Istorica Lavinia Betea, cunoscută pentru cercetările despre elita comunistă, oferă o lectură nuanțată a traiectoriei lui Ion Iliescu. Departe de a-l demoniza sau mitiza, ea vorbește într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre rolul primului președinte român ales democratic, îl plasează în contextul istoric al tranziției românești și analizează moștenirea sa cu o doză de realism.

„Weekend Adevărul“: Cum plasați figura lui Ion Iliescu în cronologia istoriei recente a României? Este el mai degrabă o verigă de legătură între regimul comunist și cel democratic, sau un obstacol în calea unei tranziții autentice?

Lavinia Betea: Este o verigă de legătură. Personajul-cheie al trecerii de la un regim de dictatură la unul democratic. Un personaj firesc controversat și interesant așa cum au fost și timpurile a căror reprezentare, în calitatea sa de fost președinte al României timp de un deceniu, o asigură imagistic.

Cum credeți că va fi reținut Ion Iliescu în memoria colectivă a românilor? În condițiile în care se vorbește despre el de cele mai multe ori într-o notă ironică sau comică (parte din cultura pop a României), și doar cu ocazia comemorării evenimentelor din 1989 sau a mineriadelor, cu furie mai degrabă.

În termeni apropiați i-am adresat aceeași întrebare lui Alexandru Bârlădeanu, puțin înaintea morții. Fostul demnitar comunist care trăise în nucleul puterii sub trei regimuri – Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și Iliescu –, la întrebarea mea „Cum credeți că va sfârși Iliescu?“, mi-a răspuns „În uitare“. Nu s-a adeverit. După ce s-a retras de pe scena politică, când ar fi putut trece în uitare, amenințările cu procesele privind evenimentele din decembrie 1989 și mineriadele au planat continuu asupra lui. Va fi amintit, în continuare, fie în aceste tușe negre, fie ca politicianul care a avut intuiția, inspirația, curajul și energia de a ieși în față în vidul de putere creat de „fuga lui Ceaușescu“ din 22 decembrie 1989.

„Ion Iliescu a fost un comunist convins“

Cât de mult a contat formarea sa în ideologia sovietică și apropierea de nucleul PCR în modelarea deciziilor sale după decembrie 1989? Ce a preluat din vechiul sistem și ce a schimbat efectiv?

Nimeni nu poate contoriza fenomene precum convingerile, sentimentele, dorințele unui om, ori „ritmul normal“ sau variabilele schimbării lor. Ion Iliescu a fost un comunist convins, putem spune o moștenire de familie. Motivat și avid de putere, văzându-se pe sine ca succesor îndreptățit al lui Ceaușescu. Un lider potrivit unei epoci de „comunism cu față umană“. Istoria n-a avut „răbdare“, iar el și-a adaptat exercițiul politic la schimbările de anvergură în plan național și internațional.

Cum evaluați, în termeni istorici, responsabilitatea lui Iliescu atât în privința evenimentelor de după 22 decembrie 1989, cât și în privința mineriadelor?

Acestea sunt marile sale păcate capitale. Dacă semenii au tergiversat judecarea lui în termeni juridici, o va face istoria. Fiind declarat ateu, nu cred să se fi temut de judecata lui Dumnezeu. Pe măsura trecerii anilor însă, începi să-ți pui întrebări despre o „cealaltă lume“. Știți, de fapt, dintre toate formele viului cunoscute, doar oamenii cred că sufletul e nemuritor, că poate da socoteală pentru cele săvârșite pe pământ. Nici pe Ion Iliescu nu-l vor fi ocolit mustrările de conștiință.

Cum explicați popularitatea uriașă de care se bucura în anii ’90, în ciuda trecutului său comunist? Ce a însemnat victoria sa categorică la primele alegeri prezidențiale din 1990?

În 1989, un sfert din populația activă a României deținea carnetul roșu de partid. Patru milioane de cetățeni. În partidul comunist s-a intrat după anumite cerințe și ritualuri. Ca profesioniști, ca buni cetățeni, desigur cu excepții, oamenii aceștia au contat în viața socială. Și în celelalte țări din Europa de Est, majoritatea liderilor de tranziție erau foști comuniști. Inclusiv Lech Walesa, fostul lider al „Solidarității“ poloneze. Victoria sa în primele alegeri a fost efectul expectanțelor din acel moment ale marii majorități a populației și al carismei lui Ion Iliescu.

Cât de mult credeți că contează acțiunile, dar și inacțiunile sale (în privința istoriei comunismului) în recentul sondaj care subliniază nostalgia românilor față de regimul ceaușist?

Nu cred în rezultatele acestui sondaj. O butadă care circulă printre sociologi este aceea că poți demonstra orice cu statistica. După sondajele din prima etapă a ultimelor alegeri prezidențiale, institutele de sondare a opiniei publice vor avea ceva de lucru ca să-și recâștige credibilitatea.

„Omul providențial“ vs „avid de putere“

Care au fost principalele realizări și greșeli ale lui Ion Iliescu în calitate de președinte al României, atât în plan intern (economic, politic, social), cât și în plan extern (relații internaționale, integrare europeană și euro-atlantică)?

Prin moartea sa, Ion Iliescu a intrat în istorie. Va fi nevoie de timp pentru a analiza deciziile economice și politice din cei zece ani cât a deținut mandatul de președinte al României. Desigur, cu studiul prealabil al prerogativelor instituției post-comuniste a Președinției. Să nu confundăm sau să-i atribuim greșit președintelui Ion Iliescu puterea președintelui Nicolae Ceaușescu.

Ce înseamnă Ion Iliescu pentru clasa politică din România? De multe ori, partidele politice fac referire la el, fie într-o notă admirativă, fie negativă.

Multe și diverse. Depinde de perspectivă, de unghiul în care te situezi. Ion Iliescu poate fi simultan președintele în mandatul căruia s-a legiferat pluripartidismul și democrația, susținătorul intrării României în UE și NATO. Dar și liderul care s-a temut de opoziția partidelor istorice, de Rege, care i-a etichetat drept golani pe contestatarii din Piața Universității și a chemat minerii la București. În ansamblu, a fost o personalitate politică, în consonanță, uneori în disonanță cu un moment sau altul din istoria comunistă și cea recentă a României.

Cum ar trebui să ne raportăm, ca societate, la moștenirea unui lider care a marcat aproape două decenii din viața politică a României postcomuniste?

Nu cred că „ar trebui“ e verbul cel mai potrivit. Gândirea și memoria socială sunt amprentate de curentul politic dominant al epocii. Gândim și interpretăm acum evenimentele din 1989-1990 prin grila unor practici democrate neexperimentate atunci de marea majoritate a celor care le-au trăit. Oricum ar fi interpretate biografia, personalitatea, deciziile lui, Ion Iliescu a fost și rămâne o personalitate istorică.

Cum ar putea fi definit fostul președinte într-un singur cuvânt?

Un singur cuvânt, nu, o expresie – da. Pentru cei care-l contestă – avid de putere. Pentru admiratori – omul providențial.