În timp ce economia Marii Britanii stagnează și standardele de viață scad vertiginos în orașele afectate de infracționalitate, servicii deficitare și costuri de trai în creștere – alimentând nemulțumirile legate de imigrația necontrolată – exodul lucrătorilor polonezi calificați din Marea Britanie are loc în ritm accelerat, relatează Daily Mail.

După 2004, când Polonia a intrat în UE, peste un milion de cetățeni și-au făcut bagajele și au plecat în Marea Britanie, acoperind astfel deficitul de mână de lucru din industriile serviciilor și construcțiilor. Ieftin, de încredere și mereu dornic să ajute în cazul unei urgențe, omniprezentul instalator polonez a devenit întruchiparea migrației reciproc avantajoase.

Totuși, astăzi, el și alți meșteri – zidari, electricieni, zugravi și decoratori, sudori au devenit de rari încât lamentările privind plecarea lor au ajuns virale pe TikTok.

Noile statistici arată că 7.000 de polonezi au sosit în anul care s-a încheiat în iunie anul trecut, însă 25.000 s-au întors acasă: deci fluxul plecărilor a atins18.000. Populația poloneză a Regatului Unit a coborât la 750.000 și se preconizează că va continua să scadă.

Dintr-o perspectivă britanică, motivele acestei repatrieri în masă sunt deprimante și rușinoase. Un alt semn, vor spune mulți, al unei țări neprietenoase pentru un trai decent.

Din perspectiva Poloniei însă, povestea este înălțătoare: diaspora este atrasă ca un magnet înapoi în țara natală mulțumită unei renașterii economice odată nesperate. Printre orașele ce se bucură de această revigorare se numără Gdansk, un port dărăpănat în perioada în care liderul Solidarității, Lech Walesa, lansa grevele de pe șantierele navale ce au dus la căderea unui regim comunist muribund, deschizând calea pentru democrație și prosperitate.

La 82 de ani, acesta nu și-a pierdut acel crez și și-a exprimat revolta, de data asta, împotriva „trădării” Ucrainei de către Donald Trump, într-o discuție cu studenții de la Universitatea din Gdansk.

„A doua Japonie”

El a făcut o predicție acum 45 de ani: că Polonia va deveni într-o zi „o a doua Japonie”, bucurându-se de o uriașă prosperitate.

Cuvintele sale i-au făcut pe unii să-i pună la îndoială sănătatea mintală, dat fiind că pe atunci Polonia se afla într-o situație economică precară, chiar și după standardele Blocului Estic.

„Adevăratul meu țel era să îndrept atenția lumii către lupta noastră și să arăt că comunismul e în declin”, a chicotit el. „Dar nu puteam spune că vom egala America sau Marea Britanie – asta nu ar fi fost corect politic în acele vremuri, așa că am ales Japonia.”

Totuși profeția lui Walesa, aparent absurdă la acea vreme – pe care a reluat-o în anii 1990, când experimentul pieței libere din Polonia părea sortit eșecului, iar inflația a ajuns la 585% – avea să devină realitate.

Noile previziuni arată că, în 2026, PIB-ul țării– indicatorul standard al bogăției unei națiuni și al puterii de cumpărare a cetățenilor săi – îl va depăși realmente pe cel al Japoniei.

Și până în anii 2030, dacă traiectoria continuă, familia poloneză medie va avea un trai mai bun decât britanicii pe care îi invidiau odinioară.

Mai mult, deși salariile în majoritatea sectoarelor sunt sub ale Marii Britanii, cel puțin deocamdată, taxele, prețurile la proprietăți și bunuri sunt mai mici, la fel și facturile, iar asta înseamnă practic că în Polonia multe familii sunt deja mai înstărite.

Cu doar o generație în urmă, elegantul și luxosul aeroport din Gdansk, redenumit după Walesa în 2004, era un avanpost uitat, devastat de bombardamentele sovietice în timp ce îl recucereau de la Hitler, și izolat de restul Poloniei prin drumuri și trenuri învechite.

