Nicolas Sarkozy, fost președinte al Republicii Franceze, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru conspirație criminală și finanțare ilegală din partea regimului lui Muammar Gaddafi. Sentința, fără precedent în istoria Franței moderne, îl va trimite, marți, în izolare într-o instituție penitenciară emblematică: închisoarea La Santé, aflată chiar în inima Parisului.

La Santé nu este doar o clădire cu ziduri înalte și porți grele de metal. Este un spațiu încărcat de memorie și de umbre. Construită în 1867, închisoarea a devenit, de-a lungul deceniilor, un simbol al degradării umane și al paradoxului francez: idealuri republicane în afara zidurilor, dar reguli nescrise ale violenței și disperării dincolo de ele.

Un loc cu istorie sumbră și cu "zone speciale" pentru VIP-uri

Sarkozy va fi plasat într-o zonă rezervată persoanelor cu profil înalt – o „arie specială”, unde deținuții sunt separați de restul populației carcerale. Celula sa, de dimensiuni modeste, este dotată cu un pat, un birou, o chiuvetă, toaletă, duș și plită electrică. Poate cere, contra cost, un frigider sau un televizor. Nu va avea voie să iasă decât pentru scurte sesiuni de mișcare în curtea închisorii sau la sală, maximum de două ori pe zi.

Decizia plasării în izolare vine, potrivit autorităților, pentru protecția sa – însă reflectă, totodată, realitatea dură a unei instituții care nu și-a pierdut reputația, în ciuda reformelor recente.

La Santé este amplasată paradoxal lângă o școală dintr-un cartier liniștit parizian – o vecinătate care spune multe despre capacitatea societății de a-și îngropa straturile de suferință sub fațade cotidiene aparent inofensive, scrie The Sun.

De la ghilotină la elicoptere: mitologia carcerală franceză

Istoria penitenciarului este impregnată cu momente sângeroase. Aici s-au executat zeci de deținuți, ultimii prin ghilotinare – metoda rămasă simbolic asociată Revoluției Franceze. Ultima execuție a avut loc în 1972: Roger Bontems și Claude Buffet au fost decapitați în curtea interioară, în urma unei tentative de evadare care s-a soldat cu luarea de ostatici și moartea unui gardian și a unei infirmiere.

În 1978, faimosul gangster parizian Jacques Mesrine a evadat spectaculos, escaladând zidurile și dispărând în noapte. Opt ani mai târziu, în 1986, un alt deținut, Michel Vaujour, a fost extras cu elicopterul de propria soție, în ceea ce a rămas una dintre cele mai mediatizate evadări din istoria Franței.

Închisoarea a fost, pentru scurt timp, deschisă publicului în cadrul evenimentelor anuale dedicate patrimoniului – o încercare simbolică de a confrunta trecutul carceral cu privirea cetățeanului liber.

"Viața în La Santé era guvernată de o logică a absurdului și a violenței"

O carte publicată în anul 2000 de fostul medic-șef al penitenciarului a demascat realități greu de imaginat într-o țară a drepturilor omului: șobolani, gândaci, deținuți cu răni de război, mizerie cronică, lipsă de asistență psihologică și sinucideri tratate cu lanțuri. Supraviețuirea impunea reguli proprii, iar autoritățile păreau să fi abandonat orice pretenție de control rațional.

Ulterior, autoritățile franceze au închis trei dintre cele mai deteriorate secții și au demarat un program de reformă carcerală, dorind să transforme La Santé într-un model al sistemului penitenciar european. Însă ecoul trecutului persistă.

Sarkozy, un nume greu într-o listă lungă

Pe lista celor care au trecut prin celulele închisorii La Santé se află nume precum dictatorul panamez Manuel Noriega, teroristul cunoscut sub numele de Carlos Șacalul, și însuși Mesrine, gangsterul transformat în legendă urbană.

Nicolas Sarkozy – președinte al Franței între 2007 și 2012 – devine acum primul fost șef de stat francez condamnat definitiv pentru o conspirație financiară de o asemenea amploare. Justiția franceză a concluzionat că acesta a beneficiat de sprijin financiar ilegal în campania sa electorală, provenit din fondurile regimului Gaddafi.

Judecătoarea Nathalie Gavarino a subliniat că fostul lider „a permis apropiaților săi să acționeze în vederea obținerii de fonduri de la regimul libian”.

Condamnarea vine la finalul unui proces de trei luni, desfășurat în primăvara acestui an, și care a implicat 11 inculpați, inclusiv foști miniștri din guvernul Sarkozy. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, fostul președinte trebuie să plătească și o amendă de 100.000 de euro.

"Un gest tăcut al unei țări recunoscătoare"

Fiul fostului președinte, Louis Sarkozy, a anunțat organizarea unui miting pașnic în ziua în care tatăl său va fi transferat la închisoare. „Acest miting nu este politic. Nu este o protestare, nici o denunțare. Este un gest de susținere, o mărturie tăcută a unei țări recunoscătoare față de un om care i-a dedicat viața”, a scris acesta pe Instagram.

Dar istoria nu va reține doar cuvintele fiului. Va păstra și imaginea unui fost lider european urcând, singur, pe treptele unei închisori care a cunoscut cândva mirosul sângelui și ecoul lanțurilor. O ironie pe care doar republicile o pot produce – aceea în care cei care au cunoscut gloria puterii ajung, în cele din urmă, în celula rece a răspunderii.