Iranul ar putea marca începutul sfârșitului pentru ordinea globală condusă de SUA?

Rolul dominant al Statelor Unite în sistemul internațional este supus unor presiuni tot mai mari, pe fondul escaladării conflictului cu Iranul și al semnelor că garanțiile de securitate oferite de Washington nu mai sunt percepute ca fiind solide.

Un moment de inflexiune?

Istoricul Edward Gibbon observa că marile imperii nu se prăbușesc brusc, ci se erodează treptat, sub presiunea unor schimbări structurale. Cu toate acestea, anumite decizii strategice pot accelera declinul.

Lovitura comună lansată de Statele Unite și Israel împotriva Iranului, în februarie 2026, a generat dezbateri intense în rândul analiștilor. Deși conflictele din Orientul Mijlociu nu sunt neobișnuite, unii experți consideră că acest episod ar putea avea consecințe care depășesc cu mult câmpul de luptă.

Situația este comparată, de unii, cu criza Suezului din 1956, când intervenția militară a Marii Britanii și Franței a dus, în final, la evidențierea declinului lor ca puteri globale, scrie, în Asia Times, Kashif Hasan Khan, decan al Școlii de Studii Postuniversitare și șef al Catedrei de Economie la Universitatea Internațională Paragon din Phnom Penh, Cambodgia și membru al comitetului editorial al revistei „Asian Journal of Economic Modelling” (Scopus Q3) și redactor asociat al revistei „Crossroads of Social Inquiry” de la Universitatea din Abu Dhabi.

Pilonii influenței americane

Timp de peste șapte decenii, Statele Unite au fost principalul arhitect al ordinii internaționale, nu doar prin puterea militară, ci și prin instituții, reguli și aranjamente economice.

Un element central al acestei influențe a fost rolul SUA în Orientul Mijlociu, o regiune marcată de instabilitate, dar esențială pentru economia globală datorită resurselor energetice.

Începând cu anii 1970, Washingtonul a oferit garanții de securitate statelor din Golf, precum Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite. În schimb, aceste state au acceptat să tranzacționeze petrolul în dolari americani, consolidând astfel poziția monedei SUA în sistemul financiar global.

Acest aranjament, cunoscut drept „sistemul petrodolarului”, a devenit un pilon al influenței americane.

Iranul a rămas însă în afara acestui sistem, mai ales după Revoluția Islamică din 1979, adoptând o poziție de opoziție față de Washington și dezvoltând alianțe regionale proprii.

Semne de fragilizare

Evenimentele recente sugerează că acest echilibru începe să se fisureze. Atacul din 2026 ridică întrebări atât despre credibilitatea, cât și despre sustenabilitatea leadershipului american.

Moscova condamnă „asasinarea" liderilor iranieni de către SUA și Israel

Unul dintre motive este legat de încrederea diplomatică. Potrivit unor informații, negocierile dintre SUA și Iran erau în desfășurare în momentul lansării atacului. O astfel de acțiune riscă să submineze procesele diplomatice și să afecteze credibilitatea Washingtonului.

În plus, legitimitatea operațiunii a fost contestată, în lipsa unei aprobări formale din partea Congresului american sau a Consiliului de Securitate al ONU.

Reacția regională și riscurile economice

Consecințele regionale sunt deja vizibile. Iranul a răspuns prin atacuri asupra unor obiective asociate statelor din Golf, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea SUA de a-și proteja aliații.

În paralel, statele din regiune își diversifică relațiile strategice. China, de exemplu, și-a extins influența economică și diplomatică în Orientul Mijlociu, inclusiv prin medierea reluării relațiilor dintre Arabia Saudită și Iran în 2023.

Pe plan economic, orice perturbare a traficului prin Strâmtoarea Ormuz — o rută vitală pentru exporturile globale de petrol — ar putea duce la creșteri semnificative ale prețurilor și la presiuni inflaționiste la nivel mondial.

Spre o lume multipolară?

Analiștii avertizează că Statele Unite riscă să submineze sistemul internațional pe care l-au construit, dacă sunt percepute tot mai mult ca o sursă de instabilitate.

Această evoluție se reflectă deja în inițiativele unor grupuri de state, precum BRICS, de a reduce dependența de instituțiile financiare dominate de SUA.

Totuși, este prematur să se vorbească despre sfârșitul leadershipului american. SUA rămân cea mai puternică forță militară și un actor central în economia globală.

Istoria arată însă că hegemoniile nu dispar brusc, ci se erodează în timp, pe măsură ce încrederea în puterea dominantă scade.

O schimbare în curs

Dezbaterea privind conflictul cu Iranul reflectă această incertitudine. Dacă garanțiile de securitate ale SUA continuă să fie puse sub semnul întrebării, ordinea globală ar putea evolua către un sistem mai multipolar, în care mai mulți actori influențează dinamica internațională.

Rămâne de văzut dacă evenimentele din 2026 vor reprezenta un punct de cotitură. Însă experiența istorică sugerează că astfel de momente pot accelera transformări deja aflate în desfășurare.

Pentru Statele Unite, provocarea va fi adaptarea la o lume în schimbare — sau riscul de a asista la erodarea treptată a influenței pe care au construit-o timp de decenii.