România continuă să fie lider regional la dorința de emigrare. Un sondaj realizat de Banca Națională a Austriei și publicat la începutul lui septembrie arată că 3,4% dintre românii adulți, adică peste 500.000 de persoane intenționează să emigreze în următorul an.

Mai mult, peste 10% dintre români, echivalentul a 1,5 milioane de oameni, declară că se văd plecați din țară în următorii 10 ani. România are, astfel, cel mai ridicat procent de intenții de emigrare din Europa Centrală și de Sud-Est, depășind state precum Bulgaria, Serbia sau Ungaria. Motivele sunt clare: câștigurile din Vest sunt mult peste ceea ce pot oferi piața muncii și condițiile sociale de acasă.

Sociologii atrag însă atenția și asupra altor aspecte precum comunitățile locale formate în alte state și nevoia României de a importa forță de muncă din state ale Africii sau Asiei.

Factorul economic, principalul „vinovat” al emigrației

Cine se face vinovat de situație? Sociologul și activistul român, Gelu Duminică arată direct înspre situația economică. Diferența substanțială la câștiguri este vizibilă indiferent de nivelul de educație și de statutul pe care emigrantul îl are.

„Emigrația românească a fost una cu precădere economică. Cu alte cuvinte, cu aptitudinile pe care le are, omul poate să câștige mult mai mult în afară, în Europa Occidentală, decât aici. Indiferent că vorbim de cerșetori sau doctori”, a declarat Gelu Duminică pentru Adevărul.

De asemenea, accesul la piața muncii este unul facil. Marea majoritate a emigranților români aleg să se stabilească în Europa, întrucât nu este nevoie să aplice pentru viză. O confirmă și cifrele. În 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, în jur de 544.000 de români care au emigrat temporar.

„Acest val de migrație către Europa Occidentală va continua, mai ales că mobilitatea forței de muncă este foarte mare, accesul la universitățile din afară este neîngrădit. Uniunea Europeană vine cu o mulțime de beneficii”, este de părere Gelu Duminică.

Aspirația clasei de mijloc către o viață mai bună

Robert Santa, demograf și sociolog, directorul de cercetare al think tankului Rethink România, susține că „mult timp s-a plecat din zone cu puține oportunități economice, sărace, dezindustrializate.”

„Omul care stă în mediul rural, la nivelul localității, are posibilitatea doar a câtorva locuri de muncă, la magazin sau în administrația publică. Are varianta în care se duce la oraș și câștigă salariul minim pe economie de 2.500 de lei, sau se duce în Londra, spălător de mașini și câștigă 2.000 de lire”, a adăugat Gelu Duminică.

În ultimul deceniu, se pare însă că și clasa de mijloc a fost afectată. Oamenii nu au mai plecat strict din pură necesitate și lipsa opțiunilor, ci în speranța unui nivel de trai mai ridicat și „o lume mai bună” în afara granițelor.

„În ultimii zece ani a început să plece foarte mult și clasa de mijloc, cei care în mod normal câștigă suficient de bine aici și pentru care nu neapărat factorul economic este principal, ci dorința de a avea o calitate mai bună a vieții: de la drumuri mai bune, la o lume politică mai bună”, susține Gelu Duminică.

Efectul de rețea. Gelu Duminică: „Mulți de vor duce după familiile lor”

Întrebat cum crede că va evolua situația în anii următori, Gelu Duminică este convins că „va continua”, argumentul principal fiind că „mulți se vor duce după familiile lor”.

„Aproape că nu există familie în România care să nu aibă pe cineva în afară”, punctează sociologul.

Astfel se ajunge la un efect de rețea, un element comun al perspectivei celor doi sociologi.

