Octombrie este o lună aparte în istoria Casei Regale a României. O serie de evenimente petrecute de-a lungul câtorva decenii în această lună a avut influență asupra destinului țării.

„În istoria unei țări, a unei instituții sau a unei familii, odată cu trecerea timpului sunt înscrise în calendar date care marchează unele evenimente. În ce privește familia regală a României, în luna octombrie vom aminti: logodna principelui Carol I al României cu Elisabeta de Wied, la 16 octombrie 1869 (stil nou); nașterea reginei Maria (atunci principesa Maria de Edinburgh), la 29 octombrie 1875 (stil nou); nașterea regelui Carol al II-lea (atunci principele Carol), la 3 octombrie 1893 (stil vechi), serbată în secolul următor la 16 octombrie (stil nou); nașterea regelui Mihai I (atunci principe Mihai), la 25 octombrie 1921; încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia; În mod deosebit, data de 25 octombrie a căpătat o semnificație specială în contextul celui de al Doilea Război Mondial, prin faptul că, în anul 1944, atunci s-a anunțat finalizarea eliberării nord-vestului Transilvaniei. Acest moment este cel comemorat astăzi în cadrul Zilei Armatei Române”, a declarat pentru ”Adevărul” istoricul Tudor Vișan-Miu.

Mai trebuie spus că tot în luna octombrie a murit Regele Carol I.

Pe 10 octombrie 1914, se stingea din viață la Castelul Peleș din Sinaia Regele Carol I, după 48 de ani de domnie. Făuritorul României moderne, Carol I este și cel care a obținut independența țării după războiul din 1877-1878.

Regele Carol I era suferind de mai mulți ani. Însă presa vremii scria că datorită profesionalismului și grijii doctorului Ion Mamulea, starea de sănătate devenise mai bună după 1910. Cu șase luni înainte de deces, pe 20 aprilie 1914, Regele Carol I fusese sărbătorit la împlinirea vârstei de 75 de ani și nu puțini erau cei care se așteptau ca pe 10 Mai 1916 să aniverseze 50 de ani de domnie.

Numai că vara anului 1914 a fost una teribilă. A fost mai întâi atentatul de la Sarajevo, urmat de declanșarea Primului Război Mondial. Regele Carol I a insistat ca România să lupte alături de Germania și Austro-Ungaria. Numai că liberalii, care erau la acea vreme cea mai puternică forță politică din România, au cerut și impus neutralitatea. Iar această neutralitate l-a măcinat mult pe Regele Carol I, care se lupta să găsească o cale de împăcare între dorința sa de a lupta împreună cu Puterile Centrale și ceea ce dorea poporul român, mai precis ca Austro-Ungaria să nu fie ajutată.

Vineri, în ultima zi a vieţii, pe 27 septembrie (calendarul stil vechi)/10 octombrie (calendar stil nou) 1914, Regele Carol I a fost activ, având printre altele o întâlnire cu prim-ministrul ionel Brătianu. Seara a fost vizitat de doctorul Mamulea. Iar noaptea s-a stins din viață.

Iată ce scria omul politic liberal I.G. Duca despre moartea regelui în amintirile sale: „În ajun, Regele fusese excepţional de ager şi bine dispus, îl primise pe Virgil Arion într-o lungă audienţă şi se culcase voios. Pe la 5 dimineaţa se trezise plângându-se că nu poate respira. Regina Elisabeta a sunat după ajutor şi a trimis în grabă să cheme pe Dr. Mamulea. După câteva minute Suveranul a oftat din greu de două-trei ori şi a aplecat uşor capul. Regina a crezut că doarme. Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, primul Rege al României, îşi dăduse însă după 48 de ani de rodnică domnie obştescul sfârşit. Frământările sufleteşti ale ultimelor luni fuseseră peste puterile organismului său îmbătrânit, ele l-au omorât”.

Încoronarea regilor Ferdinand și Maria, un moment unic

Și tot într-o zi din luna octombrie a avut loc un alt eveniment special , de această dată unul fericit. Pe 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia, erau încoronați regii Ferdinand și Maria, moment ce consimțea practic desăvârșirea făuririi României Mari. Ferdinand I și Maria au ajuns la Gara Alba-Iulia în dimineața zilei de 15 octombrie 1922, fiind întâmpinați de toți membri Guvernului, în frunte cu prim-ministrul Ionel Brătianu, dar și de invitați străini de prim rang, în frunte cu viitorul Rege George al VI-lea al Marii Britanii.

În Catedrala Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I a rostit o proclamație deopotrivă specială și emoționantă: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simţire de la Tisa şi pînă la Nistru şi pînă la Mare“.

