Mulți s-au pronunțat asupra felului în care Vladimir Putin și-ar putea încheia domnia în Rusia. Acum este rândul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care nu exclude că liderul de la Kremlin ar putea fi eliminat de ai săi. „Dar aceasta este o iluzie, o predicție sau o provocare?”, se întreabă istoricul Mark Galeotti, un fin cunoscător al chestiunilor rusești, într-un editorial publicat în revista politică „The Spectator”.

FOTO Shutterstock

„Va exista cu siguranță un moment în care fragilitatea regimului Putin se va resimți în interiorul statului și atunci prădătorii vor devora un prădător. (...) Vor găsi un motiv pentru a-l ucide pe ucigaș. Oare va funcționa? Da. Când? Nu știu”, spune Zelenski într-un documentar difuzat recent.

În condițiile în care războiul este atât o aventură militară, cât și politică, se observă în mod clar o rătăcire deliberată în declarațiile oficialilor ucraineni cu privire la viitorul statului rus și cel al președintelui său. De pildă, șeful spionajului militar ucrainean, Kirilo Budanov, este neobosit în a provoca de la distanță Kremlinul, anticipând pe rând destrămarea Rusiei (în februarie anul trecut), o lovitură de stat la Moscova (în mai) și moartea lui Putin din cauza unui cancear (în ianuarie).

Zvonurile despre starea de sănătate a lui Putin, în vârstă de 70 de ani, circulă de mult timp, în special pe conturi de socializare anonime cu o proveniență discutabilă. Se știe că președintele rus are probleme la spate de câțiva ani, după ce a căzut de pe un cal, și s-ar putea să aibă sistemul imunitar compromis, ceea ce explică măsurile drastice de biosecuritate luate pentru a-l apăra de COVID-19. Însă afirmațiile precum că ar suferi fie de Parkinson, fie de cancer de sânge și altele asemenea nu au fost niciodată susținute.

Și totuși, în condițiile în care regimul din Rusia a devenit atât de centrat pe liderul său, starea de sănătate a acestuia este într-adevăr o chestiune existențială. Simplele suspiciuni precum că nu-și poate îndeplini sarcinile sau că ar putea dispărea în curând riscă să îi determine chiar și pe cei mai loiali oameni ai săi să-și reconsidere poziția sau măcar să se dedea unor intrigi politice subterane.

Acest lucru face parte, fără niciun dubiu, din calculele Kievului. Agitarea scenariului cu privire la sfârșitul lui Putin ajută la încurajarea aliaților occidentali potențial ezitanți, dându-le de înțeles că nu va deveni un război hidos de costisitor pentru totdeauna. Cu toate că unele voci precaute sugerează că un nou lider ar putea fi chiar „mai rău” decât Putin, în practică acest lucru este foarte puțin probabil. Nu există vreo persoană cu autoritatea necesară pentru a prelua imediat rolul lui Putin în așa fel încât să nu existe nici măcar o fisură, ceea ce înseamnă că ar putea avea loc un proces de coalizare a centrului de greutate politică departe de extreme, implicând o generație politică mai tânără, care este mai degrabă cleptocrat-pragmatică decât naționalist-răzbunătoare.

Prezentându-l pe Putin ca pe un Cezar al zilelor noastre, pe cale să fie înjunghiat fatal de către oameni de încredere, Zelenski face tot ce poate pentru a adânci paranoia care încețoșează deja politica rusă. Pentru moment, cel puțin, șansele vreunei lovituri de stat sau vreunui regicid politic sunt extrem de mici la Kremlin. Forțe armate și servicii de securitate multiple și concurente se supraveghează, se verifică și se contracarează reciproc, începând cu Serviciul Federal de Protecție și continuând cu poliția politică a Serviciului Federal de Securitate până la diviziile armatei și cele ale Gărzii Naționale din Moscova și din jurul capitalei Rusiei.

Cu toate acestea, în ce măsură Putin, un om care capătă cu greu încredere în cineva, care a asistat la prăbușirea a două regimuri autoritare (Uniunea Sovietică și Germania de Est) și este convins că CIA - și MI6 - răstoarnă cu o ușurință dezgustătoare regimurile din Orientul Mijlociu și chiar din Eurasia post-sovietică, ar putea avea încredere în astfel de garanții? Cei care contează cu adevărat nu sunt oameni intens promovați (dar cu influență redusă) precum șeful companiei militare private Wagner, Evgheni Prigojin, sau liderul cecen Ramzan Kadîrov. De altfel, elita mai largă reprezintă cel mai mare risc pentru el, formată nu din „putiniști”, ci din oportuniști cinici care au prosperat susținându-l și care probabil l-ar sacrifica în numele păstrării averii lor.

Moartea lui Putin ar ușura, fără îndoială, încheierea războiului. Noii conducători ai Rusiei ar putea da vina pe el pentru lansarea invaziei, oricât de lașă și transparentă ar fi această tactică, iar problema unui proces pentru crime de război ar dispărea.

Una peste alta, scopul real al unor declarații precum cea a lui Zelenski, dincolo de exprimarea credinței sale în natura esențialmente canibalică a politicii de la Kremlin, este de a planta câteva semințe în plus de îndoială și suspiciune. Războiul este, la urma urmei, un efort de voință, iar orice lucru care l-ar putea face pe Putin să fie și mai suspicios față de ai săi, și mai abătut, și mai izolat ar putea valora pe termen lung la fel de mult ca un Challenger 2, conchide Mark Galeotti.