Kievul refuză formula „teritorii pentru pace” și schimbă tactica cu Rusia
Diplomația ucraineană încearcă să redefinească radical termenii negocierilor de pace, refuzând să mai reducă discuțiile la cedările teritoriale cerute de Moscova. Odată cu pregătirea unor noi întâlniri trilaterale între Ucraina, Statele Unite și Rusia, autoritățile de la Kiev vor să mute accentul pe construirea unei arhitecturi ample de securitate europeană, în timp ce privesc cu îngrijorare spre apropierea economică dintre emisarii administrației Trump și Kremlin.
Trimișii lui Trump, la întâlnirea cu Vladimir Putin Foto: X@UkrReview
Amploarea confruntărilor armate a ajuns într-un punct critic, în care atât statele beligerante, cât și aliații lor care nu participă direct la lupte, nu mai reușesc să dicteze cursul evenimentelor, ci doar reacționează la evoluțiile de pe front. Potrivit publicației Ukrainska Pravda, una dintre persoanele implicate în organizarea discuțiilor de pace a sintetizat această dilemă diplomatică majoră cu care se confruntă Kievul:
„Cel mai grav lucru care s-a întâmplat în ultimele șase luni este că războiul a început să controleze părțile implicate, în loc ca acestea să controleze războiul. Trebuie găsită o modalitate de a readuce situația sub control.”
Pentru a inversa această dinamică, Ucraina încearcă să deschidă o nouă etapă diplomatică, menită să depășească blocajele din trecut. În prima jumătate a anului 2026, runda anterioară de negocieri s-a axat pe conceptul unei zone demilitarizate în Donbas, denumită informal „Donnyland”. Însă întregul demers a eșuat din cauza unei dispute simbolice, dar fundamentale, privind controlul teritoriului și steagul care urma să fie arborat, după cum a explicat un oficial ucrainean de rang înalt:
„Toată lumea încerca să găsească soluții privind retragerea trupelor, administrația zonei și participarea americanilor la gestionarea ei. Dar, când s-a ajuns la întrebarea privind drapelul care urma să fie arborat deasupra punctului de acces în această zonă, Putin a spus că trebuie să fie cel rusesc. Ai noștri au răspuns că ar fi mai bine să nu fie cel rusesc. Și întregul proces s-a prăbușit din cauza acestei chestiuni.” — Oficial ucrainean de rang înalt
Depășirea formulei „teritorii în schimbul păcii”
În prezent, președintele Volodimir Zelenski a avansat ca propunere inițială înghețarea conflictului pe actuala linie a frontului. Totuși, Moscova nu a renunțat la pretențiile sale și continuă să ceară retragerea militarilor ucraineni din regiunile pe care vizează să le controleze. O sursă apropiată negociatorilor a punctat că Rusia aplică o logică inacceptabilă pentru Kiev: „În mintea lor rămâne aceeași formulă: teritorii în schimbul păcii. Mai întâi cedați teritoriile, iar apoi va veni pacea.”
Această rigiditate a Kremlinului a fost confirmată și de un oficial ucrainean de rang înalt, care a subliniat că, indiferent de denumire, scopul Moscovei rămâne neschimbat:
„Oricum ai formula lucrurile și oricum ai numi zona, rușii vor retragerea trupelor ucrainene din Donbas. Fie că este vorba despre «Donnyland», fie despre o zonă demilitarizată, obiectivul lor este același: noi să nu fim acolo, iar ei să fie.”
În acest context, echipa lui Zelenski caută alternative pentru a nu transforma problema teritorială în unicul obstacol din calea păcii, ci într-o componentă a unui acord mult mai vast. În timp ce șeful administrației prezidențiale, Kirilo Budanov, și o parte a echipei încearcă să identifice un compromis teritorial acceptabil pentru ambele tabere, liderul grupului parlamentar al partidului Slujitorul Poporului, David Arahamia, propune schimbarea completă a agendei. Abordarea lui Arahamia vizează mutarea discuțiilor de la controlul fiecărei localități către definirea păcii post-conflict și a arhitecturii de securitate din Europa.
O sursă apropiată echipei de negociere a explicat că societatea ucraineană nu va accepta simple promisiuni în schimbul cedărilor teritoriale:
„Toată lumea se agață de această problemă teritorială, dar discuțiile nu vor avea sens până când ucrainenii nu vor înțelege ce urmează. Cum va arăta pacea? Dacă vom negocia în termenii unei cedări teritoriale în schimbul unui document cu garanții oferite de Trump, nimeni nu va putea impune un asemenea acord în Ucraina.” — Sursă apropiată echipei de negociere
Scepticismul populației față de liderii politici este un factor decisiv, motiv pentru care Kievul trebuie să prezinte un plan concret privind apărarea țării și cooperarea cu NATO sau alte structuri internaționale. Aceeași sursă a subliniat nivelul scăzut de încredere în garanțiile unilaterale:
„Trebuie să le arătăm oamenilor cum va arăta această parte a lumii și cum va fi protejată Ucraina. În interiorul țării, nivelul de încredere în Trump este cu numai șase puncte procentuale mai mare decât cel în Putin. Nu putem obține acceptarea unui acord bazându-ne doar pe promisiunile lui Trump.”
