Foarte interesante amănunte...
O echipă de cercetători medicali militari din China afirmă că a inserat o genă de la tardigrade în celule stem embrionare umane care a generat o creștere semnificativă a rezistența acestora la radiații, scrie South China Morning Post .
Potrivit cercetătorilor, succesul acestui experiment fără precedent ar putea duce la soldați super rezistenți care ar putea supraviețui atacurilor nucleare.
Ursul de apă, cunoscut și sub numele de tardigrad, este un animal cu opt picioare mai mic de 1 milimetru și cea mai rezistentă creatură de pe Pământ. De-a lungul anilor de teste științifice, a supraviețuit la -200 de grade Celsius, mai mult de o oră în apă clocotită și după ce a zburat în spațiu.
Rezistența ursului de apă provine în parte de la o genă care poate genera proteine asemănătoare unui scut pentru a-și proteja celulele împotriva radiațiilor și a altor efecte cauzate de mediul exterior.
Echipa chineză a declarat că a găsit o modalitate de a introduce această genă în ADN-ul uman cu ajutorul CRISPR/Cas9, un instrument de editare genetică disponibil în prezent în majoritatea laboratoarelor biologice.
În experimentul lor de laborator, aproape 90% din celulele embrionare umane purtătoare ale genei ursului de apă au supraviețuit unei expuneri letale la radiații cu raze X, potrivit echipei conduse de profesorul Yue Wen de la laboratorul de biotehnologie a radiațiilor din cadrul Academiei de Științe Militare din Beijing.
Studiul a stârnit un interes tot mai mare de când Yue și colegii săi și-au publicat concluziile în revista de limbă chineză Military Medical Sciences în octombrie, potrivit unui cercetător în domeniul vieții din Beijing.
„Acest lucru este uimitor, având în vedere diferența genetică mare dintre ursul de apă și un om”, a declarat un cercetător care a cerut să nu fie numit din cauza sensibilității tehnologiei.
Diferențe genetice riscante
Celulele stem embrionare sunt colectate de la un embrion uman timpuriu și se se pot dezvolta în orice tip de celule. Aceste celule pot fi cultivate în laborator și au fost utilizate pe scară largă în studiile științifice privind dezvoltarea umană.
Adăugarea unei gene străine de la ursul de apă în celulele embrionare umane ar putea duce la mutații dăunătoare sau chiar la uciderea celulelor din cauza decalajului genetic dintre cele două specii, un risc pe care echipa lui Yue îl cunoștea, potrivit lucrării lor.
Proteinele de protecție sunt „unice pentru urșii de apă” dar răspunsul imunitar este necunoscut și poate duce la unele probleme de siguranță, au scris ei.
Unele studii anterioare au sugerat că transferul genetic între animale foarte diferite ar putea eșua, au adăugat ei.
Rezultate surprinzătoare
Aceștia au declarat că experimentul lor a arătat însă că celulele umane au fost surprinzător de receptive la gena tardigradelor.
Analiza genetică nu a găsit nicio mutație în cromozomii celulelor modificate, potrivit articolului echipei, care a precizat că celulele au funcționat în mod normal și chiar au crescut mai repede în anumite stadii de dezvoltare.
Experimentul „nu dăunează vitalității celulelor, dar poate promova proliferarea celulară într-o anumită măsură”, a declarat echipa lui Yue.
„Studiul va trece la etapa următoare pe baza acestor constatări”.
Gena lui Superman?
Unul dintre proiectele viitoare ale echipei este de a transforma celulele stem embrionare modificate cu gena tardigradelor în celule producătoare de sânge.
„Boala acută de radiații (ARS) este o problemă medicală cu care se confruntă personalul militar, civilii și lucrătorii de urgență atunci când răspund la accidente nucleare și la terorismul nuclear”, au declarat cercetătorii.
Pentru a crește șansele ca oamenii să supraviețuiască unui eveniment apocaliptic, celulele modificate ar putea fi implementate în măduva osoasă pentru a genera noi celule sanguine cu rezistență la radiații, potrivit lucrării lor.
Gena tardigradelor ar putea aduce și alte beneficii pentru oameni, au spus cercetătorii.
Această genă „joacă un rol protector în ADN-ul celular împotriva stresului oxidativ, care este esențial pentru dezvoltarea multor boli, inclusiv cancerul, îmbătrânirea, diabetul, inflamația și boala Parkinson”, au scris ei.
