INTERVIU EXCEPȚIONAL! Martin, polițistul român din München: ”Am plâns de furie și frustrare”
Pressone a realizat un interviu excelent cu Martin , polițistul român care a încercat să-i ajute să voteze pe cei care stăteau la cozile secției de votare din München pe 26 mai.
După alegerile pentru Parlamentul European, ne-a rămas imaginea unui polițist münchenez în lacrimi în fața consulatului român din orașul german. Făcea parte dintr-o echipă a Forțelor Speciale Bavareze chemată să reinstaleze ordinea în jurul instituției unde câteva mii de compatrioți au încercat să voteze, mulți fără succes.
Jurnalistul Vlad Ursulean a scris, duminică seară, că polițistul li s-a adresat celor din coadă în limba română pentru a-i organiza în interiorul unui perimetru trasat cu ajutorul unor garduri, în așa fel încât să se considere că sunt pe teritoriul consulatului și să poată vota mai târziu. Postarea s-a viralizat în câteva ore.
Planul a reușit doar parțial și a fost zădărnicit când procesul electoral s-a oprit de la București.
Am discutat cu Martin la două zile după alegeri. Între timp, două localuri din Brașov au anunțat că agentul va avea parte de tratament preferențial de fiecare dată când le va trece pragul: adică nu va trebui să achite nota.
Născut în orașul de sub Tâmpa, într-o familie de sași, Martin a venit la doi ani în Germania. Familia lui a emigrat după Revoluție, pentru că tatăl și-a dorit "mai multă democrație și mai puțină corupție". Polițistul a explicat reacția lui de duminică. În 2014, la alegerile prezidențiale, așteptase timp de 8 ore alături de soția sa pentru ca ea să poată vota. N-a reușit.
"Cinci ani mai târziu, mă uitam la aceiași români stând la coadă fără să-și poată exercita un drept elementar. Colegilor mei nemți nu le venea să creadă că așa ceva e posibil".
Să-l ascultăm pe Martin.
Sunt Martin, am 31 de ani. O să vă rog să nu-mi cereți numele de familie, am o soție, un copil și vreau să-i protejez.
S-o luăm cu începutul. Familia mea se trage din minunatul Viscri. Eu m-am născut la Brașov și mi-am petrecut primii doi ani din viață acolo.
După Revoluție, părinții mei au decis să emigreze în Germania. Și-au făcut bagajele și au plecat cu cei patru copii în speranța unei vieți mai bune. Tatăl meu spunea, pe scurt, că își dorea mai multă democrație și mai puțină corupție.
