Astăzi, istoricii români abordează adesea regiunea Teșin ca pe o zonă interesantă din punct de vedere turistic, situată la granița dintre Republica Cehă, Slovacia și Polonia. Românii nu cunosc faptul că aici trăiesc urmașii valahilor apicultori din epoca medievală. Iar majoritatea cehilor consideră că regiunea cuprinde doar împrejurimile imediate ale orașelor Český Těšín, Třinec și Jablunkov, situate la poalele Munților Beskidy din Moravia-Silezia. Regiunea se remarcă și prin faptul că aici se mai poate auzi încă un dialect în care ceha se îmbină cu poloneza, româna și slovaca, unde, totodată, frumoasele tradiții populare arhetipale s-au păstrat până în prezent. La baza limbii stă, de fapt, un substrat lingvistic specific limbii române. Se pot întâlni în acest perimetru geografic o serie de elemente similare sau chiar identice, de origine vlahă, atât în Republica Cehă, cât și dincolo de granițe, în Polonia și Slovacia vecină. Acest lucru este deosebit de evident în municipalitățile cehe, poloneze și slovace aflate în imediata apropiere a așa-numitei triple frontiere – locuri unde se întâlnesc astăzi granițele Republicii Cehe, Poloniei și Slovaciei. Acest teritoriu locuit de vlahi a fost disputat în perioada interbelică între Cehoslovacia și Polonia. În 1938, în urma Acordului de la München, care a permis Germaniei Naziste să anexeze Sudeții, Polonia a constrâns Cehoslovacia să cedeze regiunea Trans-Olza (inclusiv Český Těšín). În urma negocierilor cu autoritățile cehe, trupele și autoritățile poloneze au intrat în oraș la 2 octombrie 1938, iar teritoriul a fost anexat de Polonia și reunit cu Cieszyn. După invazia germană a Poloniei, în 1939, întregul teritoriu a fost anexat de Germania Nazistă. În această chestiune, Polonia s-a compromis pe plan internațional, capturând un teritoriu istoric ce aparținea Cehiei și în care locuiau valahi. De fapt, în regiunea Teșin trăia de secole o populație muntenească, de gorali, adică valahi.

Istoriografia cehă consideră că este vorba despre o populație migrată aici, nu neapărat venită prin transhumanță, ci în urma unei activități pastorale și apicole, la care valahii, ca și vechii daci, erau foarte pricepuți. Această economie era specifică unei societăți medievale în care zahărul procesat din sfeclă nu fusese încă inventat. Cultura populară și limba a trei națiuni vecine s-au întâlnit în acest spațiu arhetipal de-a lungul secolelor, iar manifestările lor depășesc granițele provinciei. Rezultatul a fost formarea treptată a unor condiții etnografice specifice și folclorice în Teșin-Cieszyn, care nu pot fi întâlnite în altă parte. Percepția asupra regiunii Teșin-Cieszyn ca fiind formată din împrejurimile celor trei orașe menționate anterior, unde aceste condiții sunt evidente și astăzi, este cea mai apropiată de percepția etnografilor, care plasează regiunea Teșin-Cieszyn alături de alte zone etnografice, cum ar fi vecinele Laško și Valașsko sau Slovácko.

În realitate, regiunea Teșin nu este doar o zonă mică, deși frumoasă și extrem de interesantă din punct de vedere turistic și etnografic, situată la poalele munților, aflată la graniță, ci o entitate teritorială istorică mult mai mare, unul dintre ținuturile istorice ale Coroanei Boemiei din Silezia, care, de-a lungul secolelor, a inclus și întreaga regiune Frýdek și Karviná, dar și Teșinul polonez de astăzi și întreaga parte poloneză a regiunii Cieszyn (Teșin). Populația montană are origini vlahe evidente, indiferent că trăiește în Cehia, Polonia sau Slovacia. Interesant este că istoricii polonezi sau cehi consideră că populația valahă a venit prin fenomenul de imigrație în această regiune, nu neapărat prin transhumanță pastorală, ci practicând o îndeletnicire ancestrală: apicultura. Colonizarea apicolă ar fi avut loc în cea mai mare măsură între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, fiind cauzată de lipsa de pământ în rândul populației locale, care trăia în principal în văi, încă din Evul Mediu. Istoricii cehi și polonezi ignoră ipoteza autohtonității acestei populații daco-celto-romane. Astfel, se consideră de către cercetătorii polonezi și cehi că creșterea numărului de locuitori din satele de la poale a determinat oamenii locului să se mute în munții din jur, unde au înființat noi terenuri agricole în detrimentul pădurii. Se consideră că colonizarea apicolă s-a contopit treptat cu colonizarea muntenească (valahă), formând o cultură pastorală carpatică coerentă și originală. Până în secolul al XVI-lea, regiunea muntoasă a Moraviei de Est era încă relativ slab populată, oamenii trăind și practicând agricultura în principal în văile pâraielor. Munții au rămas puțin afectați de activitatea umană și erau acoperiți de păduri extinse de brad și fag. Toate acestea s-ar fi schimbat odată cu așezarea acestor zone în cadrul colonizării muntenești și al pășunatului.

