Imperiul lui Putin se prăbușește sub propria greutate. China câștigă teren

Vladimir Putin a visat să refacă imperiul rus. A promis-o, a repetat-o obsesiv și și-a legat întreaga carieră politică de această ambiție. Dar istoria are un simț al ironiei: în timp ce Kremlinul visează la trecut, fostele republici sovietice s-au întărit, s-au desprins și caută viitorul fie în Vest, fie în Orient.

Țările care au spus definitiv „nu” Moscovei

Statele baltice, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România și Bulgaria — toate și-au sigilat ieșirea din orbita rusă prin aderarea la NATO și Uniunea Europeană. Chiar dacă unele mai cochetează cu discursuri prorușe, nimeni nu vrea să se întoarcă sub umbrela Kremlinului.

„A primi gaz rusesc e una, a-ți ceda suveranitatea e cu totul altceva”, explică politologul american de origine ucraineană Alekander Motil, profesor la Universitatea Rutgers.

Țările din zona gri – pendulând între Est și Vest

Republica Moldova, Georgia și Armenia rămân într-o zonă de tranziție. Câteodată par prinse în orbita Moscovei, alteori se apropie de Vest. Dar indiferent de zigzagurile politice, toate trei apără cu obstinație un lucru: independența.

Azerbaidjanul are suficienți bani și destulă autoritate pentru a-i refuza Kremlinului presiunile. În plus, sprijinul Turciei îl face imun la șantajul rusesc.

În Asia Centrală, Kazahstanul și Uzbekistanul joacă abil între Rusia și China, păstrând un echilibru precar, dar eficient. Turkmenistanul, izolat și fără ieșire la mare, mimează neutralitatea, însă degradarea Mării Caspice ar putea tensiona și mai mult relațiile cu Moscova.

Influența rusă se topește, dar China câștigă teren

Uniunea Economică Eurasiatică, proiectul lui Putin de a uni fostele republici sovietice, a rămas o construcție anemică: doar Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Rusia mai fac parte din ea.

Între timp, China și-a extins discret umbrela prin Organizația de Cooperare de la Shanghai, unde Moscova e doar un partener printre mulți alții. Pentru majoritatea statelor din Asia Centrală, viitorul economic se scrie deja în chineză.

Belarus și Ucraina – două povești opuse

Belarusul rămâne formal aliatul Moscovei, dar Aleksandr Lukașenko joacă dublu. Oficial fidel Kremlinului, neoficial încearcă să nu se lase târât în războiul împotriva Ucrainei.

A trecut mai bine de trei ani și jumătate de la invazia rusă, iar armata belarusă n-a tras un glonț în frontul ucrainean.

În ultimele luni, dictatorul de la Minsk a făcut și gesturi „cosmetice”: a eliberat zeci de deținuți politici și a primit semnale pozitive dinspre Washington. SUA au ridicat unele sancțiuni, iar Lukașenko a bifat o nouă dovadă că știe să supraviețuiască între marile puteri.

Ucraina, în schimb, e complet pierdută pentru Rusia.

„Poporul care odinioară era divizat în privința Moscovei este astăzi unit în dorința de a-și apăra identitatea și independența”, spune Motil.

Pentru Putin, pierderea Ucrainei înseamnă prăbușirea celei mai importante „perle” din coroana imperială.

Imperiul care se destramă

Deși Kremlinul continuă să repete retorica „lumii ruse” și a misiunii civilizatoare, momentul pentru refacerea imperiului a trecut de mult. În anii ’90, când fostele republici erau slabe, dezorganizate și vulnerabile, Rusia ar fi putut, poate, să-și reconstruiască sfera de influență.

Dar a ratat momentul.

Astăzi, statele independente sunt mai puternice, mai stabile și mai puțin dispuse să accepte vreo formă de dominație. Iar Rusia însăși e epuizată de războiul din Ucraina: armata slăbită, economia pe marginea recesiunii, rubla instabilă, iar izolarea diplomatică aproape completă.

„Datorită lui Putin, visele imperiale ale Rusiei mai respiră, dar perspectivele imperiului sunt moarte”, conchide Motil. „Dependența de bunăvoința Chinei și a Coreei de Nord a transformat Rusia într-un fel de Burkina Faso cu bombă nucleară — capabilă să distrugă, dar incapabilă să cucerească.”