Acordul privind principiile reglementării paşnice a conflictului armat din Transnistria a fost semnat în urmă cu 30 de ani sub presiunea armatei ruse. Această declaraţie a fost făcută joi de preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, într-un interviu acordat TVR.
„Acest acord a fost semnat sub ameninţarea Armatei a 14-a, care, desigur, nu a avut un scop paşnic, dimpotrivă. În perioada următoare, ne-am confruntat cu o situaţie care a împiedicat dezvoltarea, problema transnistreană nefiind rezolvată nici până zi. Evident, dacă nu ar fi existat prezenţă şi sprijin rusesc pentru regimul de la Tiraspol, atunci acest conflict ar fi fost rezolvat până acum", şi-a exprimat punctul de vedere Maia Sandu, care pledează pentru retragerea militarilor şi a forţelor de menţinere a păcii din ţară. .
În Transnistria, armata rusă este proclamată a fi „o garanţie a securităţii”. În 1995, aici a avut loc un referendum, în care peste 90% dintre locuitorii din stânga Nistrului au susţinut prezenţa armatei ruse.
Soldaţii ruşi de menţinere a păcii au fost introduşi în zona de luptă la 29 iulie 1992 în conformitate cu acordul sus-menţionat semnat la 21 iulie 1992 de preşedinţii Federaţiei Ruse şi ai Republicii Moldova în prezenţa liderului Transnistriei. În prezent, ei menţin pacea în zona de separare de securitate de-a lungul Nistrului, alături de forţe de menţinere a păcii din Moldova, Transnistria şi un grup de observatori militari din Ucraina.
După retragerea Armatei a 14-a, în Transnistria a rămas Grupul Operaţional al Trupelor Ruse (OGRF), în număr de aproximativ o mie de soldaţi şi ofiţeri care sunt implicaţi în operaţiunea de menţinere a păcii şi păzesc depozitele militare de muniţii formate în urma retragerii trupelor sovietice din Europa. Acordul din 1992 mai prevede că întrebările legate de statutul acestor militari, procedura şi momentul retragerii lor vor fi stabilite în cadrul negocierilor dintre Rusia şi Moldova.
Situaţia militarilor Federaţiei Ruse s-a complicat în 2014, când Ucraina şi-a închis graniţele pentru aceştia, ceea ce a făcut imposibilă aprovizionarea contingentului. La rândul său, Chişinăul a blocat rotaţia militarilor. Problema a fost parţial rezolvată prin recrutarea în serviciu a ruşilor care locuiesc în Transnistria. Potrivit lui Krasnoselsky, astăzi există aproximativ 90% dintre ei în OGRF. În timp ce un batalion serveşte în zona de securitate a conflictului, alături de „căştile albastre” din Transnistria şi Moldova, alţi militari sunt antrenaţi şi păzesc depozitele cu muniţie învechită la Kolbasna. Efectivele se schimbă la fiecare şase luni.