În Evul Mediu, câmpurile din văile pâraielor erau suficiente pentru supraviețuirea locuitorilor din regiune, dar creșterea demografică din sate a dus la necesitatea achiziționării de noi terenuri. Aceasta a devenit principala cauză a colonizării pastorale, care a început în secolul al XVI-lea. Păstorii au început să defrișeze pădurile de pe dealurile din jurul așezărilor originale și apoi au stabilit noi terenuri agricole în locul acestora, construind clădiri agricole sezoniere. În timp, aceste clădiri au început să fie transformate în locuințe permanente, iar oamenii s-au mutat în ele. Această activitate a dus treptat la apariția unor așezări pastorale dispersate. Familiile care achiziționaseră terenuri noi în detrimentul pădurii s-au stabilit în poienile rezultate. Această activitate a fost susținută și de nobilime, care a obținut beneficii financiare mai mari din terenurile cultivate decât din pădure. Prin urmare, au început treptat să apară în munți așezări pastorale vlahe dispersate și un peisaj cultural caracterizat printr-un mozaic de câmpuri, pajiști și pășuni.

În timp ce condițiile relativ bune pentru agricultură în zonele joase ale regiunii Teșin au dus la înființarea mai multor orașe și sate mai devreme, zonele de deal și muntoase ale regiunii Teșin erau acoperite de vegetație forestieră continuă. Inaccesibilitatea terenului, clima rece, cu ierni lungi și multă zăpadă, precum și solul predominant stâncos nu au oferit suficiente mijloace de subzistență pentru coloniștii valahi. Nu este surprinzător faptul că aceștia au rămas nelocuiți pentru o perioadă relativ lungă de timp.

Colonizarea apicolă s-a răspândit în Carpații Moraviei și Sileziei, din Munții Beskidy Moravo-Silezieni până în Carpații Albi (Kopanice), în opinia istoriografiei cehești sau poloneze. De menționat este că apicultura este, de asemenea, răspândită și azi în regiunea Zlín (zona principală a Munților Vizovice de la Zlín până la Pozděchov). În regiunile Vsetín și Rožnov, prin colonizare s-au înființat sate întregi (Horní, Dolní și Prostřední Bečva, Bystřička, Hrozenkov, Halenchovvice, Zekkěovice, Bečkěkov, Bečkě), care au fost responsabile pentru așezarea unei mari părți din munții Țării Românești (Moravia vlahă) de astăzi, fiind în principal moravi provenind din satele originare de pe moșiile locale. Regiunea Moravian Kopanice din Carpații Albi, pe de altă parte, a fost colonizată în principal de slovaci, fiind fondată în regiunea Cěšín. Au fost urmați de Tyra, Řeka și Košařiska la mijlocul secolului al XVII-lea. Termenul general acceptat „gorol” este folosit și aici, desemnând populația de la poalele regiunii Cěšín. Acest termen slav de goral, dat în Polonia valahilor, iată că era folosit și ca termen schimbat de „gorol” în zona montană ceho-slovacă. Goral provine din limba slavă și înseamnă „gură/vale”, devenind sinonim cu termenul „muntean”.

Abia de la sfârșitul secolului al XV-lea s-au stabilit treptat, cu participarea locuitorilor nou-veniți, valahii, care au venit treptat din est. Stilul de viață și modul de viață al valahilor era semnificativ diferit de majoritatea populației orientate spre agricultură din zonele joase de șes. Aceștia duceau, în principal, o viață nomadă, independentă de proprietatea funciară. Domeniul lor era păstoritul montan, adică creșterea așa-numitelor vite valahe, în special capre și, mai târziu, și oi. Valahii au împins turme de vite mai rezistente, crescute în principal pentru lapte, în regiunea Cieszyn (Polonia). Stilul lor de viață nomad le-a permis să migreze indiferent de granițele moșiilor sau statelor. Grupul etnic valah s-a stabilit abia în secolul al XVI-lea, iar acest lucru s-a întâmplat tocmai în regiunea Cieszyn și în Moravia vecină. Unul dintre cei mai importanți factori care au decis așezarea lor a fost agricultura. Prin pășunatul vitelor, în special în zonele anterior neutilizate ale poalelor și munților, și prin plata chiriei pentru aceste pășuni, valahii aduceau noi venituri domnilor. Acest lucru i-a determinat pe proprietarii de moșii individuale să-i încurajeze să se stabilească acolo. Dovadă o constituie numeroasele privilegii acordate valahilor individuali și reprezentanților autoguvernărilor lor – voievozilor. Voievozii din regiunea Cieszyn locuiau alternativ fie în Mosty u Jablunkova, Návsí, fie pe Vistula. Aflăm despre sarcinile voievozilor valahi dintr-un document datat 1680 – voievodul urma să călătorească prin păduri împreună cu paznicii de vânătoare, să inspecteze pajiștile și pășunile valahe și să supravegheze stânele, numărând totodată anual toate animalele. Voievozii prezidau, de asemenea, instanțele valahe, care judecau infracțiunile de proprietate și cele penale între valahii individuali conform așa-numitei legi valahe (Jus Valachicum). Întreaga zonă a Teșin era în secolul XVII un voievodat autonom locuit de valahi și care se conducea pe principii juridice valahe.

