Filmul lui Andrei Blaier „Ilustrate cu flori de câmp“ (1975) a fost înaintea capodoperei lui Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“. Ambele pelicule au ca subiect similar tragediile provocate de avorturile clandestine.

Expertul IICCMER Bogdan Jitea face o analiză amănunțită a filmului lui Andrei Blaier, precizând faptul că, deși nu se face referire directă, spectatorului contemporan realizării filmului nu-i putea scăpa că o parte majoră din vina lanțului de tragedii provocat de ratarea avortului o purta chiar statul socialist, care interzisese întreruperile de sarcini în spitalele sale și care o împinsese pe fată să recurgă la o soluție ilegală și plină de riscuri.

„În prim planul peliculei din 1975 sunt două tinere cam de aceeași vârstă. Laura Răduțu (Carmen Galin) este o absolventă de arhitectură din București care vine în orașul nenumit de provincie pentru a scăpa de o sarcină nedorită. Plină de viață, vorbăreață, idealistă, ea se dovedește în scurt timp o naivă care a căzut în mrejele unui june tomnatec, șeful său de la institutul de arhitectură, un bărbat căsătorit și cu doi copii ce nu are niciun fel de intenție serioasă cu tânăra sa asistentă“, spune istoricul.

„De cealaltă parte se află Irina, o prezență diafană și visătoare, fiica unei văduve fără scrupule (Eliza Petrăchescu), aghiotanta Titinei în activitatea clandestină de felceră a avorturilor ilegale. Trimisă să o preia pe Laura de la gară, Irina realizează în ce este implicată fără voia ei și își confruntă mama“, continuă Bogdan Jitea.

Mobilul bătrânei este unul pecuniar, ambalat într-o falsă retorică altruistă, pretextând că la fel cum încearcă să-i găsească fiicei sale o „partidă bună” în locul marinarului de cursă lungă (Dan Nuțu) care o curtează, tot ceea ce face este pentru a-i asigura Irinei un viitor prosper. Tânăra posedă un simț al realității superior celei al Laurei și nu se lasă păcălită de propria-i mamă: „Nu pricepi nimic. Tu ca să iei bani, ești în stare de orice”.

În societatea patriarhală în care cele două fete sunt prinse, vina pentru o sarcină nedorită este aruncată invariabil asupra femeii, așa cum procedează Titina care o dojenește pe Laura. „Deh, dacă nu aveți și voi grijă, cine e de vină?”.

Naivitatea fetei este taxată, spre deosebire de bărbatul cu care a rămas însărcinată și care scapă basma curată recurgând la bani. „Ești visătoare, fetițo. A scos banii repede ca să scape de belea”.

Irina refuză să facă parte din această lume cinică și-l confruntă telefonic pe arhitect care fuge de orice responsabilitate, la fel cum procedează după moartea Laurei și cele două complice ce încearcă să mușamalizeze crima comisă.

Ce a însemnat interzicerea avorturilor

Un ordin aprobat, în 1986, de fostul ministru comunist de Interne George Homoştean, care asprea şi mai tare decretul din 1966 de interzicere a avorturilor, avea să se lase şi cu mai multe morţi în rândul femeilor disperate să scape de sarcinile nedorite.

În încercarea de a scăpa de sarcinile nedorite, multe gravide recurgeau la orice fel de metode, care le puneau viaţa în pericol sau se terminau chiar cu moartea lor. De exemplu, numai în judeţul Constanţa, medicii trebuiau să salveze, în fiecare zi, viaţa a cel puţin 30 de femei care încercau să-şi provoace avortul sub diferite forme.

Victorian Păştilă, care a profesat în acea perioadă, a povestit că, în vremurile „decreţeilor”, numărul avorturilor era foarte mare, lucru care îi îngrozea şi pe medici. „Aveam zilnic 30 de avorturi provocate, însă erau şi zile când aveam 50 sau chiar 60. Pe lângă asta, mai erau şi 10 - 12 paciente care veneau cu adeverinţă medicală de întrerupere a sarcinii“.

Până să ajungă la medici, însă, femeile, atât din mediul rural, cât şi din oraşe, apelau la diverse metode „băbeşti”, care aveau scopul de a le ucide pruncul nedorit. „Cele mai multe îşi provocau avortul cu sonde vaginale. Am avut cazuri când ele îşi introduceau în vagin tija termometrului“, spunea doctorul Păştilă.

Specialistul a dezvăluit că erau foarte periculoase tulpinile de la muşcată. Substanţele pe care le conţine această plantă întrerupeau evoluţia sarcinii, dar aveau şi efecte adverse. „Circa 90% din cazuri se terminau cu tot felul de complicaţii şi, în final, femeile decedau. Şi asta în ciuda faptului că pacientelor respective le făceam histerectomie, adică le scoteam uterul“, îşi amintea doctorul.