Ipocrizia PSD la guvernare: cum și-a abandonat partidul propriul electorat pentru funcții

Instalarea noului Executiv condus de Luca Niculescu, un guvern minoritar extrem de vulnerabil dominat de 12 miniștri PSD din totalul de 18, scoate la iveală criza profundă a social-democraților. După ce și-a trădat bazinul electoral tradițional prin compromisuri politice și măsuri contrare propriei ideologii, PSD încearcă acum o manevră disperată de supraviețuire, în timp ce întreaga clasă politică lasă cale liberă ascensiunii extremiștilor de la AUR.

Asumarea guvernării de către PSD, într-un moment în care restul partidelor parlamentare au trecut în opoziție, nu este o dovadă de forță, ci o încercare de a evita un dezastru electoral iminent. Potrivit unei analize realizate de expertul Vlad Bujdei-Tebeica, social-democrații se aflau deja într-o postură critică, în care chiar și varianta alegerilor anticipate le-ar fi adus pierderi majore.

Trădarea electoratului social-democrat și falsul profil de stânga

În ultimii doi ani, PSD și-a uitat și și-a abandonat complet votanții tradiționali, preferând compromisurile politice alături de PNL. Acum, partidul încearcă să folosească pârghiile noului cabinet pentru a mima o revenire la politicile sociale, văzută ca unica șansă de a se stabiliza înaintea viitorului scrutin. Cu toate acestea, garnitura de miniștri propusă de PSD – formată din politicieni care au mai trecut pe la conducerea ministerelor – demonstrează că partidul nu a făcut altceva decât să completeze agenda liberală.

„Se vede exemplul lui Rogobete, insistă în continuare cu privatizarea sistemului de asigurări, ceea ce, după cum spuneam, este o politică cel puțin discutabilă din partea unui social-democrat. În același timp, România se confruntă în continuare cu cea mai mare rată a inflației din Uniunea Europeană și cu una dintre cele mai mari rate de erodare a puterii de cumpărare. Este important și acest lucru: salariile pur și simplu nu au ținut pasul cu inflația. Am avut inflație care, dacă nu în toți ultimii cinci-șase ani, nu a scăzut sub 5,7% decât la un moment dat, prin 2022, iar în rest, cel puțin până recent, a fost de cel puțin 10%, ceea ce este foarte greu de imaginat pentru o țară europeană cu economia României, unde, în plus, au mai stagnat și salariile.” – Vlad Bujdei-Tebeica

Pentru a mai atenua austeritatea resimțită de cetățeni și a-și salva propriul viitor politic, PSD ar avea nevoie de reforme economice reale, precum supraimpozitarea profiturilor record înregistrate în plină criză de marile corporații din sectorul bancar sau din industria petrolieră. Între timp, social-democrații mizează cinic pe eșecul măsurilor asociate cu Ilie Bolojan. Deși susținătorii acestuia promiteau salvarea bugetului prin combaterea corupției și reducerea aparatului administrativ, deficitul și inflația au rămas la cote alarmante, iar măsurile nu au făcut decât să adâncească suferința populației, împingând-o direct în brațele extremei drepte.

Complicitatea tacită a PSD în fața ascensiunii AUR

Rămas în opoziție pentru următorii doi ani, partidul AUR are cale liberă să crească în sondaje, în condițiile în care nicio formațiune politică nu pare să își dorească cu adevărat blocarea acestuia. Mai mult, partidele tradiționale afișează adesea un conservatorism chiar mai pronunțat decât cel al AUR. Cât despre PSD, partidul pare complet indiferent față de ascensiunea extremiștilor, în ciuda faptului că AUR i-a confiscat exact electoratul vulnerabil pe care social-democrații ar fi trebuit să îl apere.