Procesul de colonizare munteană (vlahă) a stimulat ulterior un nou val al așa-numitei colonizări pasagere, la care a participat și populația autohtonă. Acest proces a transformat semnificativ peisajul, care anterior fusese foarte închis de păduri, și a pus bazele dezvoltării ulterioare a întregii zone. Cele mai vechi urme de așezare munteană în regiunea Teșin-Cieszyn apar la sfârșitul secolului al XV-lea. În 1494, numele ”Valach” apare pentru prima dată în cartea orașului Cieszyn, ceea ce indică o colonizare ”munteană” deja în desfășurare. În jurul anului 1530, găsim înregistrări despre aceștia dintr-o serie de municipalități, cum ar fi Bukovec, Bystřice, Gutů, Dolní Žukov sau orașul Jablunkov. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, valahii locuiau în mod demonstrabil în vecinătatea orașelor Cieszyn, Fryštát și Bílsko.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea a avut loc un proces lent, dar extrem de important, de contopire treptată a grupului etnic muntean cu populația autohtonă. Modul de colonizare muntean, constând în defrișarea pădurilor pentru viitoare pășuni și agricultura montană, a fost ulterior adoptat de populația locală, în timp ce valahii au preluat de la aceștia modul de viață sedentar. Teoria istoriografică ceho-poloneză merge pe ideea imigrației vlahe, care s-a contopit cu autohtonii locali slavi și nu invers. Termenul general acceptat „gorol”, care desemnează populația de la poalele regiunii Tešín, provine tot din acest nume de vlahi gorali. Punctul culminant al colonizării montane a fost fondarea de noi comune, majoritatea cu o pondere semnificativă a populației muntene. În regiunea Tešín au fost fondate comunele Krásná, Malenovice, Morávka, Nová Ves, Staré Hamry, Jistebná, Javořinka și Visla. Acestea au fost urmate de Tyra, Řeka şi Košařiska până la mijlocul secolului al XVII-lea. Valahii s-au stabilit și în așezări mai vechi de la poalele munţilor. Doar ici și colo, s-au păstrat chiar și referințe scrise directe la acest lucru. De exemplu, să menționăm o înregistrare din 1647, când un număr de valahi s-au stabilit în Mosty u Jablunkova pe Studeničné, iar în același an, un valah pe nume Zagora a cumpărat o poiană (adică o poiană care extindea terenul agricol inițial) în Komorní Lhotka.

Îmbrăcămintea valahilor din zonă era specifică și originală față de ceilalți locuitori. Un fenomen interesant este costumul burghezilor bogați din Jablunkov, așa-numiții Jacks. Acesta este caracterizat prin noblețe și, mai presus de toate, o bogată colecție de bijuterii din argint. Un element tipic al îmbrăcămintei bărbătești era o haină albastră decorată în față cu două rânduri de nasturi mari de argint prinși cu lanțuri. În partea de sus, cele două părți ale gulerului erau conectate prin o decorațiune asemănătoare unei ghirlande, formată dintr-o serie de lanțuri de argint. Jablunkovenii purtau o țesătură cilindrică de ”ramie” ca acoperământ pentru cap. O sabie la talie făcea parte din îmbrăcămintea lor ceremonială. Inspirația evidentă pentru crearea acestui costum au fost, printre altele, uniformele soldaților din satele din apropiere.