Acum însă întruchipează un amalgam glorios a tot ce este mai bun în Polonia modernă și cea istorică.

În clădiri elegante din oțel și sticlă, precum Centrul Olivia cu 34 de etaje, cea mai înaltă clădire din nordul Poloniei, își au sediul multinaționale precum Fuji și Amazon. În clădirile din vecinătate, Boeing și Lufthansa produc hărți aviatice de ultimă generație.

Noua rețea de autostrăzi și linia feroviară de mare viteză au reconectat orașul, transfigurând satele din împrejurimi aflate pe moarte.

Totodată, un nou pod a fost ridicat peste râul Motlawa – acum mărginit de baruri, restaurante și hoteluri elegante. Toate acestea au fost construite fără a dăuna farmecului medieval al Orașului Vechi.

O nouă Epocă de Aur

Pe fondul unor evoluții la fel de spectaculoase, ce insuflă aer proaspăt și altor orașe poloneze - precum Cracovia, unde noul Silicon Valley contrastează cu castelele istorice, și Lodz, cel mai recent hub al filmului și modei în Europa - unii experți sugerează chiar că Polonia se află în pragul unei alte „Epoci de Aur”, egalând poate bogăția și puterea deținute de Commonwealth-ul polono-lituanian în secolul al XVI-lea.

Dar cum au reușit polonezii să stimuleze această renaștere incredibilă în timp ce Marea Britanie stagnează?

Economiștii atribuie meritul planificării postcomuniste perspicace, în urma cărora industriile falimentare au fost conduse către investitori străini bine organizați, în loc de oligarhi corupți, care au profitat de activele din fosta Uniune Sovietică și din celelalte state satelit ale acesteia.

Firmele poloneze au profitat până în punctul în care au ajuns să înghită concurența europeană. De exemplu, ciocolatierul britanic Elizabeth Shaw, producătorul Mint Crisps și Famous Names, este acum deținut de o companie poloneză înființată în anii '90 ca importator de condimente.

Fără îndoială, ajutoarele uriașe pe care Polonia le-a primit după aderarea la UE au făcut diferențe. Totuși, membri noi, tratați la fel de generos, nu și-au folosit fondurile la fel de chibzuit.

Piotr Grzelak, viceprimarul orașului Gdansk, care făcea curățenie în camerele de hotel din Blackpool când a emigrat în primul val de polonezi, consideră că cea mai importantă schimbare s-a produs în mentalitatea Generației Z.

„Înainte, toată lumea doar se plângea, dar generația fiului meu este deschisă și neînfricată”, a declarat pentru Daily Mail politicianul de centru-dreapta în vârstă de 44 de ani. „Acum ies în lume și nu se mai simt inferiori.”

Un alt factor cheie este disponibilitatea Poloniei de a învăța și de a se adapta, spune el. În urmă cu două decenii, pe când era proiectată noua șosea de centură, Gdansk a apelat la companiile de construcții britanice pentru consultanță.

În prezent, în șantierele navale se construiesc turbine eoliene offshore, iar pe Facebook, săptămâna aceasta, prim-ministrul polonez Donald Tusk l-a felicitat pe un muncitor pe nume Bartek, care s-a întors pentru a ajuta la construirea acestor generatoare de energie verde, după ce a făcut o muncă similară în Marea Britanie vreme de 12 ani. „La început, polonezii nu au fost atât de bine primiți [în domeniul energiei offshore]”, a scris el.

„E interesant cum s-au schimbat lucrurile. Acum ne caută, noi câștigăm chiar mai bine decât britanicii și acum ei plâng când plecăm.”

Înțepătura lui Tusk a fost cât se poate de aproape de adevăr. Mulți polonezi se vor întoarce, fără îndoială, în lunile următoare pentru a participa la construirea unei centrale nucleare lângă Marea Baltică. Apoi, s-au ivit schimbări în ceea ce privește migrația. Din tact, sau poate pentru că nu a urmărit știrile britanice în ultima vreme, viceprimarul orașului Gdansk felicită Marea Britanie pentru integrarea fără probleme a nou-sosiților.

