Sentința în primă instanță are 3.677 de pagini. Dosarul are 340 de volume de urmărire penală și 79 de volume de instanță, potrivit purtătorului de cuvânt al instanței, Nadeja Oprescu.

O sentință istorică, dar nu definitivă

Libertatea a încercat să afle de la judecătorul Florea cum a gestionat un volum atât de mare de documente, dar magistratul a refuzat să vorbească, transmițând prin intermediul purtătorului de cuvânt al instanței că dacă ar vorbi cu presa despre dosarul pe care l-a soluționat și-ar încălca obligația de rezervă.

Așa cum Libertatea a arătat deja , Curtea de Apel Timișoara a pronunțat în 14 noiembrie 2025 o primă sentință în dosarul devalizării stațiunii Băile Herculane, dispunând condamnări cuprinse între cinci și 10 ani de închisoare, plus confiscarea a 19 proprietăți, printre care mai multe hoteluri renumite din stațiune: Complex Hotelier Hercules, Hotel Ferdinand, Diana, Afrodita, Roman, Băile termale Apollo, Hebe, Neptun, Cazinoul din Băile Herculane, dar și sanatorii și pavilioane medicale.

Alexandru Gavrilescu. Foto: captură PRO TV

Cei care au fost condamnați în dosarul devalizării de la Băile Herculane sunt Alexandru Gavrilescu (10 ani și 4 luni de închisoare), lichidatorii judiciari Mioara Dumitrache și Victorița Oprea (9 ani de închisoare), fostul procuror și executor judecătoresc Gheorghe Brad (7 ani închisoare), lichidatorul judiciar Marius-Cristian Ghiță (6 ani închisoare) și fostul deputat PSD și director al Direcției Silvice Caraș-Severin Ion Tabugan (5 ani).

„Societatea le-a acordat acestora o încredere deosebită”

Odată cu condamnarea la închisoare, Curtea de Apel Timișoara a dispus și pedepse complementare, considerând că „angajarea răspunderii penale a inculpaților trebuie să reflecte nu doar sancțiunea din punct de vedere penal, ci și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar”.

Interzicerea exercitării unor drepturi este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, arată Curtea de Apel Timișoara.

„În cauză, pe lângă pedeapsa principală, Curtea va aplica inculpaților și pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii unor drepturi, pe durata maximă prevăzută de lege, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor ce atrag condamnarea acestora”, se arată în motivarea Curții de Apel Timișoara, studiată de Libertatea.

Judecătorul Marinel Florea arată că la stabilirea pedepselor a avut în vedere „și așteptările societății față de inculpații care, la data săvârșirii faptelor, au îndeplinit servicii publice sau au ocupat funcții publice importante (inculpații: Oprea Victorița, Brad Gheorghe, Dumitrache Mioara, Ghiță Marius-Cristian și Tabugan Ion)”.

„Societatea le-a acordat acestora o încredere deosebită și a avut așteptări ca aceștia să fie de înaltă ținută morală și să își îndeplinească atribuțiile profesionale în mod corect, fără părtinire și fără interese ascunse”, se mai arată în sentința Curții de Apel Timișoara.

Referitor la Alexandru Gavrilescu, cel care a primit cea mai mare pedeapsă din dosar, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere „durata în timp a activității infracționale, complexitatea acesteia, precum și valoarea juridică și materială a obiectelor infracțiunilor săvârșite”.

„Nu în ultimul rând, Curtea reține că inculpatul Gavrilescu Alexandru și-a folosit pregătirea juridică solidă pentru a se îmbogăți fără justă cauză prin săvârșirea de infracțiuni”, se mai arată în hotărârea judecătorească studiată de Libertatea.

Cum a început devalizarea „celei mai frumoase stațiuni din Europa”

Sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara scoate în evidență valoarea istorică și turistică a stațiunii Băile Herculane, care are o istorie de 2.000 de ani, fiind cunoscută încă de pe vremea Imperiului Roman.

„Vestită pentru apele termale binefăcătoare încă din perioada romanilor, stațiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalități. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind «cea mai frumoasă stațiune de pe continent», iar împărăteasa Elisabeta scrie despre Băile Herculane că sunt «o prezență distinctă și încântătoare». Fără niciun dubiu, potențialul turistic al zonei este imens: apele termale, frumusețea zonei, traseele de drumeție”, se arată în document.

