„Nu suntem în război, dar nici în pace nu mai trăim.” Declarația cancelarului german Friedrich Merz, făcută luna trecută, a fost scurtă, dar plină de ecouri istorice.

Nu are dramatismul faimoaselor cuvinte ale lui Sir Edward Grey, rostite în ajunul Primului Război Mondial — „Lămpile se sting peste tot în Europa” — însă avertizează, la fel de clar, că o pagină a istoriei se întoarce.

În ultimele luni, mai multe incursiuni aeriene suspectate a fi opera dronelor și avioanelor rusești au încălcat spațiul aerian al unor state NATO. În paralel, activitățile maritime și cibernetice cu caracter ostil s-au intensificat.

După aproape opt decenii de pace considerată inviolabilă, Europa începe să se întrebe dacă liniștea sa nu s-a transformat, de fapt, într-o iluzie. Noțiunea tot mai des invocată este cea de „zonă gri” – o stare ambiguă, aflată între război și pace, în care provocările nu poartă uniforme și fronturile sunt digitale, economice sau psihologice.

O Europă neliniștită

Friedrich Merz nu este singurul care avertizează asupra pericolului. Fostul secretar general al NATO, George Robertson, a atras atenția asupra vulnerabilității infrastructurii civile europene în fața atacurilor cibernetice.

„Putem crede că e doar o coincidență faptul că sabotaje apar simultan în atâtea locuri din Europa?”, a întrebat el retoric, la un eveniment în Scoția. „Trebuie să ne îngrijorăm de atacurile din zona gri. Va fi prea târziu dacă se sting luminile.”

În ultimele săptămâni, mai multe aeroporturi europene au fost închise temporar din cauza dronelor suspecte. Avioane NATO au fost ridicate de la sol, iar incidentele au scos la iveală lipsa de pregătire a continentului după decenii de „somn strategic”.

Umbra îndoielii americane

Pe fondul acestor evenimente, crește și incertitudinea privind forța garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite partenerilor din NATO.

Președintele Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că războiul din Ucraina nu ar fi izbucnit dacă el ar fi fost la Casa Albă. Totuși, incidentele care agită acum Europa au loc în timpul mandatului său.

Ambivalența sa față de alianța occidentală, contradicțiile în definirea „liniilor roșii” și relația oscilantă cu Vladimir Putin alimentează temeri că Rusia testează deliberat limitele răbdării europene.

În SUA, tensiunile transatlantice abia dacă pătrund în sfera publică, dominată de crize interne: asasinarea lui Charlie Kirk, desfășurarea Gărzii Naționale în mai multe orașe și blocajul guvernamental.

Dronele care zdruncină ordinea europeană

Cea mai gravă încălcare recentă a spațiului NATO a fost raportată de Polonia, unde mai multe drone rusești au pătruns pe teritoriul național. Deși oficialii americani nu au confirmat dacă a fost o acțiune deliberată, amploarea incidentului a fost fără precedent.

În aceeași perioadă, aeroporturile din Copenhaga, Oslo și München au fost închise temporar din cauza observațiilor de drone, iar NATO a interceptat avioane rusești deasupra Estoniei.

Pe lângă provocările aeriene, flota „fantomă” a Rusiei – nave vechi, folosite pentru a ocoli sancțiunile impuse din cauza războiului din Ucraina – este suspectată că a participat la sabotaje asupra infrastructurii submarine.

Kremlinul respinge acuzațiile, calificându-le drept „isterie occidentală” și pretext pentru o consolidare militară periculoasă. Cu un zâmbet ironic, Vladimir Putin a spus recent: „Nu o să mai fac asta”, negând că ar deține drone capabile să ajungă în Germania, Franța sau Portugalia.

„Fierberea lentă” a Europei

Experții occidentali consideră că toate aceste episoade fac parte dintr-o strategie de „război hibrid”.

„Rusia testează limitele solidarității NATO”, spune Kirsten Fontenrose, specialistă americană în tehnologii anti-dronă. „Este ca povestea broaștei puse într-o oală: temperatura crește lent, iar broasca nu sare afară. Rusia încălzește treptat apa, pentru a vedea cât de mult poate forța.”

Kremlinul urmărește și o miză politică: să submineze unitatea internă a Europei și să semene teamă în rândul alegătorilor. Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a fost explicit: „E important ca europenii să simtă frica pe pielea lor. Să tremure ca animalele conduse spre abator.”

Europa se înarmează – dar este pregătită?

Ca răspuns, mai multe state NATO și-au întărit apărarea aeriană pe flancul estic. Marea Britanie și Franța au trimis avioane, iar Polonia a invocat Articolul 4 al Tratatului NATO, care permite consultări urgente între aliați. Se discută chiar construirea unui „zid de drone” la granițele estice ale Europei.

Ironia istoriei face ca Ucraina, aflată în război de aproape patru ani, să ofere acum instruire militară statelor NATO privind tacticile rusești.

În același timp, aliații au promis să crească cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB, un obiectiv care îi convine liderului american Donald Trump.

Provocarea de mâine: reziliența societății

Experții subliniază însă că adevărata securitate nu se reduce la armată.

„Apărarea trebuie să fie o misiune a întregii societăți”, spune George Robertson. „Toată lumea trebuie să știe ce are de făcut într-o situație de urgență.”

Nicholas Dungan, analist strategic la CogitoPraxis, consideră că cooperarea dintre sectorul privat și structurile militare este esențială: „Majoritatea infrastructurii critice este în mâinile companiilor. Fără ele, nicio strategie de apărare nu poate funcționa.”

Timpul, avertizează Dungan, nu este de partea Europei. „Poate că, fără să vrea, Rusia a făcut un serviciu NATO-ului: i-a reamintit cât de fragilă este pacea.”