După summitul recent al Organizației de Cooperare de la Shanghai, desfășurat în portul chinez Tianjin, planeta pare să se fi trezit într-o realitate în care ordinea mondială se repoziționează sub o nouă umbrelă. Nu mai vorbim doar despre un „club al autoritarilor” împotriva „clubului democrațiilor” — clivajul geopolitic este deja un fapt, nu doar o dezbatere.

Însă dincolo de alianțe și retorică, forța care transformă tăcut echilibrul global este una mai puțin vizibilă: forța industrială, tehnologică, educațională și algoritmică a Chinei, susține în Zerkalo Nedeli, Iurii Tișkun, profesor asociat, la Departamentul de Științe Politice și Relații Internaționale, din cadrul Universitîții Naționale Politehnice din Liov.

Demografia a devenit armă de cercetare

Programul „o familie – un copil”, inițiat de Partidul Comunist Chinez în anii ’80, a fost un experiment social brutal, dar eficient. Astăzi, deși China a pierdut avantajul numeric în fața Indiei și continentului african, rămâne înaintea lor prin calitatea populației educate, orientată spre știință și inginerie. În fiecare an, 10 milioane de tineri chinezi dau examen de admitere la universitate, iar în ultimele două decenii, 6 milioane au fost educați în străinătate — cei mai mulți s-au întors, transformându-se în elitele tehnocratice ale unei noi puteri globale.

Doar în 2020, China a produs de șapte ori mai mulți ingineri decât SUA — 1,4 milioane, față de 200.000. Iar când aceste cifre devin bază de cercetare aplicată, rezultatul este previzibil: șase din cele mai active zece universități de cercetare din lume se află deja în China (conform Leiden Ranking 2024).

În timp ce SUA reduc finanțarea științifică, China pompează fonduri în inovație cu precizia unui stat aflat în pragul unei revoluții industriale noi. Iar asta are efecte directe asupra întregii planete: de la gadgeturile din Temu, până la dominația asupra bazelor de date ale inteligenței artificiale globale.

Naționalismul științific și... spionajul algoritmic

China nu doar inovează. Ci și colectează. Sistematic. La nivel planetar. Specialiștii săi analizează neîntrerupt literatura științifică internațională, identifică brevete neînregistrate și le atribuie companiilor de stat. Rezultatul: un „patent-spam” chinezesc menit să satureze piețele internaționale și să elimine concurența.

Totodată, China impune reguli clare: cercetările strategice rămân în interior. Pentru a colabora cu mediul academic chinez, trebuie să cunoști limba, să oferi acces la citări și baze de date și, mai ales, să accepți o formă de partajare controlată a descoperirilor.

Robotul ca soluție demografică

Paradoxal, declinul demografic al Chinei — cu un procent al populației active care va scădea de la 56% la 36% până în 2100 — este tratat ca oportunitate de regim. Soluția? Robotizarea totală a producției. „Fabrica întunecată” a Xiaomi, complet automatizată, nu are nevoie de oameni, deci nici de lumină, încălzire sau salarii. Produce un smartphone pe secundă.

În doar câțiva ani, China a devenit cel mai mare producător de automobile din lume, cu fabrici robotizate care au apărut între 2010 și 2016, pulverizând competiția din Germania, Japonia și SUA. Iar valul următor — robotizarea totală a producției electronice și electrice — este deja aproape încheiat.

Până în 2030, China ar putea controla jumătate din profitul global rezultat din automatizare (15 mii de miliarde de dolarfi) și majoritatea celor 97 de milioane de locuri de muncă înalt calificate care vor apărea în jurul întreținerii roboților. În schimb, 85 de milioane de oameni vor deveni șomeri — nu în China, ci în restul lumii, inclusiv în Europa.

Următoarea fabrică: planeta

Această revoluție industrială nu este doar o poveste despre tehnologie, ci și despre noul tip de hegemonie pe care China îl construiește — tăcut, algoritmic, sistemic. Prin forță brută economică, dar și prin subtilități de soft power digital. Inteligența artificială chineză, chiar dacă rulează pe procesoare mai slabe decât cele occidentale, este gratuită, eficientă și ușor de implementat în țări care nu-și permit luxul produselor americane.

Exact cum Linux a înlocuit Windows pe dispozitive mobile, AI-ul chinez ar putea elimina modele precum ChatGPT sau Claude din multe regiuni. Și nu pentru că este mai bun, ci pentru că este gratuit. Și... pentru că vine la pachet cu hardware, suport, training și... supraveghere.

Controlul asupra datelor – aurul secolului XXI

China nu vrea neapărat bani. Vrea date. Informație. Încredere. Și acces. Iar cu fiecare router Huawei, cu fiecare aplicație DeepSeek, cu fiecare server conectat la rețeaua globală, Partidul Comunist Chinez colectează — pentru a alimenta un sistem integrat de supraveghere, predicție și control.

Această infrastructură nu e folosită doar pentru eficiență economică, ci pentru menținerea unei ordini sociale perfect funcționale în interiorul granițelor. O ordine care se exportă treptat.

Lupta pentru AI: Occidentul riscă să piardă nu din lipsă de tehnologie, ci de viziune

SUA ar putea pierde această cursă nu pentru că au cipuri mai slabe — dimpotrivă, au cele mai performante. Dar ele nu au un plan coerent pentru datele lor. Sub administrația Trump, America s-a transformat într-un actor imprevizibil, care își sabotează propriile inovații. Inteligența artificială nu poate funcționa fără acces la date coerente și fără o politică educațională predictibilă.

Trump restricționează imigrarea, subminează Silicon Valley, destabilizează moneda și piețele, dar mai grav: pare să nu înțeleagă miza strategică a inteligenței artificiale. În timp ce Beijingul știe exact ce vrea. Și își planifică viitorul în decenii, nu în cicluri electorale.

Un conflict inevitabil?

Într-un context în care ambele superputeri se îndreaptă spre o ciocnire geopolitică, războiul pare mai puțin o chestiune de „dacă” și mai mult de „când și cum”. Niciuna dintre ele nu a mai dus un război major în ultimele decenii. Iar rezultatul nu va depinde de voință, ci de capacitatea industrială.

Iar aici, China are un avantaj clar: produce drone, roboți și muniții la scară industrială, în timp ce SUA încă ezită între reglementări și protejarea „pieței libere”. Iar fără acces la metale rare — controlate tot de China — America ar putea intra într-un război cu tehnologii de secol XX.

Lumea viitorului nu se mai împarte între democrații și autocrații. Se împarte între cei cei care au date și cei care sunt datele, susține Iurii Tișkun.