Istoria devalizării stațiunii, care funcționa sub cupola societății de stat Hercules SA, începe în 2001, când Ministerul Turismului a decis privatizarea companiei care deținea în Băile Herculane aproximativ 50 de clădiri, inclusiv cele mai importante hoteluri din stațiune.

Omul de afaceri Iosif Armaș. Foto: Libertatea

„În perioada respectivă, la nivelul orașului Băile Herculane au apărut ca fiind interesate de procedurile prealabile de privatizare două persoane potente financiar, care dețineau sau controlau societăți comerciale importante: Armaș Iosif (n.r. – fost deputat PSD) și Gavrilescu Alexandru (n.r. – avocat și om de afaceri)”, este scos în evidență în sentință.

Potrivit acuzațiilor aduse de DIICOT, conștientizând concurența reală la privatizarea SC Hercules SA, Gavrilescu a căutat o breșă care să îi permită căpușarea Hercules în cazul în care contractul de privatizare era câștigat de Iosif Armaș, ceea ce s-a și întâmplat, Armaș cumpărând pachetul majoritar de acțiuni (61%) de la Hercules SA prin compania Argirom Internațional SA, pe care o controla.

Stațiunea, cumpărată cu banii de pe zahărul din rezerva de stat

Potrivit acuzațiilor aduse de DIICOT Caraș-Severin în acest dosar, pentru achitarea pachetului majoritar de acțiuni obținut în cadrul procedurii de privatizare a Hercules SA, Armaș a folosit banii obținuți din vânzarea a 5.500 de tone de zahăr, împrumutate din rezerva de stat, fără ca zahărul să mai fie restituit pentru refacerea stocului.

„(…) din banii obținuți din vânzarea zahărului ce constituia stoc de rezervă de stat, societatea comercială controlată de inculpat a plătit prima tranșă pentru cumpărarea societății comerciale din Băile Herculane (banii folosiți au provenit astfel de la bugetul de stat, prin acordarea împrumutului de către Rezervele de stat). Ulterior stocul de zahăr nu a mai fost refăcut și împrumutul nu a fost restituit, creându-se în această modalitate un prejudiciu în valoare de 43.288.697,99 lei (contravaloarea zahărului care nu a fost înlocuit)”, au acuzat procurorii DIICOT.

Rechizitoriul mai arată că în 2008, la aproximativ șapte ani de la achiziția pachetului majoritar de la Hercules SA, Argirom Internațional SA a intrat în insolvență, iar pentru că exista riscul ca hotelurile din Băile Herculane (deținute de Argirom) să ajungă la creditori, Armaș „a dezvoltat un nou mecanism în vederea sustragerii activelor acestei din urmă societăți, respectiv prin folosirea procedurii executării silite”.

Iosif Armaș a scăpat de condamnare prin prescriere, dar faptele rămân

Motivarea sentinței de peste 3.600 de pagini din dosarul „Băile Herculane” arată că, în urma procesului judecat la Curtea de Apel Timișoara, Iosif Armaș, considerat „creierul” devalizării stațiunii Băile Herculane, a fost găsit vinovat, dar nu a fost pedepsit pentru că faptele sale s-au prescris.

Ancheta DIICOT în această speță a început în 2016 și a vizat fapte petrecute între 2001 și 2016. Judecătorii de la Curtea de Apel Timișoara au dat prima sentință în acest dosar pe 14 noiembrie 2025. Armaș a fost judecat pentru grup infracțional organizat, delapidare, spălare de bani și abuz în serviciu, dar prevederile legale arată că nu mai poate fi condamnat penal pentru niciuna dintre fapte.

Curtea de Apel Timișoara arată că, în 2008, Iosif Armaș evalua cele 61% din acțiunile pe care le avea la Hercules SA la cel puțin 110 milioane de euro.

