Victoria zdrobitoare a extremei dreapta condusă de Geert Wilders la alegerile parlamentare din Olanda din această săptămână a fost un „cutremur politic” pentru țară. Acest „cutremur” poate provoca „șocuri” în toată Europa.

Geert Wilders Foto EPA EFE

Niciodată până acum un partid de extremă dreapta nu a primit 20% din voturi la alegerile parlamentare olandeze. Wilders a primit 23,6% din voturi și a dublat numărul de locuri pentru partidul său, ceea ce părea să-l surprindă și pe el și întreaga țară, scrie Financial Times .

Victoria lui Wilders ar putea încuraja alți populiști eurosceptici care speră la câștiguri semnificative la alegerile pentru Parlamentul European din iunie. Chiar dacă cererea lui Wilders pentru un referendum privind părăsirea UE pare o perspectivă îndepărtată, Haga ar putea deveni un obstacol în calea creșterii bugetului UE, a împrumuturilor comune și a extinderii Uniunii.

Alegerile din Țările de Jos evidențiază încă o dată potențialul imigrației ca problemă de campanie, deoarece Europa se luptă să facă față unui număr mare de migranți ilegali și solicitanți de azil, pe lângă refugiații din Ucraina. Acest lucru pune întrebări dificile partidelor la conducere, în special de centru-dreapta, care se tem că vor fi înlocuite de populiști. Cât de departe ar trebui să meargă pentru a încerca să răspundă preocupării legitime a alegătorilor că imigrația este „scăpată de sub control”, având în vedere constrângerile dreptului comunitar și internațional, fără a risca să normalizeze soluțiile radicale și, de regulă, simpliste ale populiștilor?

Victoria lui Wilders este deosebit de surprinzătoare deoarece, spre deosebire de premierul italian Giorgi Maloni sau, într-o mai mică măsură, de extrema dreaptă franceză condusă de Marine Le Pen, el nu a reușit niciodată să-și modereze pozițiile politice dure în cele două decenii ale sale în parlament.

Soluția Scholz

Din fericire, necesitatea formării de coaliții pentru a câștiga puterea în sistemul olandez ar trebui să acționeze ca un factor de descurajare. Având în vedere linia sa dură, niciunul dintre partidele majore nu poate fi de acord să lucreze sub Wilders ca prim-ministru. Dar înlăturarea de la putere a „Partidul Libertății”, care a câștigat alegerile poate părea nedemocratică. Ca și în alte țări UE, în care partidele se confruntă cu dilema împărțirii puterii cu extrema dreaptă, capacitatea de a-i determina pe populiști la responsabilitate comună pentru luarea deciziilor și compromisuri are anumite avantaje.

În orice caz, calea către putere pentru Wilders pare dificilă. Are puține șanse să adune o coaliție majoritară după ce liderul partidului liberal de dreapta, VVD (Partidul Poporului pentru Libertate și Democrație), Dilan Yeshilgoz, s-a retras din noul guvern, ceea ce l-ar putea împiedica pe Wilders să-l conducă.

Reducerea plăților în numerar pentru solicitanții de azil și accelerarea procesului de procesare și deportare, așa cum a propus cancelarul german Olaf Scholz, s-ar putea dovedi a fi o soluție mai eficientă decât planurile imposibile ale lui Wilders de a se retrage din convențiile ONU și de a rescrie tratatele UE pentru a permite Țărilor de Jos. să-și abandoneze politica de azil. Dar partidele “mainstream” (bazate pe doctrinele clasice – social-democrate, liberale, crestin-democrate/populare) trebuie să găsească modalități fiabile de a răspunde preocupărilor alegătorilor cu privire la migrație și presiunea pe care aceasta o poate exercita asupra serviciilor publice și locuințelor, altfel riscă să lase câmpul de joc larg deschis pentru extremiști.

Politico scrie că un rând din discursul înflăcărat al liderului Partidului Libertății, Geert Wilders, adresat alegătorilor va bântui Bruxelles-ul mai mult decât oricare altul: referendumul de ieșire din UE. Chiar dacă oamenii din Țările de Jos nu pot fi convinși să părăsească UE, așa cum au făcut britanicii (sondajele arată că acest lucru este puțin probabil), există toate motivele să credem că un guvern condus de Wilders la Haga va fi totuși un „coșmar”. pentru Bruxelles.