Regii României, dincolo de viața publică, aveau o viață privată activă, plină de pasiuni mai puțin cunoscute publicului larg. Printre acestea se numărau tâmplăria, pictura, automobilismul sau botanica.

România a fost condusă de regi din familia Hohenzollern din anul 1881 și până în 1947. Propriu-zis, Regatul României a avut patru monarhi. Viața publică, dar și privată, a acestor regi de origine germană ai României este destul de cunoscută, mai ales prin prisma documentelor oficiale, a biografiilor oficiale sau neoficiale, a publicisticii și a mărturiilor lăsate de contemporani.

O parte a vieții monarhilor României, mai puțin cunoscută publicului larg, este cea legată de hobby-urile acestora. Unele erau mai puțin obișnuite pentru un cap încoronat, în timp ce altele erau absolut firești pentru persoane cu un asemenea statut.

Carol I, regele pasionat de tâmplărie și de cărți

Carol I de Hohenzollern a fost primul rege al României. Era un prusac pur-sânge, fiu al lui Carol Anton de Hohenzollern Sigmaringen, și era militar de carieră în armata germană.

A devenit principe al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești în 1866, ca soluție aleasă de elitele românești pentru obținerea unui prestigiu internațional dar și a unei stabilități politice, după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza.

Din anul 1881, după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, și proclamarea Regatului României, devine primul rege al României. Viața și activitatea lui Carol I este relativ cunoscută publicului larg, mai puțin un hobby secret. Este vorba despre tâmplărie. Se spune că fiecare principe din familia Hohenzollern trebuia să știe o meserie.

Așa ar fi fost tradiția în acea familie prusacă. Și aici ne referim la meserii practicate, de obicei, de oamenii de rând. Ei bine, Carol I era tâmplar. Sau cel puțin asta afirmă o serie de contemporani, printre care și un oarecare jurnalist bucureștean, cu pseudonimul Fortunio, care a încercat să afle mai multe despre această pasiune a regelui.

Carol I nu era un tâmplar oarecare, ci mai degrabă un ebenist, adică un specialist în prelucrarea și placarea mobilei, dar și un sculptor. Nu știm cât de des se dedica Carol I acestei pasiuni, dar se spune că era foarte priceput. Fortunio scria că avea și un atelier privat, nu departe de Palatul Regal din București, pe strada Știrbei Vodă.

De altfel, suveranul adusese din Germania un meșter specializat în prelucrarea mobilei care a lucrat mult timp în acest atelier.

„Regele Carol tâmplar. Defunctul Rege era sculptor în lemn şi avea un atelier care-l costa 80.000 lei pe an. Acum două zile – pe Calea Victoriei – un domn pe care-l întâlnesc cam prin toate părţile pe unde mă obligă profesiunea să circul se apropie de mine şi-mi spune, în chip discret: <Ştii că regele Carol se ocupă cu tâmplăria? Du-te în strada Ştirbei Vodă, acolo vei găsi atelierul lui>”, scria Fortunio în Gazeta Transilvaniei, în anul 1914, la scurt timp după moartea lui Carol I.

Fortunio a vizitat acel atelier și a obținut informații prețioase. Printre altele a aflat că regele vizita des atelierul și se retrăgea într-o cameră a atelierului, unde probabil lucra în lemn. Era interesat în permanență de modul cum lucrau oamenii. Mobila produsă nu era comercializată, ci era destinată Casei Regale.

Nu era însă singurul hobby al lui Carol I. Acesta era pasionat și de echitație, fiind considerat un călăreț de elită și datorită educației sale militare prusace.

În plus, monarhul României era un bibliofil convins. Arhitectul Paul Gottereau implicat în proiectul Palatului Regal de la București mărturisea că a trebuit să facă o bibliotecă uriașă, fiindcă regele avea 60.000 de volume.

Ferdinand I, un timid retras în lumea plantelor

Regele Ferdinand I a rămas faimos în mentalul colectiv ca „Regele Unirii“, fiind monarhul în timpul căruia s-a realizat Marea Unire și implicit România Mare. Era nepotul de frate al lui Carol I și a ajuns pe tron, tocmai fiindcă primul rege al României s-a stins fără urmași.

Pe lângă Marea Unire, Ferdinand a rămas cunoscut și pentru reforma agrară, cea electorală, dar și consolidarea statului român. A avut avantajul de avea alături și pe regina Maria, un personaj providențial și carismatic care a rezolvat, inclusiv din punct de vedere politic, o serie de situații ce păreau fără ieșire.

Ferdinand a avut parte de o educație aleasă, cunoștea multe limbi străine și limbi clasice. În plus, la fel ca orice prinț prusac a beneficiat de o educație militară, servind precum Carol I, în armata germană, înainte de a ajunge rege al României.

Era însă o personalitate introvertită, un timid singuratic. Tocmai de aceea se refugia în lumea plantelor. Puțin cunoscut este faptul că regele Ferdinand I era pasionat de botanică. Iubea florile și cunoștea numele fiecărei plante, inclusiv cu denumirea ei latinească. Tocmai de aceea se pierdea în natură dedicându-se acestei pasiuni, studiind plantele și viața acestora.

Era un apropiat al marilor biologi români, inclusiv al lui Grigore Antipa. Pe lângă plante erau pasionat de studierea comportamentului animalelor sălbatice. Este cunoscut faptul că era atras de zonele montane, de flora și fauna munților, dedicându-se călătoriilor în scop de cercetare. Rezultatul acestor cercetări și ale acestei pasiuni erau faimoasele sale ierbare, deosebit de complexe și de bine organizate din punct de vedere științific.

Fiul său Carol al II-lea a moștenit pasiunea pentru cultură a regelui Ferdinand și a reginei Maria fiind totodată un pasionat de filatelie.

Mihai I, între vânătoare și automobile

Regele Mihai I a fost ultimul rege al României. Era fiul lui Carol al II-lea și nepotul lui Ferdinand I. Principele și apoi regele Mihai avea pasiuni de așteptat pentru un cap încoronat și evident pentru o persoană potentă din punct de vedere financiar. Este cunoscută pasiunea lui Mihai I pentru automobile. A avut 38 de autoturisme și era interesat nu doar să le conducă, ci să le și înțeleagă și să le exploreze din punct de vedere mecanic. Încă de mic a avut o pasiune pentru mecanică și în special pentru automobile.

Prima mașină a primit-o la numai 8 ani, de la Principele Nicolae. Era vorba despre un autoturism marca Morris. Se spune că regele Mihai nu avea mai mult de 3 mașini în același timp, preferând să le schimbe destul de des tocmai pentru a cunoaște și experimenta cât mai multe mărci.

Mașina preferată a regelui a fost un celebru Jaguar SS 100 Supersport din 1937 , de culoare albastră, o mașină foarte rapidă pentru acele vremuri. Mihai a primit cadou acest automobil de lux la împlinirea vârstei de 16 ani, în ziua de 25 octombrie 1937. El a deținut însă și mașini precum Lincoln, Bentley, Cadillac sau Buick.

Pe lângă automobile, Mihai împărtășea și o pasiune a tatălui său, Carol al II-lea: vânătoarea. El a început să participe la partide de vânătoare încă de la vârsta de 11 ani fiind foarte pasionat și de armele de vânătoare. Alături de tatăl său a participat la partide de vânătoare în Franța și în Germania. Mihai era atât de pasionat și țintaș atât de priceput încât în 1936 a reușit să bată recordul la vânătoarea de potârnichi. A împușcat 89 de potârnichi într-o singură zi.