Răucescu a fost trimis în judecată de procurorii DNA după ce a fost interceptat de doi jurnaliști în timp ce negocia și lua șpagă de la un comerciant din Buzău, în toaleta unui hotel. Inițial, inspectorul a fost condamnat la închisoare cu executare.
Ce au invocat judecătorii
Curtea de Apel Ploiești a decis, prin sentința definitivă din 24 iulie 2025, să anuleze pedeapsa de 4 ani de închisoare cu executare dată în acest dosar de Tribunalul Buzău, considerând că valoarea șpăgii primite de inspectorul antifraudă este prea mică pentru a-l trimite în spatele gratiilor. Astfel, judecătorii ploieșteni au apreciat că este suficientă o condamnare fără executarea pedepsei în regim de detenție pentru ca angajatul ANAF să nu mai comită altă faptă penală.
„Având în vedere cuantumul foarte redus al sumei primite, de 500 de lei, Curtea apreciază că se impune reţinerea în beneficiul inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare. Curtea, având în vedere, pe lângă suma redusă primită cu titlu de mită, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, preocuparea acestuia pentru propria educaţie şi pregătire profesională, referinţele favorabile privind îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor de serviciu, va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, apreciind că sunt întrunite condiţiile art. 91 C.p., inclusiv condiţia convingerii instanţei că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar şi fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind necesară însă supravegherea conduitei acestuia pe o perioadă determinată”, se arată în motivarea instanței, studiată de Libertatea.
Numărul de telefon pentru „clarificarea situației”
În martie 2021, Costel Răucescu, pe atunci inspector la Direcția Antifraudă, a fost trimis să facă un control „operativ și inopinat” la comercianții care vindeau flori și mărțișoare în piața din municipiul Buzău.
Pe 8 martie, când vânzarea în piața de flori era în toi, inspectorul a găsit un comerciant care nu avea casă de marcat la tarabă, anunțându-l că urmează să fie amendat cu suma de 20.000 de lei, dar fără a întocmi niciun fel de act la momentul controlului.
Mai mult, la finalul controlului, angajatul ANAF a lăsat numărul său de telefon uneia dintre angajate, cerând să fie contactat personal de reprezentantul firmei pentru „clarificarea situației”. Mirat de modul în care avusese loc controlul, patronul firmei a fost convins că are de-a face cu un fals inspector ANAF și a luat legătura cu un jurnalist din Buzău.
Invitație dubioasă la hotel
,,După ce am terminat activitatea, în jurul orei 20.00, am început să-l contactez şi m-am gândit că ceva nu este în regulă, întrucât nu constatase nimic la faţa locului, crezând că sunt vagabonzi care se dau în fals funcţionari ANAF. În momentul în care l-am contactat, l-am chemat pe prietenul meu pentru a înregistra convorbirea cu el la primul apel telefonic”.
„Clarificarea situației” s-a petrecut la terasa unui hotel din Buzău, acolo unde comerciantul a fost invitat personal de inspectorul antifraudă. Bănuind încotro se îndreaptă această invitație nepotrivită, la terasa unui hotel, din partea unui organ de control, florarul a mers la întâlnire însoțit de o echipă de jurnaliști care l-au ajutat să înregistreze întreaga conversație.
„Anterior întâlnirii cu inspectorul antifraudă, martorul a pregătit suma de 1.000 de lei, formată din bancnote de 50 de lei, care au fost fotografiate și filmate de cei doi jurnaliști, împachetând într-o hârtie suma de 500 de lei pentru a fi remisă inculpatului, diferența păstrând-o într-un alt buzunar astfel încât să o poată remite acestuia în situația în care ar fi fost nemulțumit cu 500 de lei”, se arată în actele dosarului.
În timpul discuției, inspectorul ANAF a insistat să-l informeze pe interlocutorul său că, pentru lipsa casei de marcat și a actelor de proveniență a mărfii, riscă o pedeapsă foarte mare, de 20.000 de lei, dar în același timp l-a întrebat constant dacă „s-a mai gândit” cum să procedeze, sugerând ulterior să meargă în toaleta hotelului. Aici inspectorul a primit un plic în care se afla suma de 500 de lei, seriile bancnotelor fiind filmate anterior de jurnaliștii care au organizat flagrantul delict.
Întâlnirea de la toaletă
Deși interceptările nu au fost aprobate de o instituție de control, înregistrările ambientale reușite de jurnaliști au fost suficient de concludente pentru a dovedi corupția funcționarului de la ANAF.
„Inspector ANAF: Tu știi ce înseamnă lipsă documente de proveniență? 20.000 de lei din start. Eu aia spun, că nu contează valoarea, că tu ai nu mai știu ce mărțișoare sau ce ai, habar n-am, dragoni de un milion de lei. Amenda-i foarte mare.
Comerciant: Păi, vă dați seama!
Inspector ANAF: Te-ai gândit bine?
Comerciant: M-am gândit.
Inspector ANAF: Te-ai gândit? Foarte bine. Hai să terminăm mai repede! Acolo! Uite acolo, ușa aia de acolo, din spate! Uite acolo, în spatele ușii!
Comerciant: Pe cine… pe cine găsesc acolo?
