Liviu Avram o acuză de minciună pe Renate Weber și de joc de glezne pe cei de la Putere

Liviu Avram o acuză de minciună pe Renate Weber și de joc de glezne pe cei de la Putere

N-aş zice că e un gest tocmai frumos atunci când o persoană care ocupă funcţia de Avocat al Poporului, când este chemată în Parlament, îşi foloseşte reputaţia – justificată sau nu - de mare jurist ca să colporteze neadevăruri flagrante, altminteri uşor de demontat. Asta a făcut Renate Weber marţi, iar cei care o vor revocată par să-şi dorească cu tot dinadinsul eşecul, scrie jurnalistul Liviu Avram pe blogul său din Adevărul.

În şedinţa Comisiilor juridice ale Parlamentului, Renate Weber a fost întrebată dacă nu cumva a fost în conflict de interese atunci când a atacat la Curtea Constituţională legea care elimină pensiile speciale, având în vedere că şi Avocatul Poporului beneficiază de o astfel de pensie.

Iată răspunsul pe care Renate Weber l-a dat, aşa cum a fost consemnat de Agerpres: „Categoric nu a fost vorba de conflict de interese pentru că eu, personal, am o situaţie cu totul aparte. Este adevărat că există o prevedere în Legea Avocatului Poporului care spune că Avocatul Poporului poate beneficia de pensie, precum judecătorii de la Curtea Constituţională, numai că se precizează: «în condiţiile legii». În condiţiile legii înseamnă să fii calificat să obţii o pensie în sistemul de stat. Eu, Renate Weber, nu am contribuit la sistemul de pensii de stat public din România. Eu am fost toată viaţa avocat, am plătit numai la Casa de Pensii a Uniunii Avocaţilor, primesc o pensie din sistemul privat de la casa de pensii de acolo. Deci, categoric nu aş fi putut să mă aflu în niciun fel de conflict, nici măcar moral”.

Aceasta este, pur şi simplu, o minciună. Legea Avocatului Poporului spune atât: „Avocatul Poporului, îndeplinind condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituţională, la data pensionării sau recalculării pensiei anterior stabilite, beneficiază de pensie calculată similar cu cea a judecătorilor Curţii Constituţionale”. Prin urmare, nu condiţionează în niciun fel acordarea pensiei de serviciu de vreo contribuţie la sistemul public de pensii.

Iar Legea CCR, la care se face trimitere, stipulează că judecătorii constituţionali, indiferent de vârstă şi de data pensionării, beneficiază de pensie de serviciu egală cu 80% din indemnizaţia de încadrare brută lunară plus sporurile avute. Şi că pensia specială se cumulează cu orice alte venituri. Prin urmare, din momentul în care va părăsi – indiferent cum – poziţia actuală, Renate Weber va beneficia de pensie specială, pe lângă pensia privată de avocat.

Celelalte motive pentru care actuala Coaliţie vrea debarcarea Avocatului Poporului sunt însă o altă poveste. Reproşurile oficiale se înscriu, toate, în aceeaşi serie: a atacat la CCR diverse acte normative, mai ales pe cele menite să combată pandemia. Iar aici PSD are dreptate: Renatei Weber i se reproşează că a făcut, mai mult sau mai puţin inspirat, exact ceea ce îi cere fişa postului.

Dar PSD-iştii sunt ultimii care ar trebui să acuze aşa ceva: în iunie 2012, în complicitate cu liberalii cu care se aflau sub umbrela USL, l-au revocat pe Avocatul Poporului de atunci, Gheorghe Iancu, pentru exact acelaşi motiv: că atacă la CCR acte ale Guvernului Ponta. La vremea respectivă, chiar dacă motivele revocării erau străvezii, Curtea Constituţională a autorizat debarcarea Avocatului Poporului, pe motiv că Parlamentul e suveran.

Cel mai probabil, actuala Coaliţie mizează acum pe o decizie similară în cazul în care revocarea Renatei Weber va fi atacată la CCR. E un pariu extrem de riscant. De câţiva ani încoace, instituţia care sfidează cel mai des deciziile Curţii Constituţionale, prin maniera aiuritoare, discreţionară şi nemotivată cu care îşi schimbă jurisprudenţa, este însăşi Curtea Constituţională.

Legea spune că Parlamentul poate revoca Avocatul Poporului dacă acesta a încălcat Constituţia şi legile ţării. Niciuna dintre acuzaţiile la adresa Renatei Weber nu arată aşa ceva. În schimb, în mod surprinzător, lipseşte din listă un capăt de acuzare în care se poate demonstra aproape matematic că Renate Weber şi-a folosit funcţia în jocuri politice şi a sfidat două decizii ale Curţii Constituţionale – ceea ce poate fi asimilat cu încălcarea Constituţiei.

La sfârşitul lui august 2019, Renate Weber a atacat la CCR ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul Dăncilă a modificat Codul Administrativ. Se întâmpla la două luni de la adoptarea ordonanţei, dar la numai câteva zile după ce Tăriceanu rupea alianţa cu PSD. Aşadar, ca orice român imparţial politic, doamna Weber trecea şi ea în opoziţie odată cu partidul care o propulsase în post.

Numai că n-a făcut-o chiar până la capăt: reproşurile sale faţă de ordonanţă erau de fapt nişte fleacuri, care ulterior au şi fost respinse de CCR. Doamna Weber însă nu a văzut – sau mai exact nu a vrut să vadă – adevărata samavolnicie pe care o comitea ordonanţa lui Dăncilă: introducerea pensiilor speciale pentru primari şi viceprimari, pentru şefii de Consilii Judeţene şi adjuncţii lor.

Notăm aici un prim aspect de neconstituţionalitate: nu avea ce să caute o asemenea reglementare într-o ordonanţă de urgenţă, pentru că în niciun caz nu poate fi justificată urgenţa. Şi doamna Weber ar fi trebuit să ştie asta, dar acest aspect nu l-a atacat la CCR.

Şi mai trebuia doamna Weber să ştie ceva: anterior, Curtea Constituţională mai sancţionase de două ori tentative similare de reglementare a pensiilor speciale doar pentru unii aleşi locali şi le-a declarat neconstituţionale. Motivul: ori dai pensii speciale tuturor aleşilor locali, adică inclusiv consilierilor locali şi judeţeni, ori nu dai nimănui. Prin inacţiunea doamnei Weber, Legea pensilor speciale pentru primari şi şefi de Consilii Judeţene a intrat în vigoare – chiar dacă aplicarea ei efectivă a fost amânată în ultimii doi ani. Legea însă există, a creat speranţe şi aşteptări pentru mii de aleşi şi baroni locali, iar abrogarea ei creează, evident, deranj.

Mă tot întreb care este motivul pentru care cei din Coaliţie au ignorat acest argument împotriva Renatei Weber şi preferă să meargă la instanţa constituţională cu un caz şubred, în speranţa unei iluzorii consecvenţe a jurisprudenţei CCR. Şi singurul răspuns pe care l-am putut găsi a fost acesta:

Dacă episodul Codului Administrativ ar fi fost inclus în lista acuzaţiilor faţă de Renate Weber, viitorul Avocat al Poporului ar trebui să atace direct la CCR pensiile speciale ale aleşilor locali – o poate face fără niciun fel de oprelişte. Numai că, din câte se întrevede, viitorul Avocat al Poporului va fi desemnat la propunerea UDMR, formaţiune care susţine făţiş pensiile speciale ale unor aleşi locali. Şi, aşa cum ne-a învăţat istoria ultimelor trei decenii, menajarea sensibilităţilor UDMR este un principiu fundamental al oricărei guvernări care îi include şi pe maghiari - indiferent de costuri. Cică Real Politik…

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 „Piggy își bate la propriu joc de voi gâștele” / Oana Zăvoranu șterge pe jos cu Oana Roman

2 De citit / Cât ne costă prostia și ticăloșia politicienilor care ne conduc

3 Fotografia asta a strâns 2,3 milioane de aprecieri în doar 15 ore

4 JO 2020, canotaj / Fetele de aur ale României, o nouă cursă entuziasmantă!

5 Amănunte picante despre firma pe care Clotilde Armand a adus-o în locul Romprest