Insula comunistă care sfidează SUA de 70 de ani e pe cale să aibă soarta Venezuelei. „E ultima etapă a schimbării de regim”

Zilele regimului comunist de la Havana sunt numărate, este opinia politologului Caterina Preda, de la Universitatea București. Specializată pe America Latină, Caterina Preda anunță, într-o analiză pentru „Adevărul”, că cel mai probabil SUA vor acționa decisiv până pe 26 iulie, dată cu un simbolism aparte pentru cubanezi.

În Cuba, evenimentele se derulează cu rapiditate. După ce secretarul de stat american, Marco Rubio, a anunțat că această țară reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale a SUA și că probabilitatea unui acord paşnic cu această țară nu este deloc mare, presiunea americană crește în zonă. De altfel, directorul CIA, John Ratcliffe, a făcut o vizită neașteptată la Havana, unde a negociat cu autoritățile cubaneze și le-a cerut schimbarea regimului. Evident, americanii se lovesc de un refuz, însă acest lucru nu face decât să accelereze cursul evenimentelor spre inevitabil.

Raúl Castro, pe urmele lui Maduro

Profesoară la Facultatea de Științe Politice a Universității București, Caterina Preda consideră că ne aflăm deja în ultimă etapă a ceea ce înseamnă forțarea schimbării de regim din Cuba.

„Vedem acum, cred că, ultima etapă a forțării schimbării de regim la Havana de către actuala administrație Trump. Acum o săptămână a fost această vizită neașteptată a directorului CIA la Havana, care s-a întâlnit cu reprezentanții regimului și le-a făcut din nou această ofertă de a schimba lucruri esențiale în organizarea regimului, adică renunțarea la comunism, care e înscris în Constituție, și eliberarea prizonierilor politici. De asemenea, le-a transmis și că administrația Trump e gata să le ofere un pachet de 100 de milioane de dolari”, spune Caterina Preda.

Experta amintește și că eternul Raúl Castro, fratele legendarului Fidel Castro, a fost pus sub acuzare de SUA. Acest lucru arată că negocierile dintre Washignton și Havana decurg greoi, iar până acum nu s-a ajuns la niciun acord.

„La o săptămână, avem această declarație a Departamentului de Justiție – acuzare de către Departamentul de Justiție din Statele Unite ale Americii a lui Raúl Castro pentru o crimă pe care ar fi comis-o atunci când era șeful Forțelor Armate în 1996, când a dat ordinul să fie doborâte două avioane ale unei organizații de salvare a cubanezilor, care încercau să ajungă în Statele Unite ale Americii”, explică ea.

Rubio a transmis un mesaj și pentru China și Rusia

Este vorba despre un adevărat fenomen al migrației din Cuba având ca țintă Florida. Un incident important a avut loc în 1996, când două mici avioane care survolau zona ca să-i identifice pe migranții cubanezi și apoi să-i salveze au fost atacate de autoritățile cubaneze.

„Raúl Castro a dat ordinul să fie doborâte avioanele și, pe de o parte, SUA susține că erau în apele internaționale, regimul de la Havana susține că erau în apele lor teritoriale. Asta e acuzația pe care au făcut-o ieri ca să justifice o posibilă intervenție în forță dacă nici acum reprezentanții regimului de la Havana – Díaz-Canel, în primul rând, că el e președinte, dar mai ales Raúl Castro – nu cedează. Deci cred că e un ultim semnal că trebuie să cedeze. Asta arată că Havana n-a cedat. Cubanezii n-au făcut-o și nu o să o facă până în ultima clipă, cred eu. Adică este parte din mitul acesta al Revoluției cubaneze, că nu va ceda niciodată în fața oricărei cerințe din partea Statelor Unite. Acesta e mitul pe care s-a construit Cuba comunistă”, mai spune experta.

Declarațiile lui Marco Rubio se vor și un semnal către Rusia și China, țările fără susținerea cărora Cuba nu mai are cum să reziste în fața Statelor Unite. De altfel, sprijinul acordat de acestea Havanei a scăzut în ultimii ani, la fel ca în cazul Venezuelei, iar cubanezii se văd tot mai izolați.

„Una din cerințele pe care le-au transmis liderii americani presei, după vizita lui Ratcliffe, șeful CIA, la Havana, era ca agenții poliției secrete chineze și ruse din Cuba să plece”, spune Caterina Preda.

Republicanii nu îi menajează pe liderii comuniști

Cu toate acestea, americanii au permis surprinzător unui petrolier rusesc să ajungă în Cuba. Caterina Preda explică motivele pentru care administrația Trump a decis să le permită rușilor să livreze marfa.

