Printre „liniile roșii“ ale NATO se numără un atac repetat asupra Ucrainei de pe teritoriul Belarusului, sau un atac asupra statelor baltice sau asupra Moldovei.

NATO ia în considerare posibilitatea de a desfășura peste 100.000 de soldați pentru a participa la ostilitățile împotriva Rusiei, inclusiv în războiul ruso-ucrainean, scrie ziarul italian La Repubblica.

"Este pentru prima dată de la începutul războiului, când NATO, într-o manieră foarte confidențială și fără anunțuri oficiale, a stabilit cel puțin două linii roșii dincolo de care ar putea avea loc o intervenție directă în conflictul din Ucraina. În acest moment, trebuie subliniat, nu există planuri operaționale de a trimite de trupe la sol, ci doar evaluări ale unor posibile planuri de intervenție", a precizat La Repubblica.

Prima „linie roșie” este participarea directă sau indirectă a unei terțe părți la teatrul de război ucrainean. Un exemplu este posibilitatea unui atac asupra Kievului de pe teritoriul Belarusului (care a avut deja loc în 2022).

A doua „linie roșie” este o provocare militară împotriva statelor baltice sau Poloniei sau un atac țintit asupra Moldovei. Aceasta poate fi o încercare de a testa capacitatea Alianței de a reacționa într-o fază de posibilă confuzie – sezonul electoral din Europa și SUA poate face ca Kremlinul să creadă că NATO este distrasă. Cu toate acestea, Alianța nu va fi pregătită să tolereze o astfel de agresiune, notează La Repubblica.

Forțele aeriene, primele mobilizate

"Devine vital pentru liderii occidentali să îi transmită un mesaj clar lui Vladimir Putin: una este să pătrunzi adânc în teritoriile estice [ale Ucrainei], dar cu totul altceva este să cucerești capitala sau să implici țări terțe în război. Cu alte cuvinte: Ucraina nu poate pierde, iar Alianța Atlantică este pregătită să intervină direct pentru a împiedica prăbușirea Kievului", scrie ziarul.

La Repubblica relatează despre o strategie pregătită şi trupe desfăşurate în caz de urgenţă. De-a lungul flancului estic (ţările baltice, Polonia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria şi România) NATO poate conta deja pe peste 100.000 de soldaţi, între cei deja desfăşuraţi şi cei care ar urma să fie mobilizaţi în câteva zile în cadrul "Forţei de Răspuns". Într-o lună, a explicat recent şeful Statului Major polonez, aceştia ar putea fi dublaţi, iar în şase luni triplaţi.

Ei vor fi cei care vor fi chemaţi să intervină. O eventuală reacţie occidentală ar urma însă să se desfăşoare pas cu pas: primele trupe care ar fi mobilizate ar fi forţele aeriene, în timp ce trupele terestre ar reprezenta doar ultima soluţie în cazul unei eventuale escaladări.

Pe de altă parte, alarma, deja mare din cauza lipsei de provizii şi de oameni la dispoziţia ucrainenilor, a devenit foarte mare din cauza altor două condiţii nefavorabile Kievului. Prima se referă la vreme, care a permis deja începerea ofensivei ruseşti de primăvară.

Al doilea factor este cel politic. În lunile următoare, Europa şi Statele Unite vor fi angajate în două campanii electorale, care vor încetini orice decizie operaţională. Aceasta este condiţia ideală pentru Putin, care este conştient că poate profita de distragerea atenţiei opiniei publice occidentale - şi de slăbiciunea liderilor săi - pentru a câştiga teren şi a se apropia ameninţător de graniţele NATO şi UE.

Provocări pentru NATO

Un conflict direct prezintă încă dificultăţi operaţionale enorme. Şi întârzieri structurale. Parisul, de exemplu, este capabil să trimită până la 20.000 de militari pe termen scurt. Dar, mai presus de toate, nu ar fi în stare să susţină o confruntare prelungită.

Potrivit fostului comandant al Forţelor Aeriene, Bruno Maigret, citat într-un raport parlamentar, într-un conflict de mare intensitate, Forţele Aeriene franceze nu ar mai avea la dispoziţie niciun avion în 10 zile şi, probabil, nicio rachetă după două zile.

Estimări similare, în unele cazuri mai grave, se aplică principalelor ţări europene: penurie de artilerie, linii de producţie ale industriei militare cu termene de execuţie lungi, incompatibile cu situaţiile de urgenţă, armate hiperspecializate şi, prin urmare, cu efective mici. Însă există bazele americane pe continent, cu puterea lor de foc şi capacitatea de apărare, inclusiv nucleară.

De asta NATO nu mai exclude astăzi niciun scenariu. Pentru a se concentra pe descurajare. Pentru a îndepărta posibilitatea ca o confruntare directă să devină realitate.