Mai mult, Arahamia le-a explicat deja partenerilor din SUA că orice formulă de pace trebuie să ofere siguranță și locuitorilor din orașe precum Dnipro sau Harkov, care ar deveni vulnerabile dacă războiul continuă. „După Donbas, ei ar putea fi următorii. Dacă locuitorii acestor regiuni vor analiza formula noastră de pace și vor spune că o acceptă, atunci vom avea o soluție care poate funcționa cu adevărat”, a precizat sursa ucraineană.
Pentru a-l atrage pe Vladimir Putin în acest nou cadru care ar diminua importanța blocajului din Donbas, Kievul mizează pe dorința liderului de la Kremlin de a juca un rol la nivel macro. „Trebuie să discutăm cu toții despre lumea de după război. Această abordare îi permite lui Putin să vorbească despre chestiuni strategice majore, în loc să negocieze fiecare mic fragment de teritoriu”, a menționat un membru al echipei lui Zelenski. De altfel, emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner i-ar fi prezentat deja această viziune lui Putin, care ar fi acceptat, în principiu, să discute despre o nouă structură de securitate.
Presiunea iernii și calendarul întâlnirilor de la Abu Dhabi
Pentru ca această strategie să funcționeze, condiția esențială este readucerea Rusiei la masa tratativelor în format trilateral, alături de SUA și Ucraina. Următoarea rundă este planificată să se desfășoare la Abu Dhabi, unde se va vedea în ce măsură Putin este dispus să accepte schimbarea agendei. Inițial, Moscova a avansat ca dată perioada de după 10 noiembrie, la circa o săptămână după alegerile intermediare pentru Congresul american. Totuși, potrivit Ukrainska Pravda, Washingtonul și Kievul fac presiuni pentru devansarea întâlnirii cu cel puțin o săptămână.
Inițial, oficialii americani nu au înțeles urgența invocată de partea ucraineană, însă o sursă din echipa lui Zelenski a explicat miza vitală a fiecărei zile pe fondul apropierii iernii:
„Ne întreabă: Ce contează o săptămână în plus sau în minus?. Noi le explicăm că, în acest moment, o săptămână poate părea lipsită de importanță. Dar, în decembrie, fiecare săptămână va conta. Când nu ai electricitate, apă sau încălzire, fiecare zi devine importantă.” — Sursă din echipa președintelui Volodimir Zelenski
Deblocarea formatului trilateral a fost, de altfel, principala misiune a negociatorilor americani Steve Witkoff și Jared Kushner în contactele lor cu Putin, reprezentând un rezultat minim, dar necesar pentru Kiev. O sursă diplomatică ucraineană a detaliat modul în care a fost evaluată această etapă:
„Am convenit cu Witkoff asupra criteriilor după care vom evalua succesul vizitei sale la Putin. Principalul obiectiv era deblocarea negocierilor dintre cele trei părți. Anterior, semnalele transmise de ruși erau clare: nu vedeau nicio posibilitate de negociere până la sfârșitul iernii.”
Chiar și cu reluarea discuțiilor, așteptările pentru o soluție rapidă sunt reduse. Consilierul prezidențial rus Iuri Ușakov a catalogat prima posibilă întâlnire drept una preliminară, menită doar să testeze pozițiile. La rândul său, un membru al echipei ucrainene, participant și la rundele anterioare, a estimat că prima reuniune va servi pentru familiarizarea delegațiilor, a doua va aborda chestiunile de fond, și abia a treia ar putea genera rezultate concrete sau măsuri de dezescaladare. O sursă apropiată administrației prezidențiale de la Kiev a avertizat asupra lipsei de voință politică a Moscovei: „Dacă ar exista voință politică, întregul acord ar putea fi finalizat înainte de Anul Nou. Dar este puțin probabil ca rușii să accepte. Ei cred că ne pot forța să cedăm în această iarnă.”
Pentru a evita transformarea procesului într-o serie de întâlniri sterile, partea ucraineană le-a cerut emisarilor lui Donald Trump o abordare pragmatică, după cum a relatat o persoană familiarizată cu discuțiile:
„Încercăm să-i convingem pe Witkoff și Kushner că trebuie să obținem două lucruri. În primul rând, întâlnirile trebuie să aibă loc cu o anumită regularitate, astfel încât să existe semne clare de progres. În al doilea rând, fiecare rundă ar trebui să se încheie cu o mică victorie: un schimb de prizonieri sau un rezultat similar. Altfel, oamenii nu vor crede că procesul este serios.” — Persoană familiarizată cu întâlnirile cu emisarii lui Donald Trump
Rolul Europei și problema reprezentării la masa tratativelor
Kievul insistă că un acord de pace durabil este imposibil fără implicarea Uniunii Europene și a Regatului Unit în definirea viitoarei arhitecturi de securitate a continentului, în ciuda rezervelor manifestate uneori de Washington și a opoziției directe a Moscovei. Deși Rusia refuză prezența europenilor la prima întâlnire, Ucraina vizează integrarea lor în proces pentru a le furniza informații în timp real.
