Iranul dă șah economiei mondiale, dar americanii mai au o carte de jucat. Expert: „E o armă teribilă”

Cel mai negru scenariu prinde contur: Iranul minează strâmtoarea Hormuz, ceea ce poate duce prețul petrolului și a gazelor la cer. Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce soluții le mai rămân americanilor și aliaților lor.

Iranul și-a pus în practică amenințarea și a început să mineze strâmtoarea Hormuz. Este vorba despre o zonă esențială pentru economia globală, pe unde trec peste 20% din gazele lichefiate și petrolul care sunt utilizate la nivel mondial. Mai exact, strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă îngustă care ocolește Iranul și Omanul și este principala rută pentru transportul petrolului și a gazelor naturale lichefiate din țările cu resurse bogate din Orientul Mijlociu spre restul lumii.

Președintele american, Donald Trump, a amenințat Teheranul cu represalii dacă își va pune planul în aplicare, dar iranienii nu mai țint cont de nimic. Așa a pornit o cursă contracronometru, prin care marina americană încearcă să-i forțeze pe iranieni să dea înapoi. Armata americană a anunţat încă de marţi, 10 martie, că a distrus 16 nave iraniene utilizate în acţiuni de minare, foarte aproape de strâmtoare. Potrivit AFP, anunțul a venit la scurt timp după ce preşedintele american Donald Trump a ameninţat Iranul cu importante „consecinţe militare” dacă va continua să mineze această cale navigabilă crucială pentru transportul de petrol şi gaze. Expert în intelligence și marină militară, comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu analizează, într-un interviu, situația ivită și explică ce se mai poate face.

Adevărul: Situația în strâmtoarea Hormuz a devenit critică, după ce Iranul a amplasat mine maritime și a lovit în ultimele zile mai multe petroliere, iar relatările de la fața locului vorbesc despre o închidere sau chiar o blocare totală. E o măsură disperată a iranienilor sau este o strategie bine gândită și pusă în practică la momentul oportun?

Iranul a pregătit această strategie de închidere a strâmtorii. Spun închidere și nu blocare cu mijloace militare, pentru că, în primă fază, iranienii ce au făcut? Au dat declarații. Da, da, oficiali ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice și alți oficiali ai Iranului. Au avertizat navele că nu mai sunt în siguranță în momentul în care trec prin această strâmtoare. Imediat intrăm și la detalii militare și tehnice. De asemenea, au atacat cu drone, cred, patru sau cinci nave.

Asta a fost faza inițială. A fost de ajuns ca, imediat, comandanții și armatorii, din motive de siguranță și în condițiile în care asigurările au crescut imediat, să nu mai işte trecerea prin strâmtoare. Au fost unele nave care au trecut, unele chiar iraniene, am văzut după unele surse, care au decuplat acest sistem AIS, care face nava vizibilă prin semnale transmise către satelit, o identifică și de-aia le putem urmări pe Marine Traffic. Și au decuplat acest semnal. Asta nu înseamnă că nu puteau fi detectate. Radiolocatoarele de litoral detectează, sistemele radar detectează navele, mai ales că sunt nave mari, vorbind de petroliere și așa mai departe. Și au trecut.

Cât e de important acest mini-trafic și ce efect are asupra prețurilor țițeiului și a gazelor?

Cred că în raport cu traficul obișnuit, care reprezintă vreo 23% din tot comerțul mondial cu petrol și gaze lichefiate, a fost insignifiant. Asta a fost prima fază.

A apărut o anumită întârziere, care s-a văzut repede în creșterea prețului petrolului, care da, are mai multe variabile, dar Strâmtoarea Hormuz este o variabilă importantă. A apărut o întârziere în reacția din partea americană și am avut în final o soluție anunțată de Donald Trump: una financiară — a implicat instituțiile americane în oferirea de asigurări care să fie la un nivel rezonabil astfel încât armatorii să nu fie descurajați de creșterea prețului la asigurări. Și a doua, președintele Trump a sugerat că vor exista convoaie de nave protejate. Aveam exemplul istoric din războiul Iran-Irak, atunci când Marina Militară americană a escortat petroliere kuwaitiene. Acum, a apărut etapa a doua.

Răspunsul dur al americanilor

Totuși, apar informații contradictorii, dar ce este cert este că până la această oră (n.r. - vineri, 11 martie, ora 15:30) alte trei nave au fost lovite de iranieni, după cele de ieri. Cum răspund americanii?

Odată s-a întârziat. Washingtonul încă nu a reglementat nici prima parte, partea care ține de asigurări, nici partea unde au apărut escortări. Cred că până acum au apărut informații doar că marina pakistaneză și-a escortat propriile nave. Să vedem în ce măsură se confirmă.

