Ingredientul minune care a transformat cea mai populară băutură alcoolică a lumii. Stareța genială care a dat gustul berii moderne

Cei mai mare băutori de bere din ziua de astăzi îi sunt datori unei călugărițe din secolul al XII-lea. Se numea Hildegard, a fost stareță, om de știință și un artist desăvârșit. Totodată, a fost o pionieră a berii moderne, punând bazele rețetelor consacrate.

Puțin cunoscut publicului larg este faptul că existența berilor moderne și a gustului apreciat de toți cei care se delectează vara cu o halbă plină până la buză se datorează Sfintei Hildegard, o călugăriță din Germania medievală. Hildegard a fost un geniu al vremurilor sale, medic, muzician, gastronom și teolog de o calitate excepțională. Ea a găsit ingredientul minune care nu doar a conferit berii gustul său consacrat, ci a transformat-o și într-o băutură mai puțin perisabilă și mai sănătoasă pentru organismul uman (evident, consumată cu moderație).

O copilă dintr-o familie nobilă și o lume a viziunilor

Hildegard de Bingen, așa cum se numea de fapt, a fost o figură remarcabilă a Evului Mediu european. Hildegard s-a născut în jurul anului 1098, în Germania. Părinții ei au fost Mechtild de Merxheim-Nahet și Hildebert de Bermersheim, o familie din mica nobilime aflată în slujba contelui Meginhard de Sponheim. Bolnăvicioasă de la naștere, Hildegard a fost mezina familiei, având nouă frați și surori. Se spune despre Hildegard că din copilărie a avut o serie de viziuni incredibile. Pe prima a avut-o la trei ani, așa cum a mărturisit chiar ea într-o lucrare autobiografică.A folosit termenul visio (latină pentru „viziune”) pentru a descrie această experiență și a recunoscut că era un dar pe care nu-l putea explica altora. Hildegard a explicat că vedea toate lucrurile în lumina lui Dumnezeu prin cele cinci simțuri: văz, auz, gust, miros și atingere.

„Din copilăria mea timpurie, înainte ca oasele, nervii și venele mele să fie pe deplin întărite, am văzut mereu această viziune în sufletul meu, până în prezent, când am peste 70 de ani. În această viziune, sufletul meu, așa cum vrea Dumnezeu, se înalță sus în boltă cerească și în cerul schimbător și se răspândește printre diferite popoare, deși ele sunt departe de mine în ținuturi și locuri îndepărtate. Și pentru că le văd astfel în sufletul meu, le observ în acord cu mișcarea norilor și a altor lucruri create. Nu le aud cu urechile exterioare, nici nu le percep prin gândurile inimii mele sau printr-o combinație a celor cinci simțuri, ci doar în sufletul meu, în timp ce ochii mei exteriori sunt deschiși. Așa că nu am fost niciodată pradă extazului în viziuni, ci le văd trează, zi și noapte. Și sunt constant constrânsă de boală și adesea cuprinsă de dureri atât de intense încât amenință să mă omoare, dar Dumnezeu m-a susținut până acum. Lumina pe care o văd astfel nu este spațială, dar este mult, mult mai strălucitoare decât un nor care poartă soarele. Nu pot măsura nici înălțimea, nici lungimea, nici lățimea în ea; și o numesc „reflecția Luminii Vii”. Și așa cum soarele, luna și stelele se arată în apă, tot astfel scrierile, predicile, virtuțile și anumite fapte omenești capătă formă pentru mine și strălucesc”, îi scria ea lui Guibert de Gembloux, la vârsta de 77 de ani.

La 43 de ani, Hildegard s-a spovedit și a mărturisit că are aceste viziuni de mică. Era pentru prima dată când vorbea despre acel subiect cu altcineva decât cu Jutta, prietena ei din copilărie. Chestiunea a fost adusă în atenția arhiepiscopului de Mainz. Un comitet de teologi a confirmat ulterior autenticitatea viziunilor lui Hildegard, iar un călugăr a fost numit pentru a o ajuta să le înregistreze în scris. Așa s-a născut Scivias, o lucrarea care cuprindea 26 de viziuni profetice și apocaliptice, tratând subiecte precum Biserica sau relația dintre Dumnezeu și omenire și mântuire. Hildegard și-a petrecut toată viața în mănăstire. A fost educată la mănăstirea benedictină de la Disibodenberg, de Jutta, sora contelui de Sponheim, devenită anahoretă. Hildegard avea 15 ani când a început să poarte veșmântul benedictin și să urmeze o viață religioasă. Datorită capacității ei intelectuale și a pioșeniei, Hildegard a devenit stareță în 1136.

