Foarte interesante amănunte...
- O analiză The Economist
Donald Trump are un conflict cu India din cauza faptului că aceasta cumpără petrol din Rusia. Însă tarifele impuse de președintele american – în total de 50% pentru multe exporturi indiene, care urmează să intre în vigoare mai târziu luna aceasta – nu țin doar de geopolitică. Agricultura și industria lactatelor au fost cele mai controversate subiecte în negocierile Indiei cu America, care s-au prăbușit luna aceasta. Iar India, prin vocea prim-ministrului său la fel de combativ, Narendra Modi, a ales să contraatace tocmai pe acest teren. „India nu va face niciodată compromisuri în ceea ce privește bunăstarea fermierilor, a sectorului lactatelor și a pescarilor săi,” a tunat el la Delhi pe 7 august, la o zi după anunțul lui Trump.
Pentru politicienii naționalist-hinduși precum Modi, industria lactatelor are o importanță deosebită (vaca este sacră în hinduism). Însă ea este și o sursă de mândrie națională, fiind considerată un succes în combaterea sărăciei datorită unor politici luminate, progresului tehnologic și cooperării internaționale. India este o superputere în domeniul laptelui. De aproape trei decenii este cel mai mare producător din lume și furnizează în prezent aproximativ un sfert din producția globală. Totuși, din perspectiva partenerilor comerciali ai Indiei, în special America, această industrie pare să întruchipeze toate problemele Indiei: este extrem de ineficientă, subvenționată, poluantă (toți acei metri cubi de metan) și protejată prin tarife vamale ridicate și o rețea derutantă de bariere netarifare arhaice.
Pot fi reconciliate aceste viziuni diametral opuse? Răspunsul contează foarte mult pentru diplomația comercială a Indiei. Nu doar America se plânge de accesul la piața indiană. Este un punct sensibil și în negocierile cu Uniunea Europeană și a fost una dintre cele mai dificile probleme în discuțiile care au dus la acordul de liber schimb semnat cu Marea Britanie luna trecută. Ar putea fi, de asemenea, principalul motiv pentru care India s-a retras dintr-un important acord comercial regional în 2019.
Industria laptelui din India încă se bucură de prestigiul unei „revoluții albe” lansate în 1970. La acea vreme, indienii aveau deja mai mult vite decât orice altă țară, dar consumau în medie doar 100 de mililitri de lapte pe zi, mult sub standardele nutriționale recomandate. O parte din lapte trebuia importată. Până la începutul secolului, India practic dublase cantitatea de lapte disponibilă per persoană. Practicile din domeniul lactatelor fuseseră modernizate, iar încrucișarea raselor de bovine crescuse producția. A fost înființată o rețea de zeci de mii de cooperative, care a îmbunătățit distribuția și logistica, fiind finanțată din vânzarea de lapte praf degresat și unt donate de Comunitatea Economică Europeană, precursoarea Uniunii Europene.
Producțiile au continuat să crească și în acest secol, însă structura industriei a rămas neschimbată. „Revoluția Albă 2.0”, lansată de guvern anul trecut, nu urmărește o reformare, ci o extindere a sectorului, cooperativele urmând să crească colectarea de lapte cu 50% în decurs de cinci ani. Producția va depinde în continuare de zeci de milioane de mici fermieri — familii care au o vacă ce paște pe terenul propriu, produce bălegar și urină folosite ca îngrășământ și oferă lapte pentru consumul familiei, uneori cu un mic surplus pentru vânzare.
Himanshu (care folosește un singur nume), profesor de economie la Universitatea Jawaharlal Nehru din Delhi, subliniază că atât Modi, cât și Trump sunt foarte „pro-fermier”. Însă fermierii lor, inclusiv cei din sectorul lactatelor, nu ar putea fi mai diferiți. India are aproximativ 200 de milioane de bovine, dintre care Departamentul Agriculturii al SUA estimează că 62 de milioane sunt vaci de lapte. Totuși, efectivul mediu pe exploatație este de mai puțin de patru animale, iar suprafața medie de teren este de doar un hectar. O cifră frecvent citată este că 80 de milioane de familii dețin una sau mai multe vaci sau bivolițe. În schimb, America are doar 24.000 de ferme de lactate, cu un efectiv mediu de aproximativ 390 de capete.
Cooperativele le garantează fermierilor indieni un cumpărător pentru laptele lor și le oferă prime atunci când prețurile cresc. Câteva dintre acestea au devenit organizații naționale de mari dimensiuni — în special Amul, din Gujarat, statul natal al lui Modi și al influentului său ministru din cabinet, Amit Shah. Atât de lăudat este succesul sistemului de cooperative agricole, încât, în luna iulie, Shah a prezentat planuri de extindere a acestuia și în alte domenii, precum turismul, transportul cu taxiul și energia verde.
Oricât de mândri ar fi indienii de vacile și fermierii lor din sectorul lactatelor, trebuie să recunoască faptul că, după standarde internaționale, ambele sunt foarte puțin productive. O vacă americană produce, în medie, de aproximativ șapte ori mai mult lapte decât una indiană. India își protejează fermierii din sectorul lactatelor prin tarife vamale comparabile cu cele pe care Trump le impune acum exportatorilor indieni: 40% pentru majoritatea tipurilor de unt și brânză și 60% pentru laptele praf. Fără aceste măsuri de protecție, spune Shashi Kumar, directorul Akshayakalpa, o companie privată de lactate ecologice din sudul Indiei care colaborează cu 2.200 de mici fermieri, „fermele de mici dimensiuni s-ar prăbuși”.
Nu este vorba doar despre tarifele vamale, ci și despre alte bariere la care negociatorii lui Trump obiectează. India exclude importurile de toate culturile modificate genetic, cu excepția bumbacului, iar în sectorul lactatelor există o interdicție asupra a ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „lapte non-vegetarian” — cu o cerință ca produsele lactate importate să fie certificate că provin de la vaci care nu au fost hrănite cu produse de origine animală, cum ar fi făina de oase. Această interdicție este adesea criticată ca fiind o barieră netarifară mascată în haine politico-religioase, specifice naționalismului hindus. Totuși, Vijay Sardana, avocat și agro-economist, subliniază că, de fapt, legea a fost introdusă în 2003, când el a redactat-o ca răspuns la criza bolii vacii nebune (BSE) din Europa.
Cu toate acestea, percepția că guvernul indian va folosi orice mijloc posibil pentru a-și proteja fermierii este, probabil, justificată. Harish Damodaran, editor pe agricultură la ziarul Indian Express, subliniază că, de două ori în patru ani, fermierii indieni au reușit să respingă tentativele de reformă. În 2021, protestele lor prelungite și furioase din Delhi l-au forțat pe Modi să retragă trei legi care ar fi introdus reforme de dereglementare considerate raționale. Efortul lui Trump de a impune schimbări prin diplomație s-ar putea dovedi la fel de inutil.