În a doua etapă, am văzut în condițiile în care Statele Unite au anunțat că au distrus până la 50 de nave ale marinei militare iraniene — și aici avem două marine: marina obișnuită (armata regulată) și marina Corpului Gardienilor (IRGC), care prezintă un răspuns asimetric. Șalupe, nave mici, vedete care lovesc asimetric adversarul, inamicul în cazul prezent că avem război.

A apărut această întârziere, am avut creșterea prețului la petrol, a apărut președintele Trump care a anunțat faptul că America va replica, exista o reacție militară și s-a văzut cum iarăși a scăzut prețul petrolului.

Și ce au făcut concret americanii?

Statele Unite au lovit puternic marina iraniană. Zeci de nave iraniene, s-a vorbit de 30 de nave și așa mai departe. Iranienii au și trei submarine clasa Kilo, au multe minisubmarine în acel răspuns asimetric, aveau nave de suprafață. În majoritate, în clipa de față, Statele Unite transmit acest semnal: „Am lovit decisiv marina iraniană”.

Iar iranienii au ripostat prin minarea strâmtorii. Putem vorbi de o minare totală sau doar de una selectivă, până în acest moment?

După ultimele informații, iranienii au minat selectiv. Selectiv înseamnă că nu avem câmpul de mine care blochează complet strâmtoarea, pentru că în final nu ai decât 20 de mile, un 30 de kilometri, și două culoare, cam de două mile lățime, prin care trec navele într-un sens sau în celălalt. Știm că au fost câteva explozii în Golf și a apărut informația că iranienii minează cu nave mici — probabil este vorba de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice — mine în Golf.

Riscuri uriașe pentru cei din strâmtoare

Și avem și primele efecte... Cât de mari sunt riscurile pentru cei care se aventurează încă în zonă?

Aici apar mai multe probleme. Prima problemă este că mina în sine este un dispozitiv tehnic care, într-adevăr, poate produce pagube. Odată plantată, nu o mai poți controla, doar dacă este o mină avansată care se declanșează după amprenta magnetică selectivă, știi, amprenta magnetică sau câmpurile unei nave. Le-ai înregistrat anterior: câmpul acustic, câmpul magnetic și atunci se declanșează exact când trece ținta respectivă. În rest, odată mina instalată, este un pericol pentru orice navă care trece, indiferent că este prietenă sau e vorba de un dușman.

Cât de periculoasă este o astfel de mină? Poate scufunda un petrolier sau o navă de război?

În general, navele comerciale au o anumită, să spun așa, capacitate de a... mai ales petrolierele, în măsura în care nu apar incendii foarte mari, este posibil, într-o anumită măsură, să supraviețuiască unui asemenea atac. Dar, în final, o mină marină are capacitatea de a, cel puțin, de a lovi puternic o navă, îi poate lua din anumite calități nautice, dacă îi lovește propulsorul sau sala mașini, îi poate provoca un incendiu care greu poate fi localizat.

Știm că în Golf au existat situații, în războiul anterior, când minele marine, prin încărcătura lor de zeci de kilograme, au produs deteriorări serioase până la avarierea și chiar scufundarea unor nave militare. De aceea, da, minele marine reprezintă un pericol serios pentru navele comerciale. Dar, intru puțin în detaliu: una înseamnă mine marine plantate ici-colo și alta un câmp, pentru că acel câmp de mine blochează complet strâmtoarea.

Acum ce avem acolo, de fapt?

În această fază, îi vedem pe iranieni — sau informațiile care vin sunt că iranienii plantează un număr de mine, bineînțeles dublat de declarații. Este de ajuns pentru a interzice traficul prin strâmtoare. În fond, aici avem și un element psihologic. Deci nu avem o blocare manu militari completă. N-ai un câmp de mine care închide complet strâmtoarea. Faptul că ai selectiv un anumit număr de mine este de ajuns că au lovit deja — se pare că au fost nave care au fost afectate de mine și s-au declanșat incendii la bord și așa mai departe. Se acționează psihologic, coroborat cu declarațiile, în final închizi strâmtoarea traficului, fără să o blochezi manu militari cu câmp de mine, care pur și simplu ar închide-o fizic.

Mai pot fi opriți iranienii?

Următorul pas ar fi să treacă la blocarea completă a strâmtorii cu mine sau încă mai pot fi opriți?

Cred că aici apar două elemente. Ce vor iranienii și ce răspunsuri dau americanii, respectiv alte state implicate. Pentru că, dintr-odată, sunt implicate state de la China până la europeni. Macron a vorbit de convoi în Strâmtoarea Hormuz. Chinezii sunt interesați pentru că iau de acolo. Iranienii sunt interesați până la o anumită măsură să lase măcar navele lor, care le asigură minimul de petrol pe care îl pot trimite la export. De aceea, cred că trebuie să luăm separat fiecare element. Vă dau câteva exemple. Știm deja de escorte pe care le-ar face pakistanezii. Știm deja despre declarația lui Macron că, în final, navele franceze vor ajunge și în Strâmtoarea Hormuz pentru a face acea escortare.

