Acest angajament aerian, prima pierdere confirmată în luptă pentru Rafale, produs de compania franceză Dassault Aviation, nu a fost o chestiune de superioritate a platformei pakistaneze, ci mai degrabă rezultatul folosirii unui sistem de comunicații (data link) mai bun. Raportul evidențiază doi factori cruciali: o eroare a serviciilor de informații indiene cu privire la raza de acțiune a rachetei PL-15 fabricate în China și superioritatea Pakistanului în ceea ce privește cunoașterea situației de pe câmpul de luptă.

Strategia Pakistanului și succesul tactic

Echipajele indiene operau în baza presupunerii eronate că raza de acțiune efectivă a rachetei PL-15 era de aproximativ 150 km, o cifră asociată unei variante de export. Această eroare de calcul s-a dovedit însă fatală.

Potrivit oficialilor pakistanezi, un avion J-10C a lansat racheta de la aproximativ 200 de km, „ambuscând” avionul Rafale care nu bănuia nimic și executând una dintre cele mai lungi distrugeri Beyond-Visual-Range (BVR) documentate până în prezent. După cum a remarcat ofițerul superior RAF în rezervă, Greg Bagwell, „câștigătorul în acest caz a fost partea care a avut cea mai bună cunoaștere a situației”.

Succesul Pakistanului a fost atribuit și sistemului său de comunicații coerent, Data Link 17 (dezvoltat intern), care a combinat informații provenite de la senzori aerieni, tereștri și spațiali. Acest lucru a permis avioanelor J-10C să primească date de țintire de la o platformă de supraveghere la distanță, permițându-le să zboare „în liniște” cu radarele oprite și să efectueze lovituri la distanță mare.

În contrast, flota aeriană diversificată a Indiei, provenită de la mai mulți furnizori, este încă în proces de integrare a unei platforme data link comparabile cu cea pakistaneză.