Henry Kissinger, fost consilier de securitate naţională şi fost secretar de stat pentru preşedinţii americani Nixon şi Ford, oferă publicaţiei Wall Street Journal moti­vele pentru care disciplina geopolitică mondială, care şi-a avut rădăcinile într-un amalgam de concepte occidentale, dar au fost adoptate de regiuni care nu au crezut cu adevarat în ele, a ajuns într-un punct critic: statele nu trasează legitimitatea pe baza unor strategii solide, globalizarea se realizează la nivel economic, dar nu şi politic, iar cei mai puternici oameni nu comunică eficient.

Kissinger: Conceptul care a stat la baza erei geopolitice moderne este în criză pentru că se bazează pe principii occidentale (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Libia se află în război civil, armatele fundamentaliste construiesc califate pe teritoriul Siriei şi al Irakului, iar tânăra democraţie a Afganistanului este pe punctul de a se prăbuşi. La toate acestea se adaugă rea­prin­derea tenisiunilor cu Rusia şi o relaţie cu China împărţită între promisiuni de cooperare şi incriminarea publică. Con­ceptul de ordine mondială care a stat la baza erei moderne se află într-un moment critic.

În căutarea reţetei pentru ordine mondială au fost prescrise timp de multă vreme aproape exclusiv concepte ale societăţilor occidentale. După cel de Al Doilea Război Mondial, SUA dispuneau de o economie şi o siguranţă naţională puternice, având profilul ideal pentru a deveni lider internaţional şi pentru a adăuga o nouă dimensiune. SUA, o naţiune formată explicit pe ideea guvernării libere şi reprezentative, şi-au pus evoluţia pe seama libertăţii şi a democraţiei, care ar avea abilitatea de a săvârşi pacea legitimă şi de durată. În viziunea europeană tradiţională asupra ordinii, oamenii sunt prin natura lor competitivi, la fel ca şi statele.

Pentru a ţine în frâu efectele provocate de ciocnirile de ambiţii interumane şi interstatale, Europa s-a bizuit pe un echilibru al puterii şi pe oameni de stat raţionali. Viziunea generală americană îi consideră pe oameni chibzuiţi, receptivi la compromisuri şi cu simţul realităţii. Răspândirea democraţiei a reprezentat astfel ţinta primordială pentru ordinea internaţională. Pieţele libere ar pune în valoare indivizii, ar îmbogăţi socie­tăţile şi ar înlocui rivalităţile in­terna­ţionale obişnuite cu interdependenţa economică.

Citeşte mai multe despre criza disciplinei occidentale pe www.zf.ro .

Sursa: mediafax.ro

Distribuie Distribuie Comentarii