Per Wästberg a fondat biroul suedez al Amnesty, în 1963.
„Sunt membru (Amnesty, n. red.) de peste 60 de ani. Cu inima grea, din cauza declaraţiilor Amnesty cu privire la războiul din Ucraina, pun capăt unui angajament lung şi fructuos”, a spus el.
Directoarea Amnesty în Ucraina, Oksana Pokalciuk, a demisionat la rândul ei în semn de nemulţumire de felul în care organizaţia şi-a întocmit raportul. Pokalciuk a denunţat un document care serveşte „propagandei ruse”. Ea a acuzat organizaţia pentru apărarea drepturilor omului de faptul că nu a aşteptat explicaţii din partea Ministerului ucrainean al Apărării.
În timp ce propaganda rusă a jubilat după publicarea raportului Amnesty, armata ucraineană a dat asigurări că va verifica acuzaţiile lansate de anchetatorii acestei organizaţii.
Amnesty acuză armata ucraineană că pune civili în pericol „prin stabilirea bazelor şi operarea armamentului în zone rezidenţiale populate, inclusiv în şcoli şi spitale”. Şcolile sunt închise de la începutul războiului, dar propanda rusă a găsit în acest raport un instrument de a-şi valida discursul precum că armata ucraineană foloseşte civilii ca scuturi umane.
„Practica armatei ucrainene de a localiza obiective militare în zonele populate nu justifică în niciun fel atacuri nediscriminatorii ale Rusiei”, a concluzionat Amnesty.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a apreciat că Amnesty „pune victima şi agresorul pe picior de egalitate”, în timp ce numeroşi experţi militari au combătut informaţiile din raport.
Jurnalişti şi activişti pentru drepturile omului din Ucraina au criticat la rândul lor raportul Amnesty, acuzând organizaţia că echivalează autoapărarea Ucrainei cu invazia rusească.
Directorul executiv al Uniunii Ucrainene Helsinki pentru Drepturile Omului, Oleksandr Pavlicenko, aduce aminte că apărarea se duce şi în oraşe, nu doar pe câmpuri şi în păduri. Pavlicenko a acuzat în schimb Amnesty International de faptul a omis date despre utilizarea infrastructurii civile de către trupele ruseşti.
„În timp ce am aştepta pe un câmp să vină inamicul rus, ruşii ne-ar ocupa toate casele”, a reacţionat viceministrul ucrainean al Apărării, Hanna Maliar.
Amnesty International a susţinut că regretă durerea cauzată prin publicarea raportului, dar îşi menţine concluziile.
La începutul anului 2021, Amnesty a stârnit de asemenea critici din cauza unei situaţii destul de bizare, declarându-l pe opozantul rus Aleksei Navalnîi drept „prizonier de conştiinţă” şi anulându-şi apoi la scurt timp decizia.
