Scopul principal al revoltei eșuate a mercenarilor Wagner ar putea să fie slăbirea lui Vladimir Putin, prezentându-l ca un politician nesemnificativ care a pierdut puterea și contactul cu realitatea și transferul puterii reale în mâinile celor care au reușit să-l oprească pe Prigojin și să să negocieze cu el.

Dacă da, atunci obiectivul este în esență atins. Și ceea ce am văzut a fost doar primul sezon al serialului. În al doilea sezon, așteptăm înlăturarea lui Putin de la putere (fără război civil) și trecerea lui în mâinile celor care l-au oprit pe Prigojin. Și nu va fi deloc Lukașenko, scrie jurnalista Iulia Latinina în Novaia Gazeta Europa.

„Serviciile secrete americane știau pentru că au interceptat comunicațiile. Cine altcineva știa?

Este elementar, FSB-ul ar fi trebuit să știe. Putin este paranoic . FSB-ul din Rusia ascultă pe toată lumea, orice mișcă. Tovarășii lui Putin ar fi bucuroși să-l dea afară, dar nu pot - FSB-ul îi ascultă.

Repet: FSB-ul nu avea cum să nu știe. Rebeliunea a fost pregătită cu mult timp înainte. Este imposibil ca într-o oră să încarci tancurile pe traulere (iar tancurile, observăm, mergeau pe traulere, corect și convenabil), să te aprovizionezi cu motorină și alimente. Din nou, convoiul lui Prigojin și părți din al doilea eșalon foarte competent au început să avanseze după grupul de asalt. Ce este acolo! Uitați-vă unde era tabăra lui Prigojin – lângă Enakievo. Vedeți unde se află Enakievo. La 200 km de cea mai bună autostradă spre Rostov, aruncare directă.

Prigojin, chiar și când părăsea Bahmut, s-a așezat imediat într-un loc strategic.

Cred că FSB știa toate astea. Cine nu știa? Evident, Putin, care i-a ordonat cu voce tare lui Prigojin să semneze contractul cu Șoigu. El credea că deține controlul situației, dar de fapt s-a aflat în rolul unui bunic fericit care trăiește în împărăție și crede în fabulele lui Konașenkov“, notează autoarea.

„Acum să ne uităm mai atent la tentativa de lovitură de stat în sine. Ce este cel mai remarcabil la ea? Viteza.

Evgheni Prigojin este un specialist în organizarea loviturilor de stat în Africa și, sincer, în acest caz a acționat strict în virtutea specialității sale. Dacă Rostov ar fi fost capitala Rusiei, lovitura de stat ar fi durat câteva ore. Ar fi cucerit capitala și asta ar fi fost tot. Dar Rusia este o țară mare. Rostov nu este Moscova.

În orice lovitură de stat dată cu forțe reduse, cel mai important lucru este surpriza. În război, este nevoie de rapiditate, și cu atât mai mult în cazul unei lovituri de stat. Statul este o mașinărie imensă, scârțâitoare și stângace, dar când se învârte, este teribilă. Prigojin a acționat cu viteza fulgerului, ca să se strecoare printre rotițele statului.

A pornit vineri seara, a fost în Rostov de dimineață și trebuia să ajungă la Moscova în seara zilei următoare. Conta pe faptul că unii nu vor înțelege, unii nu vor avea timp, iar alții vor trage de timp și vor aștepta să vadă cine va câștiga. Orice funcționar poate tergiversa șase ore, zece, o zi. Apoi trebuie făcut ceva. Până când statul se dezmeticește, s-a terminat deja.

Am urmărit cu toții încercările frenetice ale autorităților locale de a săpa autostrada cu excavatoarele și polițiștii, militarii și serviciile de securitate, care au dispărut brusc.

Tocmai am sugerat că FSB-ul știa. Nu avea cum să nu știe. Există oameni care au fost desemnați să îl supravegheze pe Prigojin. Sau Putin deține o armată privată fără supraveghere?

Atunci, cum de-a fost statul prins cu garda jos? Imens, stângaci, dar conștient dinainte, ar fi putut să-i întindă o capcană lui Prigojin. Într-adevăr, ar fi putut doar să sugereze că există o capcană, iar Prigojin s-ar fi oprit.

Și a făcut-o.

Dar nu înainte de a spulbera credibilitatea lui Putin cu marșul său. Împotriva cui mărșăluia Prigojin. Împotriva lui Șoigu. Vorbea despre armată și despre șobolanii grași din spate. Ei, susținea Prigojin, erau de vină pentru pierderea războiului.

Dar nu cumva FSB-ul este de vină? Nu cumva FSB-ul i-a raportat lui Putin că este așteptat la Kiev cu flori? Dar Prigojin nu a spus niciun cuvânt despre FSB.

„Din punctul meu de vedere, scrie Iulia Latinina în Novaia Gazeta Europa, acesta a fost cazul.

Prigojin a fost împins într-un colț. A acumulat un imens capital militar, a intrat într-un conflict cu Ministerul Apărării și a descoperit că în viitoarea contraofensivă ucraineană, tot acest capital va fi anulat: wagneriții vor fi trimiși în prima linie și cheltuiți acolo.

La Moscova, a avut aliați care au promis că îl vor sprijini. Aceștia erau aceiași aliați însărcinați cu înăbușirea rebeliunii lui Prigojin. Lui Prigojin i s-a dat timp să distrugă autoritatea lui Putin (care, de altfel, nici măcar nu a fost la Moscova, se pare că a petrecut tot acest timp în Valdai), iar apoi i-au explicat că, dacă ar intra în Moscova, va fi distrus. Ei îl așteaptă acolo. Asta nu înseamnă că totul a mers fără probleme. Este puțin probabil, de exemplu, ca toate părțile să se aștepte ca putredul guvern Putin să se prăbușească de-a lungul traseului Prigojin cu atâta viteză, iar la Rostov mulțimea să alerge la tancuri pentru a se bucura: „Wagner, Wagner!”

Dar, în general, prima fază a fost un succes. Repet încă o dată: Prigojin avea aliați la Moscova. Putin le-a ordonat acestor aliați să-l oprească. Drept urmare, cei care l-au oprit pe Prigojin sunt acum la un pas de puterea supremă, iar Putin este acum un bunic fericit,“ conchide Latinina.