„Am avut un efect de rețea. Plecau anumite comunități dintr-o localitate și, în clipa în care ei se stabileau în Franța, Spania, Belgia, Germania, persoane din comunitățile originare, când împlineau 18 -20 de ani și își căutau un loc de muncă, aveau deja cunoștințe în zonele respective. Există cazuri în care anumite persoane au mai multe cunoștințe și mai multe resurse informale de a se muta în altă țară, decât într-un oraș din România”, susține și Robert Santa.

Unii pleacă, alții vin: importul forței de muncă pe piața românească

În 2024, România a pierdut deja 230.000 de locuitori prin emigrare, echivalentul populației unui județ mediu. Deducția logică este că România are nevoie de populație. Prin urmare, ajungem să importăm, „iar asta înseamnă și o presiune pe diversitatea românească”, potrivit lui Gelu Duminică.

„Marea provocare a României, în momentul de față, este una demografică. Singura soluție pe care o are este să importe populație din Asia, din Africa”, spune sociologul.

Acest import de populație vine la pachet cu numeroase provocări, deja vizibile în societatea românească, la nivelul clasei politice, civice și religioase.

„Tot ce va însemna România peste 20 de ani este foarte probabil să fie mult diferit, de la identitate până la educație față de România actuală. Vor fi multe provocări economice, culturale: importul de produse, de muzică, mâncare și așa mai departe, generate de schimburile culturale din ce în ce mai mari. Avem minorități din ce în ce mai vizibile și mai puternice.(...) În momentul de față nu ni se pare nimic greșit să ne considerăm români și să mâncăm shaorma”, glumește el.

Concluzia lui Gelu Duminică în privința importului forței de muncă este una sigură:

„Nu e un dacă, ci un cât de mult.”

Putem privi însă și către o parte plină a paharului. Sociologul Robert Santa susține că datele din ultimii 2-3 ani arată o ruptură de trend. Există și români pentru care plecarea nu a însemnat „la dolce vita” și și-au spus că tot mai bine e acasă.

„În ultimii ani, avem date destul de multe, care arată că trend-ul a fost invers. Nu neapărat că s-a întors în masă diaspora, că nu e cazul, dar multe țări din Europa de Vest, în care locuiesc mulți români, au semnalat un declin numeric al acestora, din date directe și din date proxy. Datele vin după ce, în ultimii 2-3 ani am avut o ruptură de trend, poate chiar am avut o ușoară revenire, înapoi spre țară. Dacă acest trend va persista, este discutabil”, spune sociologul.

Natalitatea, în scădere

Populația în scădere a țării se datorează, în mare parte, și sporului natural negativ.

„Tehnic, anul trecut, mai mulți oameni s-au stabilit în România decât au plecat, deci nu emigrația alimentează scăderea populației, care a fost de câteva zeci de mii de persoane, ci scăderea naturală. A fost o diferență de peste 100.000 între numărul de decese și nașteri”, a spus Robert Santa.

Datele INS o clar: în 2024, România a atins minimul natalității din ultimul secol–mai puțin de 150.000 de copii. Mai multe localități rurale, precum comuna Brebu Nou (Caraș-Severin), au avut natalitate zero de peste 10 ani. Scăderea naturală a fost de -101.800 persoane.

„În momentul în care natalitatea este la cel mai mic scor pe care noi l-am avut în ultima sută de ani, iar speranța de vârstă este mult mai mare, acest lucru înseamnă că avem foarte mulți bătrâni care trebuie susținuți și puțini copii, care nu pot suplini necesarul de forță de muncă pe care România îl are. Și atunci, nu avem de unde să aducem, decât din exterior”, a afirmat Gelu Duminică.

Drumul de la intenție la fapte

Dacă ne uităm strict la cifrele din sondajul OeNB 3,4% dintre românii peste 18 ani au spus că vor să emigreze în următorul an. Raportat la 15,37 milioane de adulți, asta înseamnă 522.000 de potențiali emigranți Mai mult decât atât peste 10% declară că vor să emigreze în următorii 10 ani. Asta ridică potențialul la peste 1,5 milioane de persoane. Drumul de la vorbe la fapte poate fi însă unul lung și anevoios.