Avioane Rafale la Constanța și secrete din sateliții francezi - Analiza profesorului Corneliu Bjola despre oferta Franței: „Ne pot lovi în câteva minute”

Totuși, iranienii pot lovi inclusiv navele de escortă de pe coastă. Cum pot să acționeze în aceste condiții americanii, francezii și ceilalți care vor să își escorteze propriile nave?

Aici apare elementul important. Escorta apără navele împotriva unor amenințări de genul drone, rachete — pentru că iranienii au baterii de coastă cu rachete — în măsura în care reușesc să le folosească, având în vedere supremația aeriană americană. Aici e o problemă legată de capacitatea de supraviețuire a acestor mijloace. Dar în momentul în care apar minele, automat este necesară deminarea și apare necesitatea unor nave specializate. Aceste nave sunt o categorie distinctă, se numesc vânătoare de mine (pe vremuri erau dragoarele, dar în clipa de față sunt vânătoare de mine). Nave specializate care au dispozitive sonar precise care localizează mina și au corpul amagnetic pentru a nu atrage, prin câmpul lor magnetic, minele magnetice; au o propulsie deosebită care le permite poziționarea precisă și au la bord ROV-uri, un fel de roboți, Remote Operated Vehicles. Pe vremuri erau comandate prin cabluri aceste ROV-uri și cred că și acum așa rămâne sistemul. De exemplu, îmi vine repede în minte sistemul SeaFox german și altele, care vin și plasează o încărcătură, după ce localizează nava cu un sonar precis, plasează o încărcătură de explozibil lângă mină și o declanșează.

Mai sunt și scanfandri sau există mijloace și mai eficiente?

Da, sunt și scafandri care pot participa la acest lucru. Sunt alte metode de deminare, chiar din elicopter. Știu că Statele Unite au în Golf, cred că două sau trei Littoral Combat Ships (LCS), care pot fi folosite și ca vânătoare de mine când se instalează un modul la bord. Aici este o întreagă problemă dacă vor fi eficiente sau nu în aceste condiții. Marea Britanie a avut vânătoare de mine în Golf, nu știu în ce măsură le au acum operaționalizate să acționeze acolo. De aceea, simpla escortare a navelor nu rezolvă problema. Trebuie nave de deminare — că sunt vânătoare de mine, că sunt chiar clasicele dragoare — pentru a elimina această amenințare. Și această amenințare are calitatea asta, coroborată cu declarațiile, să creeze și psihologic o criză. Pur și simplu, tu nu știi câte mine sunt, dacă există un câmp de mine sau doar câteva plantate. E de ajuns ca o navă să sufere avarii în momentul când a lovit o mină și automat, psihologic, armatorii și comandanții nu mai riscă să-și trimită navele în strâmtoare.

Amrericanii nu și-au jucat ultima carte

Au fost experți care au afirmat că strâmtoarea poate fi blocată sau închisă pentru luni de zile. E chiar atât de grav?

Aici apar multe probleme operațional-tactice, depinde de amploarea câmpului de mine. Depinde cum este protejat acest câmp de mine, pentru că, da, vânătoarele de mine vor intra într-o strâmtoare și există o expresie: „vaporul nu luptă cu fortul”. Strâmtoarea este relativ îngustă și navele care intră în strâmtoare pot fi atacate cu rachete de croazieră sau drone de la litoral. Și în aceste condiții este un întreg scenariu de luptă în care trebuie să protejez navele vânătoare de mine în momentul în care realizează această misiune. Chiar dacă este una, mai degrabă, nu împotriva câmpului de mine, ci a numărului limitat de mine care au fost plantate în strâmtoare.

Apar elemente legate de hărți. Iranienii vor, pentru a-și păstra capacitatea de a comunica, ca navele lor să iasă din strâmtoare, deci vor avea hărți ale amplasării acestor mine. La fel, după deminare, se vor crea niște culoare dacă avem câmpuri de mine și iarăși se creează aceste hărți prin care avem culoarele securizate. Iarăși, coroborarea cu litoralul. Interacțiunea între sistemele de armament pe care le au iranienii la litoral — de la bateriile de coastă care lansează rachete antinavă la drone — care pot ataca navele care escortează navele comerciale, inclusiv navele de deminare când execută această misiune. În cât timp? Depinde de planificatori, în ce măsură au prevăzut această misiune și dacă sunt nave de deminare dislocate deja în zonă.

Ce am putea să vedem în următoarea perioadă, cum s-ar putea acționa în zonă?