Inspector ANAF: Toaleta, acolo. Du-te!
Comerciant: La toaletă?
Inspector ANAF: Da.
Comerciant: ……aici. 500, că n-am avut, am luat… am luat de la gura copiilor. Pe cuvântul meu!
Inspector ANAF: Începi cu d-astea!? Începi cu d-astea!?
Comerciant: Pe cuvânt. Nu-ncep, da… Vă mulțumesc mult! Serviciu ușor în continuare! Doamne, ajută!” este un fragment din înregistrările ambientale realizate de jurnaliștii care l-au însoțit pe comerciantul buzoian la întâlnirea de la hotel cu inspectorul antifraudă.
Inspectorul șpăgar, speriat de jurnaliști
La ieșirea din hotel, jurnaliștii l-au abordat pe inspectorul șpăgar și i-au cerut să returneze banii primiți cu titlu de mită, iar ulterior au sunat la 112 și la Direcția Generală Anticorupție, unde au reclamat fapta.
„Imediat după discuțiile purtate cu cei doi jurnaliști, contrariat de intervenția acestora, inculpatul l-a contactat telefonic pe martor pentru a verifica dacă există vreo legătură între acesta și jurnaliști și pentru a se asigura ca, în cazul în care ar fi întrebat dacă i-a remis vreo sumă de bani, acesta să nege”, se arată în rechizitoriu.
Inspectorul nu știa că și această convorbire telefonică a fost înregistrată audio.
„Comerciant: Am văzut că m-ați sunat din nou.
Inspector: Da, mă, te-am sunat că e ceva neînțelegeri p-aicea, cu cineva care te urmărea, te căuta…
Comerciant: Ce… ce să fiu urmărit!? De cine să fiu urmărit!?
Inspector: Când mi-ai dat mie șpagă…
Comerciant: Da nu știe nimeni că ți-am dat.
Inspector: Mie!? Șpagă!? Tu!? Prietene, nu că mi-ai dat, ideea e că nu mi-ai dat, da ideea e că ăștia sau cine te-a pus pe tine să vorbești cu ei au făcut filmări, c-ai urcat sus. Te așteptam să vii cu niște documente.
Comerciant: Nu cred.
Inspector: Îți spun eu că așa este.
Comerciant: Nu știe nimeni. Absolut nimeni, în afară de mine și de… soție.
Inspector: Da. Da. Sunt lucruri foarte importante să le știu și eu.
Comerciant: Păi, ce vreți să mai știți? Vă garantez eu că nu știe nimeni: lucrul acesta chiar nu-l știe nimeni. Acum ce faceți? Mă… mă… mă băg… mă băgați la dare de mită!?
Inspector: Nu, mă, prietene, nu! Unu, că n-a… n-a fost nimic între noi discuția. … c-ai dat, nici n-ai luat. Ideea e că ei au venit, că te-am chemat aicea și ai venit, c-ai mers la toaletă. „Păi, nu! S-a dus la toaletă pentru că voia el să se ducă la toaletă, nu pentru că am vrut eu!”. Înțelegi?
Comerciant: Probabil c-ați fost dumneavoastră urmărit de azi-dimineață. Așa bănuiesc. Și ei au fost infiltrați pe aicea. E posibil să… să fie de la altcineva. (…)” este dialogul interceptat audio care l-a incriminat și mai mult pe inspectorul Răucescu.
Inspectorul Răucescu. Foto: puterea.ro Demersul jurnalistic, apreciat de instanță
Inculpat pentru fapte de corupție, inspectorul antifraudă a încercat să scape de acuzații invocând că înregistrarea audio ar fi fost trunchiată, că nu prezintă faptele cu acuratețe și, mai ales, că nu a fost realizată cu autorizația unei instituții de control: „Consider că nu au fost puse la dispoziţie toate discuţiile, ci doar ce au considerat ei că mă incriminează”, au fost explicațiile funcționarului corupt.
Judecătorii au respins scuzele inspectorului și au apreciat demersul jurnaliștilor drept unul echitabil, iar înregistrările realizate de ei, suficient de elocvente pentru ca fapta inculpatului să fie probată.
„Convingerea unor persoane că un funcţionar este corupt, deşi acesta încă nu a întreprins nimic neechivoc în acest sens, mobilizarea şi acţionarea pentru demonstrarea conduitei anticipate de ei ca ilicită a funcţionarului, indiferent de raţiunile care pot anima aceste persoane (că e vorba de spiritul justiţiar, de revolta în faţa fenomenului corupţiei, a unor sancţiuni apreciate ca disproporţionate şi, în consecinţă, nedrepte, de succesul profesional, în cazul celor doi jurnalişti, sau chiar de dorinţa de a împiedica sau, cel puţin, amâna aplicarea unei sancţiuni contravenţionale), nu sunt elemente de natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii, atât timp cât nu au determinat conduita ilicită a funcţionarului în cauză”, se arată în motivarea instanței.
Totuși, judecătorii Curții de Apel Ploiești au considerat că suma de bani primită de inspectorul ANAF cu titlu de mită este mult prea mică pentru o pedeapsă cu închisoare în regim de detenție, așa cum a dispus în faza de fond a procesului instanța penală a Tribunalului Buzău.