Vlad Bujdei-Tebeica subliniază că singura metodă prin care partidele pot câștiga mandate la viitoarele legislative și pot opri AUR este să se întoarcă spre nevoile cetățenilor lăsați în urmă. Cu toate acestea, clasa politică refuză măsuri esențiale, cum ar fi impozitarea progresivă – recomandată insistent de FMI, Banca Mondială și Banca Centrală Europeană. Sub pretextul că nu vor să alunge investitorii străini, politicienii ignoră faptul că mediul de afaceri serios a fost deja profund afectat de instabilitatea politică post-pandemie și ar prefera oricând predictibilitatea fiscală.

„De la începutul procesului de integrare, România s-a aflat într-o cursă în privința salariilor: am urmărit să fim cât mai competitivi și să atragem investitori străini, cu promisiune că vom avea printre cele mai ieftine forțe de muncă din Europa. Este însă o diferență între a fi competitiv față de companii și a fi, ca stat, competitiv față de propria forță de muncă. Prețul pentru care ne-am integrat în piața europeană a fost abandonarea obligațiilor pe care statul trebuia să și le asume în privința propriei forțe de muncă, ceea ce ne-a făcut să ajungem la o migrație pe care, până astăzi, nimeni nu pare să își fi propus să o redreseze.” – Vlad Bujdei-Tebeica

Falimentul politicilor de austeritate și capcana unei fuziuni PNL-USR

Nici PNL și USR nu au șanse reale să depășească AUR din opoziție. Expertul avertizează că, în viitoarea campanie electorală, cele două formațiuni vor apela la singura lor ideologie rămasă: discursul anti-PSD și sloganurile anticorupție. Aceste teme și-au epuizat însă potențialul electoral, mai ales după ce ambele partide au promovat politici falimentare de austeritate și s-au îndepărtat de centru. Tăierile din sănătate și din educație – unde sistemul de învățământ se află deja în colaps – au împovărat o populație deja lovită de scumpirea motorinei, un efect al conflictului din Orientul Mijlociu declanșat de partenerul strategic al României, pe care liderii politici îl laudă necontenit.

Deși atât PNL, cât și USR s-au poziționat anul acesta ca susținători ai austerității, o eventuală fuziune a lor pentru a consolida acest pol ar dăuna grav democrației românești. În opinia lui Vlad Bujdei-Tebeica, sănătatea democratică necesită o societate civilă activă și o diversitate de viziuni în Parlament. Soluția ar fi scăderea pragului electoral la 3%, măsură care ar spori competiția și ar scoate partidele actuale din confortul în care s-au complăcut, bazându-se pe absenteismul general și pe mobilizarea strictă a propriilor nuclee dure de votanți.

Dezamăgirea Nicușor Dan și ruptura totală de cetățeni

Lipsa de reprezentativitate a clasei politice actuale este ilustrată cel mai bine de prăbușirea de imagine a președintelui Nicușor Dan, pe care analistul îl descrie drept „o dezamăgire de proporții”. Deși în urmă cu doar un an era perceput ca un etalon al integrității și un simbol al olimpicilor proveniți dintr-un sistem educațional pe jumătate distrus, lucrurile s-au schimbat radical.

„Într-un an și un pic, a devenit unul dintre cei mai detestați președinți, nu doar de AUR, ci și de PSD, PNL, USR și de o mare parte a societății. Anul trecut era un simbol al onestității, al integrității și, până la urmă, al olimpicilor – ne mândrim cu olimpicii care ies dintr-un sistem educațional pe jumătate colapsat. Iată că un olimpic a ajuns președintele țării și, fără să fi ajuns la jumătatea mandatului, se vorbește deja despre suspendarea lui. De aceea consider că trăim într-un mediu politic în care nu mai sunt reprezentate interesele cetățenilor, iar riscul politic se reduce la calculele pentru păstrarea portofoliilor, pentru realegerea în circumscripțiile câștigate sau pentru continuarea reprezentării intereselor afaceriștilor care le-au finanțat campaniile și i-au adus până în acest punct.” – Vlad Bujdei-Tebeica

Explorează subiectele:

PSDGuvernul Luca NiculescuNicușor Dan

Distribuie Distribuie Comentarii