„Acei 500.000 de oameni din sondaj înțeleg că sunt oameni care și-au exprimat intenția de a emigra. E foarte discutabil câți dintre ei o și fac. Mai ales, în condițiile în care economia din întreaga lume dezvoltată nu este într-o perioadă favorabilă”, susține Robert Santa.

Mai mult decât atât, România nu are o statistică concretă a persoanelor care pleacă, efectiv din țară, a punctat sociologul Robert Santa. Sociologii se uită la câte persoane se înregistrează în țările destinație.

Actuala criză economică și ce măsuri ar putea lua statul pentru a mai stopa fenomenul de emigrație

Sociologul Gelu Duminică afirmă vehement că „nu există o soluție magică, mai ales pe termen scurt.” Aduce însă în discuție câteva puncte cheie ale unei posibile reforme.

„Evident, prin investiție în educație timpurie, astfel încât mamele să fie încurajate să aibă mai mult decât un copil. Media, în momentul de față este de 1.2. Ca să avem spor demografic, avem nevoie de 3. Doi ar însemna înlocuierea populației”, spune sociologul.

Printre alte soluții enumerate se numără: statutul femeii, îmbunătățirea accesului femeii la educație și piața muncii, dezvoltare socio-economică, infrastructură: spitale, școli, etc.

Totodată, el atrage atenția că deciziile luate astăzi de autoritățile române nu afectează doar prezentul, ci și viitorul demografic și social al țării.

„Trebuie să avem, în rândul decidenților, o conștientizare mai mare că ei nu reprezintă doar România de azi, ci și România copiilor noștri. (...) Lucrurile astea trebuie făcute acum, ca să vedem efectele peste 10-15 ani”, punctează Gelu Duminică.

Această observație evidențiază criza structurală cu care se confruntă România: natalitatea este la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, iar măsurile sociale actuale, deși generoase în teorie, nu reușesc să stimuleze o creștere semnificativă a ratei de reproducere. Gelu Duminică compară situația României cu alte state europene pentru a sublinia dimensiunea problemei.

„Noi avem două creșe în tot mediul rural românesc, cu aproximativ 200 de locuri. Noi avem cel mai generos concediu post-natal, de doi ani, pentru că statul este conștient că altceva nu face. În Franța este de patru luni. Știți care este statul cu creștere demografică la nivelul UE: Franța!”, remarcă el.

În același timp, Santa oferă și o perspectivă optimistă, inspirată din experiența altor țări europene. „Grecia a fost mult timp o țară de emigrare, se pleca în număr mare. Începând cu anii '90, când economia lor a ajuns la un anumit nivel, nu a mai fost această situaţie. În anii 2000 se pleca din România în Grecia. A revenit situaţia de emigrare la momentul crizei economice din 2009. Vedem, așadar, cum o criză economică poate duce la creșterea numărului de emigranți. Depinde foarte mult de cât de bine reușim să gestionăm situația, în următorii ani. Dacă va fi o criză economică orelungită, tind să cred că va crește nivelul emigrării, dar depinde foarte mult și de contextul economic din Europa”, spune el.

Sociologul demonstrează că migrația este adesea un fenomen ciclic, influențat de contextul economic: îmbunătățirea condițiilor interne poate inversa, în parte, exodul. De altfel, Santa atenționează că impactul crizelor economice se va vedea în următorii ani: „Dacă această criză se va manifesta prin creșterea ratei șomajului sau scăderea veniturilor din salarizare și inflație mare, da, e posibil să existe o creștere a numărului de emigranți. Vom vedea într-un an, doi, care vor fi datele”, conchide el.

Astfel, politica demografică nu este doar despre stimularea natalității, ci și despre crearea unor condiții care să facă întoarcerea acasă a celor plecați o opțiune viabilă și atractivă.