Poveștile de Crăciun românești sunt predominant pozitive și aduc bucurie în sufletele oamenilor, însă există unele legende europene cu adevărat înfricoșătoare despre perioada Crăciunului.

Krampus, monstrul care duce copiii în iad. FOTO Shutterstock

În timp ce ne bucurăm cu toții de veselie și de ornamentele, podoabele și verdeața bradului de Crăciun, există o latură a sezonului care poate aduce cu ușurință o răceală bruscă. În mai multe culturi din emisfera nordică solstițiul de iarnă a adus o trepidație considerabilă. Timp de secole, comunitățile din întreaga Europă au fost preponderent rurale și, prin urmare, la mila naturii, așa că nu este surprinzător faptul că oamenii se simțeau guvernați de forțe supranaturale, scrie The Guardian.

În Islanda, în această perioadă a anului, când lumina zilei durează doar aproximativ patru-cinci ore, islandezii medievali credeau că este un moment în care fantomele vor cutreiera pământul. O saga islandeză numită Eyrbyggja include povestea unui fermier care își invită vecinii la un ospăț de Crăciun, doar pentru ca fantomele să îi însoțească. El îi sfătuiește să își scuture noroiul de pe haine și să-i stropească cu el pe ceilalți invitați. Cei care încearcă să le oprească se îmbolnăvesc și mor.

Apoi, există creatura mitologică asemănătoare unui gnom, numită Nisse, în sudul Suediei, Norvegiei și Danemarcei, sau Tomte în Suedia. Fermierii pun adesea boluri de terci de orez la ușă pentru a-i liniști pe acești spiriduși scunzi și cu barbă albă. Dacă sunt tratați bine, aceștia protejează familia și animalele de rău și de nenorociri. Cu toate acestea, dacă sunt insultați, pot fura obiecte, mutila sau chiar ucide.

În 1812, o carte a lui Washington Irving a inventat probabil ideea Sfântului Nicolae care se strecoară pe horn, dar înainte de aceasta, căminele casnice erau vizitate de spirite. Adesea, zeul nordic Odin intra în casă prin coșul de fum la solstițiul de iarnă. În Anglia, inima unui taur era adesea străpunsă cu cuie și spini de fier și atârnată în interiorul coșului de fum, pentru a pedepsi vrăjitoarele.

Zeul nordic Odin. FOTO Shutterstock

În folclorul italian există o vrăjitoare pe nume Befana, care, de asemenea, ia calea coșului de fum pentru a livra daruri în ajunul Epifaniei. Ea este descrisă ca fiind călare pe o mătură și acoperită de funingine. Copiii lasă adesea un mic pahar de vin și mâncare pentru ea. Dacă copiii sunt cuminți, sunt răsplătiți cu bomboane - sau cu o bucată de cărbune dacă sunt răi. Norvegienii au credința că vrăjitoarele ies în Ajunul Crăciunului călare pe mături. Așa că ei ascund toate măturile din gospodărie înainte de a merge la culcare.

Amenințarea și mituirea copiilor pentru a încuraja buna purtare de Crăciun are o moștenire îndelungată.

Monștrii care mănâncă copiii obraznici

Krampus (foto sus) este o figură terifiantă din folclorul austro-bavarez. Este păros, de obicei maro sau negru, cu copite despicate și coarne de capră. Se crede că numele său provine de la cuvântul german "krampen", care înseamnă "gheară". Poartă ramuri de mesteacăn pentru a-i bate pe copiii obraznici și, în cazul celor deosebit de recalcitranți, îi mănâncă sau îi duce în iad.

Tot în Islanda se află Grýla, vrăjitoarea Crăciunului, o femeie gigant cu un apetit pentru carnea copiilor neastâmpărați. Ea deține o pisică uriașă și vicioasă, care îi mănâncă pe cei care nu au primit haine noi de Crăciun, un mit care a luat naștere din tradiția de a oferi haine noi celor care își terminau toate treburile până la Crăciun.

Gryla, vrăjitoarea Crăciunului. FOTO Shutterstock

Yule Lads din Islanda sunt un grup de 13 farsori care, pe rând, vizitează copiii în cele 13 nopți dinaintea Crăciunului. În loc de un ciorap, copiii plasează un pantof la fereastra dormitorului lor. Copiii cuminți primesc dulciuri, iar cei răi un cartof putrezit.

Una dintre cele mai sugestive povești populare de Crăciun vine din vestul Ucrainei. Se crede că acolo a existat odată o văduvă săracă care trăia cu copiii ei. Într-o zi, ea a observat că un con de pin a căzut de pe o creangă și a prins rădăcini în casa lor. Pomul a început să crească, iar familia l-a îngrijit, dar nu-și permitea ornamente de Crăciun pentru a-l decora. Legenda spune că niște păianjeni le-au auzit plânsul și au creat pânze frumoase pe brad, spre uimirea familiei. Acum, mulți ucraineni nu vor mătura pânzele de păianjen, mai ales în perioada Crăciunului, deoarece se spune că aduce noroc pentru noul an