Costumul feminin din Cieszyn consta dintr-o fustă cusută pe un corsaj bogat decorat cu broderii. Peste corsaj se purta o cămașă albă, iar fusta era acoperită de un șorț. Costumul era completat de ciorapi roșii pliați în pliuri și pantofi negri joși cu panglică. Bijuteriile din argint erau o parte integrantă și importantă a costumului din Cieszyn. Acestea constau în principal din cârlige pentru corsaj, o agrafă la gâtul cămășii și o curea magnifică. Costumul masculin din Cieszyn se caracterizează prin pantaloni înguști din pânză albastră căptușiți cu găuri roșii pe laterale și o vestă scurtă din aceeași țesătură. Pe dedesubt se purta o cămașă albă fină. Din același material era confecționată și o haină exterioară cu guler dublu. Îmbrăcămintea era completată de cizme înalte din piele și o pălărie închisă la culoare cu boruri mai înalte.

Costumul goral, adică vlah, este cel mai vechi costum popular din regiunea Cieszyn. Era purtat în zonele muntoase cu un mod de viață agricol și pastoral. Se caracterizează prin croieli simple, cusut manual și materiale lucrate manual (in, lână de oaie, piele). Costumul bărbătesc era format din pantaloni ușori de lână, o cămașă albă cu broderie în punct cruce la gât și o vestă roșie sau neagră cu nasturi argintii. Pantalonii erau încinși cu o curea lată de piele sau o curea subțire și lungă, înfășurată de mai multe ori în jurul corpului. Ca încălțăminte serveau sandale de piele, șosete de lână și un șnur înfășurat în jurul gleznelor și gambelor. O pălărie din fetru cu boruri mai largi și un impermeabil maro de lână protejau de intemperii.

La mijlocul secolului al XVII-lea, 30 de valahi erau înregistrați pe teritoriul Camerei Cieszyn (Camera administra proprietatea directă a principilor Cieszyn). În peisajul Cieszyn se găseau numeroase ”câmpii”, adică zone defrișate unde valahii își pășteau vitele. Influența metodelor agricole tradiționale valahe, a culturii populare și a limbii este evidențiată și de unele expresii precum salaš, koliba, fujara, valaška, brynza, polana sau grapa. Numele locale indică, de asemenea, o influență valahă anterioară care a existat până în zilele noastre. De exemplu, numele satului Košařiska este derivat din cuvântul valah košár, adică salaš, iar numele unui număr de munți, cum ar fi măgura (deal) sau gruň (pajiște montană), au rămas după colonizarea valahă. Mulți dintre locuitorii de astăzi ai regiunii Teșin Cieszyn, deși adesea nu știu acest lucru, sunt descendenți ai valahilor, iar mulți dintre ei poartă încă nume de familie valahe (Valach, Walach, Wałach, Valášek, Valošek, Wałoszek, Bača, Bacza), în diverse ortografii.

Interesant că într-un studiu genetic realizat de Universitatea din Praga și coordonat de cercetătorul Edvard Ehler se susține că valahii moravi și din Teșin reprezintă o populație hibridă formată prin amestecul populațiilor ancestrale, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea și finalizându-se înainte de secolul al XIX-lea. În acest areal geografic au jucat un rol vital, imigranții constituind aproximativ 20% din populație care a provenit din Polonia, Slovacia, Ucraina și România. Valahii din Teșin au fost în principal apicultori în această regiune geografică în stil blagian de orizont și stil ”deal/vale”, a cărei principală ocupație nu era transhumanța pastorală, ci creșterea ancestrală a albinelor, moștenire poate de la triburile dacilor liberi. Teșin ca zonă etnografică de ”goroli” vlahi apicultori reprezintă o teză inedită a istoricilor cehi, dar și o recunoaștere că zona disputată între Cehia, Slovacia și Polonia era un teritoriu străvechi al păstorilor și apicultorilor valahi.Dint punct de vedere etno-geografic exista un singur prototip demografic: valahii gorali sau goroli.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Bibliografie

Borák, Mečislav, și Jan Gawrecki. O schiță a istoriei regiunii Těšín. Ostrava: Consiliul Național Ceh, Comitetul pentru Administrație Teritorială și Naționalități al Consiliului Național Ceh, 1992.

Patryn, Ludwig, ed. Der Ergebnisse der Volkszählung vom 31. Decembrie 1910 in Schlesien. Troppau: Im Verlage des schlesischen Landesausschusses, 1912.

Ehler, Edvard. „Polimorfismele cromozomului Y în populația cehă cu focalizare pe Valașca Moravă: Studiu de antropologie evoluționistă.” Facultatea de Științe Naturale a Universității Carolină din Praga, 2010.

„Valašská kolonizace.” Moravské Karpaty, https://moravske-karpaty.cz/historie/valasska-kolonizace/ (Accesat la data de 07/29/2025)

„Pasekářská kolonizace moravských Karpat.” Moravské Karpaty, https://moravske-karpaty.cz/historie/pasekarska-kolonizace-moravskych-karpat/ (Accesat la data de 07/29/2025)

Distribuie Distribuie Comentarii