„În aprilie a venit un petrolier rus și acum înțeleg că mai era unul care era pe drum spre Cuba ca să livreze petrol. Cred americanii le-au dat voie tot în logica asta, ca să arate că sunt gata să negocieze și că se gândesc la populația locală. Că, de fapt, acel petrol e pentru a supraviețui într-un fel sau altul populația. Ori miercurea trecută s-a terminat acest petrol și penele de curent, înțeleg – a zis și Rubio în declarația sa – durează câte 20-22 de ore pe zi, ceea ce înseamnă că cei din Cuba au doar două ore pe zi energie electrică. Situația este dezastruoasă și acesta a fost clar planul administrației Trump, să sufoce complet regimul de la Havana. De fapt, acesta a fost planul lor din '59 până acum, doar că Trump l-a accelerat. Adică l-a dus la extrem”, susține Caterina Preda.

Acest detaliu nu este însă neapărat surprinzător. Republicanii, în general, au fost mai duri în relațiile cu Cuba, în timp ce administrațiile democrate au fost mai înclinate spre negocieri intense.

„Există și diferența aceasta între administrații, pentru că republicanii au fost mult mai hardliners în ceea ce privește regimul comunist, în timp ce democrații au încercat întotdeauna mai degrabă calea diplomatică și ajutorarea cetățenilor cubanezi prin creșterea numărului de vize, de sume, creșterea numărului de dolari pe care îi pot trimite familiilor. A fost promovată diplomația asta culturală, sportivă. Reluarea relațiilor diplomatice în timpul administrației Obama și întâlnirea asta istorică între Raúl și Obama a fost rezultatul unei acțiuni diplomatice de lungă durată, cu medierea Papei de atunci. Democrații au avut cu totul altă abordare și au și stat ceva la Washington, ori Trump, acum încurajat de acești hardliners republicani din Congres și cu atât mai mult de Rubio, care este el însuși un cubano-american și care, de când e activ în politică, a avut ca scop democratizarea Cubei, a profitat de această nouă administrație foarte agresivă în relațiile cu vecinii”, dezvoltă Caterina Preda.

De altfel, mai spune experta, faptul că Marco Rubio, cubanez la origini, este secretar de stat în SUA, reprezintă un alt argument.

„Acesta e planul lui de când era implicat în politica din Miami, din Florida, apoi în Congres ca reprezentant al Floridei și e clar că el acum este privilegiat de Trump. Am văzut asta și în Venezuela, vedem și acum”, susține ea.

Ce se ascunde în spatele noului buget istoric al UE. Avertisment: taxele noastre ar putea merge doar pe dobânzi

Cât timp mai au cubanezii

Caterina Preda s-a referit și la un orizont de timp în care Cuba va cădea, după ce a sfidat timp de șapte decenii Statele Unite ale Americii. Ultimele acțiuni ale americanilor, mai spune ea, sunt încărcate de simbolism, iar datele la care pare că și-au gândit mutările au aceeași încărcătură specială.

„Americanii au ales și date istorice. Declarația lui Marco Rubio a fost făcută pe 20 mai, care este ziua independenței cubaneze din 1902. Atunci când Statele Unite ale Americii s-au retras, pentru că ele au administrat Cuba timp de patru ani, între 1898 și 1902, iar pe 20 mai s-au retras și a fost proclamată oficial independența Cubei. Ori, dacă ne gândim, data importantă pentru regimul actual de la Havana este 26 iulie, deci nu știu, poate că și-au propus ca până pe 26 iulie, când se împlinesc, de fapt, mai mult de șapte decenii, putem spune, de la inaugurarea regimului. Adică 26 iulie e, de fapt, o dată simbolică, pentru că 26 iulie 1953 e prima dată când Castro a încercat să dărâme regimul Batista. Văd că au ales data asta de 20 mai pentru declarație, se pare că până pe 26 iulie americanii vor acționa, la fel cum au făcut-o cu Venezuela”, spune Caterina Preda.

Deși Cuba a rămas practic fără internet odată cu căderea sistemului energetic, veștile continuă să vină din insulă, dar și din afara ei. De asemenea, din Cuba și nu numai sosesc și foarte multe zvonuri.

„Este un cântăreț faimos, Willy Chirino îl cheamă, care de curând postase că, vezi Doamne, Raúl deja ar fi fugit și că este într-un buncăr undeva în nordul insulei, cred, și că ar fi fugit deja fără să-l ia pe Miguel Díaz-Canel cu el. Relația lor e cunoscută. Díaz-Canel, președintele, e un fel de copil al lui Raúl Castro. Adică Díaz-Canel a devenit președinte pentru că a fost format de Raúl Castro”, adaugă experta.

La cei 94 de ani ai săi, Raúl Castro refuză să renunțe la puterea pe care o exercită prin intermediul oamenilor săi. Cazul său este cumva asemănător cu cel al dictatorului Nicolae Ceaușescu, la fel cum Cuba de azi seamănă într-un fel cu România comunistă. În același timp, există și unele diferențe.