„La mai puțin de 8 ani distanță, SC Hercules SA era în stare de insolvență, lipsită de obiectul de activitate, fiindu-i înstrăinate activele. Imobilele din actul de sesizare au fost înstrăinate cu prețul de 35.834.903,77 lei (sub 8 milioane euro) și 2.591.000 euro, iar licențele de apă termominerală au fost aduse ca aport într-o asociere în care aportul cocontractantei a fost de 100.000 euro. Ca urmare, totalul activelor SC Hercules SA a fost înstrăinat cu sub 10.700.000 euro”, arată Curtea de Apel Timișoara.

„Factorul de decizie determinant”

În urma amplei anchete penale și a cercetării judecătorești, judecătorul Marinel Florea a stabilit că „inculpatul Armaș Iosif este factorul de decizie determinant care a hotărât delapidarea SC Hercules SA și SC Argirom Internațional SA”.

„În jurul acestui inculpat s-au strâns și alte persoane care au avut ca unic scop delapidarea celor două societăți. Activitatea infracțională a inculpatului Armaș Iosif s-a întins pe o perioadă lungă de timp, având o anvergură semnificativă, instituțiile statului reacționând cu întârziere la conduita infracțională a acestui inculpat, cu toate că ajunsese de notorietate publică această conduită”, este punctat în sentința Curții de Apel Timișoara.

Instanța a mai scos în evidență că prin intermediul SC Argirom Internațional SA, Iosif Armaș a controlat mai multe societăți, printre care și SC Hercules SA, comportându-se în cadrul acestor societăți ca un proprietar exclusiv al acestora, chiar dacă nu în toate deținea pachetul integral de acțiuni sau părți sociale.

„Din momentul în care s-a conturat că SC Argirom Internațional SA va intra în insolvență, inculpatul Armaș Iosif a demarat o activitate susținută de înstrăinare a activelor din societățile unde mai avea autoritate formală. În acest sens a înstrăinat active din Argirom, respectiv acțiunile de la Aeroportul Caransebeș, iar din SC Hercules SA a înstrăinat active, printre care și cele menționate în rechizitoriu. Înstrăinarea activelor s-a făcut la prețuri derizorii, la prețuri controlate de inculpatul Armaș Iosif către persoane preponderent din anturajul său”, reține judecătorul Florea în motivare.

„Reacția lentă a autorităților statului a permis activitatea atât de întinsă în timp”

Sentința Curții de Apel Timișoara mai arată că Armaș a atras în activitatea Argirom „o serie de persoane ce au avut legături de rudenie cu persoane importante din autoritatea statului român”, iar devalizarea celor două societăți s-a produs pe fondul pasivității statului român.

„Reacția lentă a autorităților statului a permis activitatea atât de întinsă în timp a inculpatului, acesta ajungând să înstrăineze în mod ocult nenumărate active imobiliare dintr-o stațiune de renume nu doar pe plan național”, a mai punctat judecătorul Curții de Apel Timișoara în sentința care nu este definitivă.

În privința zahărului din rezerva de stat care nu a mai putut fi recuperat de la Armaș după ce a fost împrumutat pentru reînnoire, judecătorul arată că deznodământul era previzibil „cu mult timp înainte de a se ajunge la această situație” în condițiile în care „după ce a fost dată spre împrospătare SC Argirom Internațional SA, nu a mai fost regrupată fizic niciodată la rezervele statului, ani de zile, fiind lăsată în custodia SC Argirom Internațional SA, până când fizic nu a mai putut fi recuperată”.

Fiscul, folosit ca instrument în operațiunea de devalizare

Curtea de Apel Timișoara mai arată, în sentința din dosarul Băile Herculane, că în momentul în care Argirom a intrat în insolvență și se contura pierderea hotelurilor din Herculane deținute de Hercules SA, Iosif Armaș a pus la cale „un plan prin care să înstrăineze activele SC Hercules SA, înainte de a pierde controlul total al acestei societăți, urmare a insolvenței SC Argirom Internațional SA”.

„În acest sens, a început să încheie contracte de împrumut și promisiuni de vânzare-cumpărare cu penalități mult peste limita legii, inițial cu Hrelescu Iancu și mai apoi cu Verbițchi Valeriu, pe care de la început știa că nu le va onora. În unele contracte, așa cum s-a arătat, s-au prevăzut penalități și despăgubiri mult peste limita legii, aspect consemnat ulterior de către nenumărate hotărâri judecătorești pronunțate în cauză”, arată judecătorul Florea, potrivit căruia „toate executările silite au avut în spate interesul ocult al inculpatului Armaș Iosif de a devaliza cât mai repede patrimoniul SC Hercules SA”.