Nașterea cu complicații a Regelui Mihai

Pe 25 octombrie 1921, la Sinaia se năștea Regele Mihai. Iar în biografia autorizată „Regina-mamă Elena a României“, publicată de Editura Humanitas în Colecţia Casa Regală, Arthur Gould Lee, bun prieten cu Familia Regală, a descris perioada dificilă în care s-a născut Regele Mihai.

Viitoarea regină-mamă Elena l-a născut pe Regele Mihai la șapte luni și jumătate după ce se căsătorise cu Principele moștenitor Carol.

Dar Naşterea s-a declanşat înainte de termen , fiind una cu complicaţii, mama și copilul supraviețuind cu greu. Șansa a fost reprezentată de către profesorul și doctorul Louros, medicul familiei regale a Elenei.

„Din fericire, mama aranjase ca dragul nostru profesor Louros, care o asistase şi pe ea la naşterea mea, să vină la Sinaia, căci dacă nu era el, n-aş fi fost salvată nici eu, nici copilul. Înainte de a veni el, în timpul fazelor critice, Rosa mi-a fost sprijin de nădejde. Regina Maria s-a întors din călătoriile ei exact înainte de naştere, dar mama, deşi călătorise pe traseul cel mai scurt, şi-a văut nepotul abia când a împlinit 8 zile“, a scris după un timp regina-mamă Elena în jurnalul său.

Numele Mihai a fost dat în onoarea lui Mihai Viteazul, considerat de monarhi cel mai mare erou din istoria României. Copilul s-a născut la Foişor, o vilă de pe domeniul Peleş din Sinaia.

Bucuria nașterii lui Mihai a fost umbrită de un moment dureros: Mihai s-a născut exact la un an după pierderea regelui Alexandru al Greciei, fratele Elenei. Acesta murise la Atena, la numai 27 ani, în urma unui accident stupid. În timp ce se plimba prin grădina palatului regal de vară de la Tatoi, câinele lui Alexandru a fost atacat de maimuţa unui grădinar. Regele a sărit să despartă cele două animale, însă a fost mușcat de picior de maimuță. Rana a fost una puternică, iar Alexandru a murit în chinuri, la 25 octombrie 1920, din cauza septicemiei, deoarece nu i-au amputat piciorul infectat.

Regina Maria, botezată la castelul Windsor

Atât de iubita Regină Maria a României s-a născut pe 29 octombrie 1875, în Eastwell-Park în Marea Britanie, provenind dintr-o familie ilustră. Tatăl său era Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha , duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama sa era ducesa Maria Alexandrovna Romanov, singura fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Maria a fost botezată în ritul anglican la capela privată a castelului Windsor la o lună și jumătate de la naștere, pe data de 15 decembrie 1875, având ca nași de botez pe: împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna și țareviciul Alexandru al III-lea (bunica și unchiul pe linie maternă), Alexandrine, ducesă de Saxa-Coburg și Gotha (mătușă pe linie paternă), Alexandra, prințesă de Wales (mătușă pe linie paternă) și prințul Arthur, duce de Connaught (unchi pe linie paternă). Botezul a fost unul extrem de privat, pentru că a a avut loc la o zi după a 14-a comemorare a decesului prințului-consort Albert, mult iubitul soț al Reginei Victoria.

Carol al II-lea, primul membru al familiei Hohenzollern născut în România

Primul dintre cei şase copii ai cuplului Ferdinand de Hohenzollern şi Maria de Edinburg, Carol s-a născut pe 16 octombrie 1893, în Apartamentul Princiar al Castelului Peleş, de la Sinaia. Marele eveniment a fost salutat cu o sută de salve de tun. Marea bucurie a Familiei Regale avea și un motiv special: Carol era primul copil al familiei Hohenzollern care se năștea în România, acesta find botezat ortodox, conform Constituţiei.

”Micul prinţ a primit numele de Carol, în onoarea unchiului său, regele Carol I, care vedea astfel, dinastia de Hohenzollern consolidată pe pământul românesc. Carol a fost primul Hohenzollern născut în ţara noastră, botezat conform Constituţiei, în confesiunea ortodoxă. Inteligent şi cultivat, cu o personalitate carismatică, prinţul Carol beneficiază din partea regelui Carol I de o neasemuită afecţiune. Principele Carol şi-a petrecut primii ani ai copilăriei la castelul Peleş, sub atenta supraveghere a monarhului României independente. Carol I şi-a asumat responsabilitatea educării micului vlăstar regal, ignorând adesea opiniile părinţilor. Împreună cu soţia sa, regina Elisabeta îşi va răsfrânge dragostea de bunic asupra principelui, răsfăţându-l peste măsură”, se precizează pe site-ul Muzeului Național Peleș.