Totuși, deși ucrainenii și belarușii reprezintă o cincime din populația de 480.000 de locuitori ai Gdansk, el spune că sosirea acestora nu a dus la creșterea șomajului, care rămâne sub trei procente, cu două puncte procentuale mai puțin decât în ​​Regatul Unit.

Întrucât rata natalității din Polonia a scăzut dramatic în ultimii ani, determinând un deficit de forță de muncă pe fondul boom-ului, sunt admise și cote de migranți din India, Vietnam și alte părți ale Asiei.

Totuși, Grzelak adaugă cu subînțeles: „Nu primesc ajutor social. Dar beneficiile noastre sociale nu sunt atât de mari ca în Regatul Unit. Nu poți trăi din ele prea mult timp.”

În primele trei luni de șomaj, polonezii primesc 313,80 lire sterline pe lună. Această sumă scade la 246,35 lire sterline, după care ajutorul se oprește.

Pentru a încuraja însă oamenii să aibă familii mai numeroase, alocația pentru copii din Polonia este relativ mare - 180 de lire sterline per copil pe lună.

Povești de succes

O perspectivă edificatoare asupra redresării orașului Gdansk vine și de la fostul DJ Jake Jephcott, în vârstă de 48 de ani, care a participat la renaștere.

Invitat la un club local în 2002, bărbatul originar din Stratford-upon-Avon l-a întâlnit pe un văr al geniului internetului polonez Maciej Grabski. După ce l-a angajat pe Jephcott ca profesor de engleză, magnatul internetului l-a numit director al noii sale afaceri, Centrul Olivia, în valoare de 600 de milioane de lire sterline. De atunci, a umplut turnul și cei șapte sateliți ai săi cu companii care angajează aproximativ 20.000 de oameni.

Arătând spre incinta elegantă a restaurantului de la etajul 34, distins cu stele Michelin, condus de Paco Perez, care are un restaurant și în Manchester, în parteneriat cu managerul lui City, Pep Guardiola, face următoarea observație: „Au spus că toate acestea nu se pot face – că nu există suficient venit disponibil în Gdansk, dar le-am demonstrat că se înșală.”

În timp ce salariile din Marea Britanie au crescut imperceptibil în termeni reali din 2004, în aceeași perioadă cele din Polonia s-au cvadruplat.

Pachetele salariale pentru unii dintre cei mai importanți angajați ai Olivia sunt acum la același nivel cu cele din Londra, spune Jephcott. Firmele de resurse umane îi spun că „un procent constant de 20 sau 30%” dintre ei sunt polonezi care s-au întors din Marea Britanie și Irlanda.

Descriind Gdansk-ul ca pe un microcosmos al miracolului polonez, spune că locuitorii sunt îmboldiți să se întoarcă de costul scăzut al vieții, de locuințele accesibile, de siguranța străzilor și de standardul școlilor.

„Anxietatea legată de vize” – teama că nu vor putea lucra în Marea Britanie și vizita Polonia cu ușurință – este un alt motiv adesea menționat. „Polonezii sunt, de asemenea, mai legați de familie decât noi”, spune Jephcott, care este căsătorit cu o poloneză.

„Așadar, când fetele poloneze întâlnesc bărbați britanici, ele spun adesea: «Dacă mă iubești cu adevărat, trebuie să iubești și Polonia. E timpul să ne întoarcem, ca să putem fi aproape de babcia (bunica)».”

Două orașe cu destine diferite

Deși Gdansk are zone reziduale de sărăcie, iar unii tineri se plâng că bula economică a adus cu sine chirii inaccesibile, problemele sale sociale par să pălească în comparație cu cele din Sunderland, un oraș comparabil, fost bastion al laburiștilor care acum înclină spre partidul radical de dreapta Reform UK.

Un sfert dintre copiii orașului trăiesc în sărăcie, iar 40% dintre locuitori se află în clasamentul celor mai defavorizate persoane din Anglia. Sarcinile la adolescente, de 26,4%, sunt duble față de media națională.