Instanța merge până acolo încât susține că inclusiv vânzarea Hotelului Roman, de către Fisc „a avut în spate același interes ocult al inculpatului Armaș Iosif, în contextul în care organul fiscal de executare a fost folosit ca un instrument de inculpatul Armaș în atingerea scopului său”.

„Hotelul Roman se putea vinde anterior cu 5,5 milioane euro către SC Casito Turism SRL (SC Casito Aerotransport SRL), existând o înțelegere în acest sens între SC Hercules SA și SC Casito Turism SRL, intermediată de inculpatul Hrelescu Iancu, care nu s-a mai încheiat, imobilul fiind cumpărat ulterior de aceeași societate la licitația organizată de organul fiscal la un preț mult mai mic (sub 2,4 milioane euro, la cursul valutar de la data înstrăinării). Singura explicație a acestor evenimente este că între inculpatul Armaș Iosif, care cunoștea situația din interior a SC Hercules SA, și reprezentanții SC Casito Turism SRL a intervenit o înțelegere ocultă prin care să se vândă imobilul la un preț mult mai mic”, se arată în sentința Curții de Apel Timișoara.

În timp ce Herculane sărăcea, Armaș se îmbogățea

Judecătorul din dosarul „Băile Herculane” a reținut că Iosif Armaș a constituit un grup infracțional organizat întins pe multe paliere pentru devalizarea societăților Argirom și Hercules SA, iar „faptul că grupul infracțional chiar și-a atins scopul constituirii rezultă elocvent și din faptul că, într-o perioadă scurtă de timp, SC Hercules SA, dintr-o societate prosperă ale cărei acțiuni erau oferite spre vânzare la prețul de 120 milioane euro (doar partea deținută de SC Argirom) (…) a ajuns în anul 2011 în fapt în insolvabilitate, cu un număr de 43 de angajați și păstrarea clientului principal SC Argirom International SA, chiar dacă acesta era în insolvență din 2008”.

Clădirea Băilor Imperiale Austriece (Băile Neptun) din localitatea Băile Herculane. FOTO: Hepta

„Inculpatul a delapidat bunurile SC Hercules în interesul altor persoane, dar și în interes propriu, în contextul în care societățile controlate de acesta erau în insolvență și totuși el a prosperat în această perioadă, făcând achiziții de 4.800.000 euro, singura explicație a sursei acestor venituri fiind delapidarea SC Hercules SA, căreia inculpatul i-a vândut activele la prețuri mult sub cel al pieței unor persoane apropiate acestuia, inclusiv unora din grupul infracțional organizat pe care l-a constituit”, arată Curtea de Apel Timișoara, care a și dispus confiscarea sume de 4,8 milioane de euro de la Armaș.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara nu este definitivă, putând fi atacată cu apel, care se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apărarea lui Armaș din proces

Atât în cursul anchetei DIICOT, cât și în fața Curții de Apel Timișoara, Iosif Armaș și-a susținut nevinovăția, spunând că „a vândut active din SC Hercules în mod legal, având hotărâre AGA, care este la dosar”.

Armaș a declarat că Hercules era o proprietate privată 100%, și nu vede unde ar fi prejudiciul. Fostul deputat PSD a mai arătat că „a fost administrator special la Argirom și acționar majoritar și, în baza acestor calități, a făcut demersuri comerciale pe care le consideră perfect legale”.

„Declinul Hercules a plecat din momentul pronunțării Curții de Apel Timișoara din 2008, prin care Hercules a fost obligată la plata unei mari sume către societățile lui Gavrilescu. Prin aceea hotărâre a Curții de Apel Timișoara au fost puși să plătească milioane de dolari pe niște carcase goale de aer condiționat, care au fost luate cu 32 de lei bucata, iar judecătorul Moțiu, cu completul din care făcea parte al Curții de Apel Timișoara, a evaluat o astfel de carcasă la 42.000 dolari bucata”, s-a mai apărat Armaș în procesul în care a scăpat de condamnare prin prescripție, dar a fost supus confiscării unei sume de 4,8 milioane de euro.