La 14 octombrie 1944, de praznicul Cuvioasei Parascheva, 29 de români au fost împușcați de trupele maghiare, care apoi au distrus tot satul. Evenimentul a rămas în memoria colectivă sub numele de „Masacrul de la Moisei“.

La 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vişeu de Sus, care au dorit să fie liberi câteva zile mai devreme, au fost urcaţi de militari unguri într-un camion şi transportaţi la Moisei. 12 dintre ei au fost închişi într-o căsuţă de lemn, fiind împuşcaţi de către soldaţii maghiari. Apoi, au fost ucişi şi ceilalţi români. Au supraviețuit doar doi dintre ei.

Cadavrele morților au fost îngropate după două săptămâni într-o groapă comună. Deasupra s-a înălţat o troiţă de lemn, înlocuită după câţiva ani de un obelisc din piatră.

Puțini martori au fost. După mulți ani, ei au apucat să povestească grozăviile pe care le-au văzut.

Un martor era copil la acea vreme. Vasile Tomoioagă a povestit peste ani ororile pe care le-a văzut. Copilul căuta spânz, o buruiană pentru oblojeală, pentru un sărman care avea răni la picioare. Pe cei 29 de români i-a văzut ultima dată în viață lângă o fântână, păziți de „cenderii ungurești” (jandarmi unguri, cu pene la pălărie). Arestații credeau că sunt duși pe front. Apoi, „i-o băgat în casa aceea și i-o împușcat. O zâs că le dă mâncare”, a povestit copilul, mărturia sa fiind preluată de „Ziarul Lumina“.

Din curiozitate, împreună cu un alt copil, a mers în dimineața zilei următoare la locul crimei, unde „erau oameni cu fața-n sus, ochii deschiși, tăt sânge erau în gură, și când i-am văzut am fujit, ne-am temut de ei”, după cum a povestit Vasile Tomoioagă.

„Casa s-a umplut de sânge“

Peste supraviețuitori căzuseră trupurile ciuruite de gloanțe ale celorlalți și astfel au supraviețuit. Unul dintre ei a fost Vasile Peteanu. El a povestit cum au murit frații săi: „Am intrat în casă. Ne-au ordonat să ne culcăm la pământ. Noi ne-am culcat cu toții pe scândura podelei și ei au tras pe fereastră și pe ușă cu armele automate în noi, timp de cinci minute. Apoi ne-au căutat, călcând peste noi cu bocancii și lovind cu baionetele, pentru a vedea dacă mai trăiește cineva. Au vrut să aprindă casa, dar nu li s-a aprins bricheta. Așa am scăpat nearși. Eu am fost împușcat prin cap și prin umăr. Casa s-a umplut de sânge, cam de patru degete”. Celălalt supraviețuitor a fost Vasile Ivașcu Drăgan din Vișeu.

Înmormântarea a durat o zi

Cadavrele morților au stat aproape 20 de zile neîngropate, apoi „un năcăjit de om, de pă un deal de aici, ăi zicea Dumitru Balha, și omuâ acela o vinit și-o făcut groapa doi pă doi. Și-i lua, daâ să rupeau în două, și-i ducea c-o roabă și îi arunca acolo, daraburi, așa”, a povestit Vasile Tomoioagă ziaristului Cătălin Vischi. Înmormântarea a durat o zi.

În memoria celor uciși, în 1958, autoritățile comuniste au făcut un obelisc cu o stea în cinci colțuri. După 1990, însemnul comunist a fost înlăturat, iar deasupra s-a așezat o cruce. Pe fețele monumentului sunt trecute numele celor uciși: Andreica Ioan, Bejan Petru, Blaga Toader, Boieriu Mihai, Bujă Lazăr, Curticăpeanu T. Vasile, Curticăpeanu V. Vasile, Ghibuțiu Augustin, Gorea Simion, Grad Gheorghe, Hossu Vasile, Judecan Vasile, Olteanu Vasile, Osorheanu Vasile, Pop Ioan, Pelea Iacob, Pelea Ștefan, Pop Simion, Puni Vasile, Radu R. Mihai, Radu M. Mihai, Raica Alexandru, Sabău Ioan, Sabău Simion, Savina Vasile, Strete Ioan, Săcui Nicolae, Ștefan Gheorghe, Tomoioagă Ștefan-Slica.

În 1966, sculptorul Vida Gheza a realizat un altar memorial, cu 12 statui din lemn de stejar, cu simbolistica pomenită la început, înlocuit în 1972 cu altul din piatră, spre care se urcă 44 de trepte.

Masacrul, inspirație pentru un film

Crimele de la Moisei au constituit sursă de inspiraţie pentru filmul artistic „Ultima frontieră a morţii“, regizat de Virgil Calotescu în anul 1979. Filmul îi are în distribuţie pe Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Vlad Rădescu, Emanoil Petruţ, Mihai Mereuţă și Mariana Mihuţ.