Deși Sunderland pare sigur și primitor, infracțiunile violente reprezintă 127% din rata națională, în timp ce Gdansk are un rating „foarte ridicat” în materie de siguranță.

Centrul comercial este aglomerat și în jur plutește atmosferă de Crăciun, dar multe magazine și pub-uri sunt închise.

Chiar și pentru locuitorii mai în vârstă, vremurile în care șantierele navale produceau un sfert din tonajul mondial sunt o amintire îndepărtată.

În centrul sportiv Sloanes, la ora trei după-amiaza, un grup de băieți de 16 și 17 ani jucau biliard.

„Sunt locuri de muncă pe aici, prin supermarketuri și așa mai departe, dar nu-mi plac”, a spus unul. Întrebat cum își vede viitorul, a ridicat din umeri.

Natalia Waszynska, o poloneză în vârstă de 29 de ani care iubește cultura britanică, a făcut studii de media la Universitatea din Sunderland, și a lucrat într-un restaurant și la teatrul local pentru a se întreține.

Deși iubea orașul, cu plaja sa frumoasă și oamenii prietenoși, s-a întors acasă pentru a deschide o școală de limba engleză.

Acum are 138 de elevi – o afacere posibilă datorită unei subvenții de 6.000 de lire sterline de la guvernul polonez, care finanțează startup-uri pentru tinerii antreprenori. Ar fi avut ea aceeași oportunitate dacă ar fi rămas în Sunderland?

Consiliul condus de laburiști, care și-a stabilit sediul într-una dintre puținele clădiri noi comparabile cu cele din Gdansk (un palat de 42 de milioane de lire sterline pe malurile râului Wear), a declarat pentru Daily Mail: „Am dezvoltat o serie de strategii pentru a debloca potențialul orașului, inclusiv intervenții pentru a aborda probleme precum sărăcia infantilă, sprijin pentru centrele comunitare și sectorul de voluntariat, o strategie privind sănătatea și concentrarea pe competențele adulților.”

Deși s-a descurcat bine de când a ajuns în Marea Britanie odată cu deschiderea granițelor, Grzegorz Lewandowski, unul dintre cei 1.057 de polonezi care locuiesc în Sunderland, conform recensământului din 2021, este furios și frustrat de dificultățile tot mai mari ale activității sale aici. Instalatorul arhetipic cu program non-stop a economisit frugal și a cumpărat o serie de locuințe de închiriat.

Cu toate acestea, el spune că taxele punitive și drepturile chiriașilor, care au început cu guvernul Cameron și au devenit intolerabile sub Starmer („cel mai rău lucru care i s-a întâmplat Marii Britanii de la al Doilea Război Mondial încoace”), au transformat afacerea cu închirieri într-un coșmar.

Ambițiile de a-și extinde afacerea au fost zădărnicite de corectitudinea politică și de regulile mărunte, spune el.

„În 2013 aveam două camioane și voiam să angajez doi șoferi, dar cei de la centrul pentru ocuparea forței de muncă mi-au spus că trebuie mai întâi să explic politicile mele «antidiscriminare». Ce glumă!”

„Am avut și câțiva ucenici, dar erau leneși și își petreceau tot timpul uitându-se în telefoane, așa că acum nu mă mai obosesc.”

„Înainte să pot instala o centrală termică, trebuie să completez trei seturi de documente oficiale. Guvernul își bagă nasul în toate. De ce vrea Downing Street să știe unde este instalată o centrală termică pentru locuințe? Marea Britanie a devenit un regim fiscal birocratic.”

El continuă pe același ton: „Oricine face bani acum e un om rău: oameni de afaceri, fermieri, contractori. Unde e spiritul antreprenorial pentru care am venit aici? Ar trebui să trimită acest guvern într-un paradis socialist precum Cuba sau Venezuela.”

Întrucât se descurcă totuși și are trei copii aici cu fosta soție, spune că probabil va rămâne. Fără o schimbare radicală de direcție însă, nu se îndoiește că exodul polonez se va preface într-un torent.