Obstacolul major al Bruxelles-ului este însă lipsa unui emisar cu putere decizională. „Problema europenilor este că nu au un reprezentant desemnat cu puteri clare. În aceste condiții, emisarii lor pot doar să primească informații, fără să aibă mandatul de a decide ceva”, a explicat o sursă din echipa ucraineană.
În cadrul ultimelor două reuniuni, s-a conturat însă o soluție practică prin vehicularea numelui lui Björn Seibert, șeful de cabinet și unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Desemnarea acestuia ar fi justificată de faptul că negocierile cu Rusia nu vizează doar relații bilaterale cu anumite state, ci și domenii aflate direct în competența executivului european, precum regimul sancțiunilor, restricțiile bancare și alte măsuri economice.
Interesele economice ruso-americane și rolul lui Steve Witkoff
Pe lângă dosarul militar și politic, negocierile sunt puternic influențate de discuțiile paralele purtate de emisarii lui Trump cu Moscova privind reluarea unor relații comerciale, demersuri care par să avanseze mai rapid decât procesul de pace. Figura centrală a acestor contacte este emisarul special Steve Witkoff, care a dezvoltat o conexiune directă cu Kiril Dmitriev, consilierul economic al lui Putin.
Deși la Kiev există nemulțumiri legate de inițiativele sale economice cu Rusia, sursele ucrainene recunosc că Witkoff are avantajul de a comunica eficient atât cu Trump, cât și cu Putin, având o relație mai bună cu liderul de la Kremlin decât Jared Kushner. Un participant la întâlnirile cu emisarul american a descris modul în care acesta operează:
„La Kiev, această situație provoacă multă nemulțumire. Dar Witkoff îl numește uneori pe Putin «umanist» și vorbește despre ce le va povesti nepoților săi după aceste întâlniri. Are un anumit tip de carismă, iar Putin pare uneori dispus să iasă din impas sub influența sa. Așa s-a întâmplat și în cazul reluării negocierilor.” — Participant la întâlnirile cu emisarul american Steve Witkoff
În plus, intervențiile lui Witkoff au contribuit la detensionarea relațiilor dintre administrația Trump și Kiev, ajutând la restabilirea cooperării în domenii critice precum comunicațiile prin satelit Starlink, schimbul de informații și achizițiile de armament prin mecanismul PURL.
Totuși, divergențele dintre Washington și Kiev persistă, în special din cauza tendinței părții americane de a relua afacerile cu Rusia înainte de încheierea războiului, o abordare pe care Moscova o invocă frecvent sub denumirea de „spiritul Anchorage”. Printre exemplele care au generat controverse internaționale se numără inițiativa SUA de a debloca și achiziționa motorină rusească, negocierile purtate de firme asociate grupului Trump pentru cumpărarea unor active internaționale ale companiei petroliere ruse Lukoil, precum și planurile de extindere a cooperării bilaterale în sectorul îngrășămintelor minerale.
O altă propunere intens dezbătută în presa occidentală, care îngrijorează Kievul, este readucerea gazului rusesc pe piața din Europa. Criticii avertizează că acest pas ar reface influența Moscovei pe continent și i-ar relansa exporturile energetice, în timp ce susținătorii ideii susțin că fondurile obținute ar putea finanța reconstrucția Ucrainei.
Tema a fost folosită chiar de delegația ucraineană la negocierile de la Istanbul ca un stimulent pentru a determina Rusia să oprească ostilitățile, după cum a recunoscut o sursă din anturajul lui Zelenski:
„Pentru noi, aceasta ar putea fi o modalitate de a obține indirect reparații din veniturile generate de gazul rusesc, deoarece va fi foarte dificil să obținem reparații în forma lor obișnuită. Rusia ar avea un interes să revină pe piața Uniunii Europene, iar Ucraina ar putea obține o parte din beneficii pentru reconstrucția de după război.” — Sursă din anturajul președintelui ucrainean
Condiția absolută impusă însă de Kiev este ca orice reluare a exporturilor de gaze să aibă loc exclusiv după semnarea păcii. „Lucrăm activ cu partea germană pentru a-i explica administrației Trump că, până la sfârșitul războiului, nu trebuie să existe gaz rusesc pe piața europeană”, a conchis sursa citată de pravda.ua, subliniind că, în ciuda eforturilor diplomatice, un acord final rămâne încă departe.
Explorează subiectele:
