Curtea Constituţională a motivat decizia din februarie 2020, prin care – cu majoritate de voturi (7-2) – a interzis procurorilor să folosească drept probe în procesele penale înregistrările obţinute de SRI pe mandat de siguranţă naţională (MSN) de culegere de informații.

Vezi motivarea CCR  aici.

În esență, CCR spune că nu ar fi clară procedura de contestare a legalității acestor probe obținute de SRI pe MSN și folosite de procurori în dosarele penale.

CCR explică că sunt două tipuri de mandate de supraveghere tehnică (MST):

– mandatele judiciare emise de judecători pentru supravegherea unor suspecți de infracțiuni, la cererea procurorilor, în baza codului de procedură penală

și

– mandatele de siguranță națională (MSN) emise de judecătorii Înaltei Curți, la cererea procurorului general, pentru culegerea de informații.

Aceste 2 tipuri de mandate – judiciare (ale Justiției) și de siguranță națională (ale serviciilor secrete) – puteau fi folosite ca probe în procesele penale, potrivit codului de procedură penală, până la această decizie a CCR.

Era chiar o obligație legală a serviciilor secrete să informeze și să trimită probele la procurori, potrivit articolului 11, alineatul 1, litera d) din legea SRI nr.51/1991.

Spre, exemplu, dacă în timp ce monitorizează o persoană pentru terorism, SRI află că acea persoană sau altele comit şi o infracţiune de corupţie, evaziune fiscală sau pun la cale un viol, serviciul avea obligația, potrivit codului de procedură penală, să informeze procurorii și să le pună la dispoziție probele obținute pe MSN-ul de culegere de informații, au explicat pentru G4media.ro surse judiciare.

Aceste probe obținute fie pe mandat judiciar, fie pe MSN, sunt validate sau înlăturate de judecătorul de cameră preliminară, un magistrat care verifică legalitatea obținerii probelor în cadrul unei proceduri de contradictorialitate, înainte de începerea procesului penal efectiv, pe fond.

Or, spune CCR, această procedură de contestare a legalității obținerii acestor probe pe MSN nu ar fi clară și previzibilă.

Pe de o parte pentru că finalitatea mandatelor judiciare și a celor de siguranță națională este diferită. Mandatele judiciare se folosesc pentru probarea unor infracțiuni, MSN-urile serviciilor se folosesc pentru culegerea de informații. Aici, Curtea nu este foarte explicită, dar lasă să se înțeleagă că MSN-urile s-ar da mai ușor ca mandatele judiciare.

Pe de altă parte, spune CCR, mandatele de siguranță națională sunt emise de judecători de Înaltă Curte și, ulterior, probele obținute în baza lor și folosite în procesul penal sunt validate sau înlăturate de un judecător de cameră preliminară de la o instanță inferioară Înaltei Curți.

”55. Așa fiind, Curtea constată că reglementarea posibilității conferirii calității de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate. Prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate.

56. Or, lipsa de claritate și previzibilitate a cadrului normativ incident în materia contestării legalității înregistrărilor – mijloc de probă – ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, folosite în procesul penal, determină, în fapt, realizarea unui control formal și lipsit de efectivitate, cu consecința încălcării drepturilor și a libertăților fundamentale prevăzute de Constituție. Or, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal anumitor elemente este intrinsec legată de crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora”, arată CCR în motivarea deciziei luate cu majoritate de voturi, la paragrafele 55 și 56.

Ce spun judecătoarele CCR numite de Iohannis, Livia Doina Stanciu și Simina Tănăsescu. În opinia separată (care nu produce efecte), cele două judecătoare atrag atenția că CCR își depășeste din nou atribuțiile.

”Decizia luată cu majoritate de voturi excedează competenței Curții Constituționale, echivalând cu o sesizare din oficiu (…) Soluția pronunțată interferează cu competența instanțelor de judecată (….), precum și a legiuitorului”, arată cele două judecătoare.

Judecătoarele Stanciu și Tănăsescu argumentează că, practic, CCR a decis că, în cadrul unui proces penal, pot fi folosite înregistrările de pe camerele de supraveghere sau făcute de o persoană cu telefonul, dar înregistrările făcute de serviciile secrete, nu.

”Este de neînțeles de ce teza care reglementează utilizarea ca mijloace de probă a înregistrărilor efectuate de autorități care îndeplinesc activități specifice culegerii de informații (…)este neconstituțională, pentru lipsa unei proceduri de verificare a legalității acestor înregistrări – așa cum se susține în opinia majoritară – în timp ce teza întâi a aceluiași alineat, al aceluiași articol de lege, care reglementează utilizarea ca mijloace de probă a înregistrărilor efectuate de părți sau de oricare alte persoane este constituțională.

Cu alte cuvinte, pentru mijloacele de probă constând în înregistrări efectuate de părți sau de alte persoane Curtea nu a apreciat că s-ar impune și pentru acestea o procedură de verificare a legalității lor”, arată cele două judecătoare.

În plus, arată judecătoare semnatare ale opiniei separate, CCR a decis deja în 2017 că Justiția poate folosi ca probe orice alte înregistrări ”dacă nu sunt interzise de lege” și a lăsat la latitudinea judecătorilor de cameră preliminară validarea sau nu a acestor probe.

”Potrivit Deciziei nr.809/2017, Curtea Constituțională a reținut libertatea absolută a judecătorului de a aprecia probele administrate în cauză”, arată judecătoarele.

”Înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații la care se referă prezenta cauză și utilizarea lor nu sunt interzise de lege, dimpotrivă, art.11 alin 1 lit.d) din Legea nr.51/1991 stabilește că <<Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate: (….) d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni>>”, arată opinia separată.

Care sunt consecințele. Decizia, odată motivată și publicată în Monitorul oficial, produce implicații uriașe în dosarele penale, au explicat pentru G4media.ro surse judiciare.

Sunt puse în discuţie toate probele obţinute de SRI pe MSN de culegere de informații și folosite în dosare penale precum Tel Drum sau cazul lui Valeriu Zgonea.

Excepția de neconstituţionalitate a fost ridicată de fostul președinte al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, condamnat pe 3 februarie 2020 la 3 ani de închisoare cu executare într-un dosar de corupție în care este acuzat că a primit mită peste 62.000 de lei.

Pe 4 februarie 2020, Curtea Constituţională a admis, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zgonea şi a constatat că dispozițiile articolului 139, alineatul 3, din Codul de procedură penală, sunt constituționale numai „în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991”, potrivit unui comunicat al CCR.

Articolul 139 alineatul 3 din Codul de procedură penală are următorul conţinut:

”Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”

Pe de altă parte, CCR a declarat constituţional articolul 11, alineatul 1, litera d) din legea SRI nr.51/1991:

„(1) Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:
(…)
d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.”

Avocatul Elenina Nicuţ şi un procuror care a dorit să îşi păstreze anonimatul au explicat pentru G4media.ro, în februarie 2020, decizia CCR. Explicațiile lor rămân valide și astăzi.

“Decizia CCR pare a interzice utilizarea ca probe în procesul penal a înregistrărilor făcute în baza Legii 51/1991, rezultat al culegerii de informaţii.

O posibilă explicaţie ar fi că o asemenea activitate este anterioară procedurii penale şi, prin urmare, nu oferă garanţiile celei din urmă.

Astfel de înregistrări vor putea fi însă folosite în continuare în susţinerea comunicărilor (informărilor către procurori – n.r.) făcute, potrivit legii, inclusiv către organele de urmărire penală, urmând ca acestea să procedeze ulterior la administrarea de probe prin supraveghere tehnică, în condiţiile Codului de procedură penală.

Referitor la înregistrările deja efectuate şi propuse ca probe în procesele penale, cel mai probabil, acestea vor fi eliminate”, a explicat avocata Nicuţ, în februarie 2020.

„Este surprinzătoare decizia Curţii Constituţionale din mai multe motive:

În primul rând pentru că reproduce în mare parte una dintre propunerile legislative de modificare a Codului de procedură penală din perioada 2017-2018.

În al doilea rând, deoarece menţine o obligaţie de informare (a procurorilor de către serviciile de informaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni – n.r.), dar creează o interdicţie de a utiliza materialul (ca probă – n.r.), inclusiv în cauze de terorism sau cele care ţin strict de siguranţa naţională.

Şi nu în ultimul rând, pentru că, fără nicio logică, interzice utilizarea unor informaţii obţinute legal, cu autorizarea judecătorului în timp ce înregistrările unei persoane private se pare că nu ridică probleme.

Decizia va crea în mod cert discuţii în mediul judiciar cu privire la înregistrările existente deja în dosarele penale şi va împiedica în mod cert utilizarea oricăror înregistrări viitoare”, a explicat un procuror pentru G4media.ro, în februarie 2020.

Cu alte cuvinte, potrivit deciziei CCR, înregistrarile obţinute de SRI pe mandat de siguranţă națională (MSN) în activitatea de culegere de informaţii nu pot fi utilizate ca probe, însă serviciile de informaţii au totuşi obligaţia să informeze procurorii în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni, dacă în timpul culegerii de informaţii cu ajutorul MSN află de săvârşirea vreunei infracţiuni.

Altfel spus, dacă în timp ce monitorizează o persoană pentru terorism, SRI află că acea persoană sau altele comit şi o infracţiune de corupţie, evaziune fiscală sau un viol, de exemplu, serviciul poate informa parchetul cu privire la săvârşirea infracţiunii, dar procurorii nu pot folosi înregistrarile SRI respective ca probă în ancheta penală. Rămâne ca procurorii să ceară judecătorilor mandat judiciar de supraveghere tehnică pentru documentarea şi probarea infracţiunii de care a aflat SRI cu ajutorul MSN, iar probele trebuie făcute de procurori cu poliţia, nu cu serviciile.

„Iei mandat judiciar şi te rogi să mai spună o dată. Interceptarea pe MSN în care suspectul spune că a mituit politicieni, a făcut evaziune fiscală sau a comis un viol nu poate fi folosită în noul dosar judiciar”, au explicat experţi practicieni pentru G4Media.ro.

În schimb, a decis CCR, înregistrările audio-video făcute cu telefonul de o persoană sau cele de pe camerele de supraveghere pot fi folosite în ancheta penală.

Context. Nu este prima dată când CCR emite decizii privind neconstituţionalitatea colaborării dintre serviciile de informaţii şi parchete. În februarie 2016, CCR a decis că serviciile nu pot ajuta procurorii să facă probe în ancheta penală. Potrivit CCR, probele trebuie făcute de procurori doar cu poliţia. Problema a fost (şi încă este) că poliţia nu este atât de bine pregătită şi de discretă precum serviciile de informaţii.

Eliminarea probelor făcute de SRI pe mandat de siguranță națională (MSN) l-ar putea ajuta pe Valeriu Zgonea, dar și pe Liviu Dragnea în dosarul Tel Drum. Potrivit unor surse judiciare, dosarul Tel Drum abundă de înregistrări făcute de SRI pe MSN, pe securitate economică. De exemplu, această interceptare făcută pe 15 martie 2017 și aflată în primul dosar Tel Drum, trimis deja la instanţă.

”Ion Florian: Alo!
Neda Florea: Ce faci, Fănică? Pe unde eşti?
Ion Florian: Aştept să iasă soarele.
Neda Florea: He, he, eşti în Turnu?
Ion Florian: Da.
Neda Florea: Vino, vino un pic până aicea la şefu’.
Ion Florian: La barieră?
Neda Florea: Nu mă… la noi la birou, la şef… la Petre.
Ion Florian: Păi, nu ştiu unde, da, aici la Turnu.
Neda Florea: La birou, mă!
Neda Florea: Alo!
Ion Florian: Da, vă aud, da’ nu ştiu unde… La Liţa?
Neda Florea: Nu mă, aici la Alexandria, mă.
Ion Florian: A, păi sunt la Turnu. Atunci, vin într-o juma’ de oră.
Neda Florea: Aşa, de, da.
Ion Florian: Da, da. Bine. Să trăiţi!
Neda Florea: Bine, bine, bine.”
Potrivit aceloraşi surse, ”la barieră”, în Turnu, este fosta vilă de protocol a PCR care a aparţinut companiei Tel Drum și care era folosită de fiul lui Liviu Dragnea, Valentin.

Pe 9 ianuarie 2018, cu o săptămână înainte ca DNA să pună compania Tel Drum sub acuzare, bunurile firmei să fie puse sub sechestru, iar firma să-şi ceară insolvenţa, Tel Drum a vândut vila şi terenul de 4 ha lui Valentin Dragnea, potrivit riseproject.ro.

În dosarul Tel Drum, fostul lider PSD Liviu Dragnea este acuzat de abuz în serviciu şi fraudă cu fonduri europene de peste 27 de milioane de euro. Ancheta a început în noiembrie 2017 şi nu este gata nici acum. SURSA:  G4Media.ro

Distribuie Distribuie Comentarii