Se creează un dispozitiv: nave de luptă, nave care escortează aceste vânătoare de mine, nave care escortează navele comerciale. Totul ține de capacitatea planificatorilor de a se gândi la acest scenariu. În final, timpul ține nu numai de mijloacele pe care le ai în dispozitiv, de capacitățile militare, dar și de timpul necesar dislocării, creării dispozitivului, planificării operațiunii respective.

Există și riscul ca anumite mine să scape de sub control, inclusiv de către iranieni, și ele să plutească în derivă, să provoace daune inclusiv navelor lor?

Această posibilitate este reală. Sunt mai multe tipuri de mine, și cele ancorate și cele de fund. Multe pot ajunge în derivă pentru că există factori naturali și, în final, da, există acest pericol. În fond, este arma cea mai periculoasă prin faptul că este ieftină și impredictibilă.

O armată precum cea americană, ar putea, într-un interval de timp rezonabil, să pună sub presiune pozițiile iraniene de pe coastă și să le reducă la tăcere, permițându-le astfel navelor specializate în deminare să-și facă treaba?

Ce știu este, mai întâi, despre sistemele de armament antinav bazate la litoral: da, America are supremația aeriană, da, America are capacitatea de a lovi și acum rămâne de văzut doar... pentru că războiul este război. În măsura în care îi văd, îi lovesc și au capacitatea de a-i lovi până la nivelul la care elimină amenințarea pentru convoaie. Am văzut că americanii au lovit la Bandar Abbas, în sud, serios. Flota și dispozitivul în general — tot ce era la litoral: comandamente, puncte de comandă și control ale iranienilor. Însă, ce vedem este că nu știm în ce măsură... informațiile sunt limitate și de aceea nu fac proiecții sau supoziții.

România, țintă pentru Iran în prima linie a războiului? General NATO: „Apărarea bazei Kogălniceanu va începe încă din Turcia”

Iranienii nu renunță

Ce alte mijloace mai au iranienii pentru a lovi flota americană și vasele care se aventurează în zonă?

Știm că în acest moment, mai multe informații ne spun că iranienii au încă capacitatea de a trimite drone. Cu aceste drone în primă fază au lovit navele. Vom vedea în ce măsură această capacitate se diminuează până la nivelul la care nu mai reprezintă un pericol pentru nave. Arată, cel puțin după ultimele informații, că au capacitatea de a planta mine — nu atât câmpul de mine, ci mai degrabă mine izolate, pentru că acele nave mici ale Corpului Gardienilor nu sunt puitoarele de mine clasice sau alte nave care au capacitatea de a planta minele pentru a crea această armă teribilă numită câmp de mine, ci mai degrabă au un număr limitat de mine pe care le-au plantat în Golf. Și cred că este facilitat acest proces de faptul că, așa cum vă spuneam, avem două culoare pe care navele intră și ies din Golf, de lățime de 2-3 mile fiecare.

Cred că, în final, este clar că Statele Unite au capacitatea la capitolul forțe și dotări. Au capacitatea de deminare, au diferite posibilități, inclusiv folosind elicopterele.

De ce anume ar mai depinde succesul acestei operațiuni?

Misiunea în sine depinde nu atât de capacitățile militare, cât de decizia politică și de planificarea militară, respectiv dislocarea în teatru a mijloacelor necesare. Sunt prepoziționate sau nu? Nu știu. S-a dat deja politic un anumit ordin? Nu știu. Dar în măsura în care sunt capacități militare americane dislocate în Golf — aici vorbim de timp și de decizia politică — planificatorii militari americani pot, asta este o certitudine, pot crea un dispozitiv prin care să reducă pericolul pe care îl reprezintă minele pentru traficul prin Strâmtoarea Hormuz. În final, trebuie să avem o contrapondere la ceea ce fac iranienii și la nivel de operație militară, și la nivel declarativ, și la nivel de asigurări, pentru că de aici pleacă totul. Iranienii au coroborat foarte bine aspectul retoric, amenințările la adresa navelor, cu lovituri punctuale. A fost de ajuns să lovească inițial două-trei nave cu dronele, acum se pare că sunt câteva nave, vom vedea dacă se confirmă, care au lovit mine, și automat apare descurajarea; armatorii și comandanții navelor nu riscă să intre cu navele în strâmtoare.

Cine va avea câștig de cauzî

Există riscul ca situația să se înrăutățească și mai mult în următoarele zile, iar iranienii să pună în aplicare și un plan, dacă el există, de a transforma întreaga zonă într-un câmp de mine?

Cred că, în clipa de față, Iranul nu are capacitatea de a desfășura o acțiune militară serioasă, inclusiv aceasta de a planta un câmp de mine care să blocheze Strâmtoarea Hormuz. Cred că deja capacitățile militare au fost degradate serios de către aviația americană, inclusiv cele navale, inclusiv cele care ar putea să creeze un asemenea dispozitiv. Pentru că o mină este un dispozitiv periculos pentru o navă, dar un câmp de mine este o armă teribilă.