Nu doar cutremurul din anul 1977 a zguduit România și a lăsat în urma sa morți și răniți. Cronicarii vremii ne-au lăsat informații despre mai multe drame produse de mișcările pământului.

Cutremurele din ultimele secole

La 8 august 1681, în timpul domnitorului Şerban Cantacuzino, a avut loc un cutremur de 7 - 8 grade Richter. „Pământul s-a cutremurat cât n-a mai pomenit altădată nimenea", descria Ilie Corfus.

La 31 mai 1738, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, a avut loc un cutremur de aceeași intensitate. „Într-un loc în apropierea Bucureştilor, pământul s-a căscat şi s-a făcut o groapă adâncă", scria cronicarul Constantin Dapontes. „Multe bolte şi ziduri ale mănăstirilor şi caselor au crăpat. Încă unile au şi căzut aici în Bucureşti. Iar afară multe biserici şi bolte s-au surpat de tot şi pământul pe alocurea s-au despicat şi au eşit apă cu miros de iarbă de puşcă şi de pucioasă". Academicianul Grigore Ştefănescu scria, într-un studiu publicat la 1901, că în timpul seismului din 1738, clopotele bisericilor au început să sune singure.

La 26 octombrie 1802, ora 12.55, cutremurul de 7,9 grade Richter a durat două minute şi jumătate, timp în care „mişcările solului semănau cu acelea ale valurilor", iar o mulţime de clădiri s-au dărâmat cu totul, altele s-au zdruncinat puternic şi au crăpat de sus până jos.

Celebră a fost ruperea în două a turnului Colţea: „S-a rupt turnul cel înalt, Colţea, care era podoaba oraşului, iar din casele boiereşti şi din cele de obşte puţine au scăpat zdravene", notau cronicarii.

Dionisie Eclesiarhul spunea: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor oraşului, cu ceasornic, au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică".

La 23 ianuarie 1838, un nou cutremur de 7,5 grade Richter s-a produs în România. Raportul întocmit de prefectul poliţiei din Capitală arată că au fost 8 morţi, 14 răniţi, 36 case dărâmate în întregime şi multe cu stricăciuni serioase.

Cutremurul din 1940: „O clădire de 12 etaje de pe Bulevardul Brătianu s-a dărâmat până la temelii“

La 10 noiembrie 1940, la ora 3.39 a avut loc un cutremur cu magnitudinea de7,7 grade pe scara Richter. Efectele au fost devastatoare, mai ales în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia, iar numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova. „Astă-noapte, la orele 3.39 minute, un înspăimântător cutremur de pământ a zguduit Capitala. Clădirile cele mai tari au pârâit, pereţii s-au crăpat, iar tencuiala s-a desprins pe suprafeţe mari. Oamenii au sărit buimaci din somn şi au încercat să se salveze", scria presa din 1940.

În Bucureşti au fost înregistraţi circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton. Blocul Carlton, de 47 metri înălțime, a fost cel mai înalt bloc din orașul interbelic, până la distrugerea sa în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940.

„O clădire de 12 etaje de pe Bulevardul Brătianu, colţ cu strada Regală, situat în plin centrul Capitalei, s-a dărâmat până la temelii, iar zeci de locatari au fost prinşi sub dărâmături". „Conductele de gaz şi apă au fost rupte şi au provocat inundaţii şi incendii. Nu mai existau comunicaţii telefonice şi nici energie electrică. Pentru câteva ore, pe timpul nopţii, a fost un spectacol al disperării de nedescris", arată documentele Muzeului Naţional al Pompierilor Bucureşti.

„Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă, cu cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă în somn. Mișcările seismice ne-au situat aproape de catastrofa totală. Automobilele și taxiurile gonesc undeva spre periferii. Lumea se teme de o nouă repriză seismică. Pe străzi, sirenele pompierilor alarmează și mai mult sufletele. Cea mai mare parte a populației din centrul Capitalei s-a refugiat în Cișmigiu. Blocul «Carlton» s-a prăbușit. La locul groaznicului sinistru au venit toate posturile de pompieri, cari degajează terenul”, consemna presa.

Chiar în dimineața de 10 noiembrie, Ion Antonescu a ordonat intervenția Armatei. Instituțiile Statului care puteau contribui la salvarea sinistraților și apoi, la reconstrucție, s-au antrenat imediat în acțiunea coordonată de Guvern.

În Romania acelor ani nu existau coduri de proiectare seismică, astfel că, după seismul din 1940 au apărut primele reglemenăari de proiectare seismică a clădirilor.

Cutremurul din 1977

În seara zilei de 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter. Seismul a avut loc la ora 21.22.22 şi a durat 56 de secunde. Atunci au murit 1.570 de oameni, din care 1.391 numai în Bucureşti. Peste 11.300 de oameni au fost răniţi.

La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personalităţi marcante ale ţării noastre: Doina Badea, Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, prozatorii A. E. Baconski şi Alexandru Ivasiuc.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, la circa 100 de kilometri adâncime, iar unda de şoc s-a simţit în toată zona balcanică.