„Liderii revoluționari sunt mai longevivi, au condiții de viață mult mai bune decât populația. În schimb, cetățenii cubanezi n-au electricitate, n-au ce mânca, trăiesc acum printre gunoaie, că nemaifiind benzină, nu pot să ridice nici gunoiul. În același timp, liderii și familiile lor o duc bine, chiar dacă sunt încă în Cuba. E această mare diferență pe care noi în România o știm, de altfel. Ne amintim cum trăia populația și cum trăiau nomenclatura și familia lui Nicolae Ceaușescu. E cam aceeași situație, cu marea diferență că în Cuba nu există acest cult al personalității, iar totul e făcut în secret, departe de ochii populației”, adaugă ea.

Caterina Preda consideră puțin probabil scenariul în care populația ar reuși să răstoarne regimul cubanez. Oamenii sunt insuficient organizați, iar faptul că nu există internet face ca acțiunile de protest să nu fie sincronizate.

„Au existat încă de săptămâna trecută proteste, pentru că oamenii, nemaiavând energie electrică, au ieșit pe străzi, au aprins lumânări. Deci este o atmosferă de nemulțumire profundă, doar că atunci când sunt aceste mici proteste care apar, se oprește internetul din nou și atunci nu se poate crea efectul ăsta de contagiune”, explică ea.

Totuși, inevitabilul nu poate fi decât amânat, crede Caterina Preda. Iar situația pare că seamănă izbitor cu cea din Venezuela , de la începutul anului.

„E mai degrabă vorba de o negociere în care pozițiile sunt ireconciliabile. Ori Maduro nu a cedat. Maduro și dansa, și cânta și zicea „veniți să mă luați, veniți să mă luați, o să iasă toată lumea pe stradă și o să mă apere”. Și cam aceeași atitudine au avut-o și la Havana. Numai că la Havana, încă o dată, există această profundă nemulțumire pe fundalul dispariției oricărei resurse pentru a avea o viață decentă”, susține politologul.

Legea transparenței ONG-urilor îi împarte pe români. Tudorel Toader: „În cheia asta ar trebui analizat tot”

Nicaragua, următoarea pe lista lui Trump?

După Cuba, următoarea țară aflată pe lista lui Donald Trump ar fi Nicaragua, consideră Caterina Preda. Asta înseamnă că dictatorul Daniel Ortega ar putea avea de asemenea zilele numărate la putere.

„După Cuba, din America nu mai e decât Nicaragua. E singura țară care mai are un regim similar acestora, cu Ortega, care din luptător antidictatură a devenit el însuși dictator în ultimii opt ani. El a încercat să facă gesturi timide după invazia asta din Venezuela, adică să mai elibereze prizonieri politici, sperând că asta îl ajută să rămână la putere. Aparent acesta pare mai deschis spre compromisuri decât liderii cubanezi, dar nici Nicaragua nu reprezintă, cred, în prezent o prioritate pentru Statele Unite, doar dacă vor să se afirme ca putere din nou, hegemonică în regiune. Și Ortega e și el bătrân, el are 80 de ani”, explică ea.

După căderea Cubei și a Nicaraguei, Statele Unite ale Americii nu vor mai avea opozanți în regiune. Chiar și liderii de sânga din țările respective sunt mai degrabă resemnați cu ideea că trebuie să colaboreze cu Donald Trump și evită să-l supere.

„Oricum acum în America Centrală sunt mai degrabă președinți pro-Trump. Au fost alegeri și în Costa Rica, și în Honduras. În Honduras s-a și vorbit despre implicarea administrației în desemnarea până la urmă a actualului președinte, asta a fost la finalul anului trecut. Nayib Bukele e prietenul cel mai bun al lui Trump, în El Salvador. Deci deja în America Centrală, cu excepția Nicaraguăi, sunt toți favorabili lui Trump. Cuba era singura care reprezenta această opoziție istorică la hegemonia SUA. Și în rest nu prea mai sunt, nu prea mai sunt lideri care să i se opună în vreun fel. Să vedem ce se întâmplă în Columbia acum, că au alegeri pe 30 mai. În Columbia, pe primul loc este un aliat, un apropiat al lui Gustavo Petro, care, cum știți, e un președinte de stânga, a fost guerillero, dar care el însuși, când a fost la Washington, părea foarte prietenos și amical cu Trump, după ce se certaseră pe X, pe fostul Twitter. Deci sunt mari șanse să fie tot un guvern de stânga în Columbia, dar agreat la Washington. Care nu este atât de radical, să spunem. Și mai rămâne Brazilia, care are alegeri în octombrie, și Lula (Luiz Inácio Lula da Silva), care are și el tot 81 de ani în octombrie, se reprezintă la alegeri contra fiului lui Jair Bolsonaro. Deci Brazilia ar mai fi și, bineînțeles, Mexicul, în care avem această președintă de stânga”, încheie Caterina Preda.