„Sibila Rinului”, o femeie genială a Europei

La un moment dat, alături de alte câteva călugărițe, Hildegard a plecat de la mănăstirea benedictină din Disibodenberg și a întemeiat o abație la Rupertsberg. Hildegard era o femeie absolut genială. De mică studiase medicina, științele naturii, noțiuni de matematică, filosofie și teologie. La vârsta adolescenței era mult mai bine pregătită decât cei mai mulți dintre învatații vremii. La Rupertsberg a continuat să adune și să transmită cunoștințele sale despre medicină, natură și vindecare. Era o compozitoare și o poetă foarte talentată. A scris sute de poezii și a reușit să compună muzică pe versurile a 77 dintre acestea. Le-a adunat într-un ciclu literar și muzical numit „Symphonia armonie celestium revelationum” („Simfonia armoniei revelațiilor cerești”).

O fostă fabrică de bere din Turda, scoasă la vânzare pentru 2,7 milioane de euro. Povestea impresionantei proprietăți

A scris numeroase lucrări de teologie, filosofie, medicină și istorie naturală, dovedind un nivel de observație științifică rar pentru acea perioadă. Există și categorie de scrieri epistolare în care se regăsesc profeții. Pentru divertisment, și-a inventat propriul limbaj, dovedind calități lingvistice greu de egalat până și astăzi. Totodată, a fost o misionară convinsă, călătorind prin Germania, împărtășind viziuni, învățături religioase dar și informații științifice. Aceste călătorii o ajutau să vadă cu ce probleme medicale se confrunta populația pentru a le studia și mai apoi pentru a găsi remedii. A fost poreclită „Sibila Rinului”, pentru profețiile sale și premonițiile sale. A fost considerată sfântă încă din timpul vieții, fiind rapoarte care indicau minuni săvârșite de aceasta. A fost canonizată abia în 2012 de către papa Benedict al XVI-lea. Fiind una dintre puținele femei proeminente din istoria Bisericii medievale, Hildegard a devenit subiectul unui interes tot mai mare în a doua jumătate a secolului XX.

„Mama” berii moderne, o rețetă născută dintr-o necesitate sanitară

Pe lângă medicină, teologie, scris și compus, Hildegard era pasionată și de gastronomie și siguranță alimentară. În lumea medievală, apa contaminată reprezenta o problemă severă. În timpul vieții lui Hildegard au izbucnit mai multe epidemii provocate de bacteriile din apă. Oamenii începuseră să bea mai mult bere, tocmai pentru a încerca să se protejeze de microbii din apă. Berea era consumată atât de adulți, cât și de copii, fiind adesea mai sigură decât apa datorită procesului de fermentație. Rețetele timpurii de bere foloseau predominant cereale și adesea ierburi sau fructe pentru aromă, dar fără o metodă uniformă de conservare. Ceea ce înseamna că oamenii erau la fel de vulnerabili.

Heineken concediază 6.000 de angajați la nivel mondial. Compania deține trei fabrici în România

Pentru a rezolva problema, Hildegard a început să caute o soluție. Așa a găsit hameiul. În scrierile sale, în special în tratatul medical „Physica”, ea descria hameiul nu doar ca aromatizant, ci și ca agent de conservare și purificator al berii, subliniind proprietățile sale antibacteriene și calmante pentru digestie. Ea nota că hameiul poate ajuta la prevenirea stricării berii și poate reduce efectele negative ale consumului excesiv, cum ar fi tulburările digestive. „Este cald și uscat și are un conținut moderat de umezeală, și nu este foarte folositor pentru om, deoarece sporește melancolia și învăluie sufletul omului în tristețe, împovărându-i organele interne. Totuși, datorită propriei sale amareli, previne unele putrefacții în băuturile cărora li se poate adăuga, astfel încât acestea să dureze mult mai mult”, scria Hildegard.

Hildegard a introdus hameiul în bere în primul rând din considerente medicale și preventive, nu strict pentru gust. În viziunea sa asupra sănătății, orice aliment sau băutură trebuia să contribuie la echilibrul organismului. Hameiul era apreciat pentru efectele sale calmante asupra stomacului și pentru proprietățile sale antiseptice. Astfel, folosirea hameiului reflecta o combinație între inovație culinară și grijă pentru sănătate, anticipând practicile moderne de conservare a berii. Hildegard de Bingen a fost una dintre primele persoane care a recomandat folosirea hameiului în procesul de fabricare a berii. În secolele următoare, hameiul a devenit un ingredient standard în aproape toate tipurile de bere din Germania și mai târziu în restul Europei. Astfel, Hildegard este adesea considerată o pionieră a berii moderne. Hildegard de Bingen a murit la Rupertsberg, lângă Bingen, la vârsta de 81 de ani.