Copacii par să dispară pe măsură ce te îndrepți spre pozițiile rusești de la marginea micului oraș Velika Novosilka. Dima, un infanterist al armatei ucrainene, pășește cu grijă pe o potecă pe care trupele au trecut. Linia zero, ultimul tranșeu, se află în față, iar forțele invadatoare sunt la doar 700 de metri distanță, potrivit unui reportaj BBC.

Mai la nord, în Bahmut, ucrainenii au pierdut teren. Însă, în sudul provinciei Donețk, tancurile și infanteriștii ucraineni rămân pe poziții. În pofida lunilor de bombardamente rusești, Dima susține că brigada 1 Tancuri din care face parte a pierdut mai puțin de 10 m de teritoriu. Conform spuselor sale, trupele invadatoare ruse au suferit pierderi semnificative.

Este un peisaj dezolant. Pe această linie a frontului, trupele ruse sunt mereu cu ochii în patru, așteptând o ocazie de a lansa un nou atac.

Pe măsură ce te îndepărtezi de tranșee, noroiul și craterele încep să se întrevadă. „A fost o bătălie de tancuri aici ", povestește Dima, „i-am alungat", a continuat el.

Un militar, care se află într-un tranșeu, sapă pământul abia scoțând un sunet. Dintr-un sat, care se află în apropiere, se aud sunetele bătăliei.

„În sat erau adesea bătălii. Uneori, era cuprins de flăcări”, a povestit Dima. Militarul are o înălțime de peste 180 de cm și ochi albaștri. Pericolul se află în afara tranșeelor. O clipă de neatenție poate fi fatală.

„În general, ei lansează atacuri în fiecare zi", spune Dima. Dintr-o dată, un obuz le trece deasupra capului, căzând în stânga. Șase persoane fug să se adăpostească. În timpul atacului, Dima se face nevăzut. O a doua explozie se aude, în timp ce reporterul BBC este acoperit de pământ. De această dată, tancul rusesc se afla la circa 3 metri distanță. Reporterul BBC fuge pentru a se adăposti și-l zărește pe Dima, stând în picioare într-un tranșeu. Ulterior, o altă explozie se aude în apropiere, în vreme ce patru persoane și-au făcut loc în tranșeul în care se afla militarul.

„Au o cantitate nelimitată de obuze”, spune el. „Au depozite pline. Pot trage toată ziua și nu vor rămâne fără. Dar noi? Noi am rămas fără. Așa că formăm diverse brigăzi de asalt și ni s-au dat tancuri. Cred că cu acestea vom învinge”, a mai adăugat soldatul.

„Am unele temeri”

În momentul în care pozițiile lor sunt atacate, explică Dima, se adăpostesc în tranșee, în vreme ce un alt militar stă de pază. „Mi-a fost frică. Acum frica s-a diminuat. Am unele temeri, toată lumea le are”.

Un alt obuz cade suficient de aproape încât Dima cade din picioare. „A fost o lovitură bună”, afirmă el.

Dima, în vârstă de 22 de ani, este din orașul Kremenciuk. Înainte de a se alătura forțelor ucrainene a lucrat în industria petrochimică și, la fel ca mulți dintre militarii care se află pe front, viața sa de adult abia a început.

În momentul în care a fost întrebat de familia sa, Dima spune că o are doar pe mama sa. Acesta sună acasă de două ori pe zi, dimineața și seara. „Ea nu știe prea multe, nu-i spun totul”, a afirmat el.

Un soldat cu barbă intră în tranșee și arată spre o dronă rusescă. Ar putea fi de recunoaștere, însă tot ce rămâne de făcut este să aștepți să se întunece.

Reporterul BBC pleacă imediat după apusul soarelui. Tancurile brigăzii din care face parte Dima trag asupra forțelor invadatoare. O nouă tură de militari ocupă poziții de-a lungul tranșeelor.

„Când infanteria este rănită, vin tancurile”

„Tancurile sunt ca fratele mai mare al infanteriei", spune comandantul de tancuri Serhii. „Când infanteria este rănită, vin tancurile. Dar problema este că nu putem veni întotdeauna".

Comandantul brigăzii 1 Tancuri Leonid Khoda așteaptă sosirea tancurilor occidentale, inclusiv a tancurilor britanice Challenger II. Inamicul „are un obiectiv complet diferit”, afirmă Khoda. „Noi ne protejăm statul, pământul, rudele, avem o motivație diferită”, a mai adăugat comandantul brigăzii 1 Tancuri.

În luna februarie, rușii au încercat să străpungă linia frontului la 30 de kilometri distanță, o mișcare îndrăzneață care ar fi pus în pericol restul Donețkului neocupat. Înaintarea s-a sfârșit cu o catastrofă, cu sute de ruși morți și cu o brigadă aproape anihilată .

Rememorând unul dintre atacurile din luna februarie din jurul orașului Vuhledar, situat la 13 kilometri distanță, Khoda îl descrie ca fiind „un act de disperare”. Brigada inamică a fost, de fapt, anihilată, susține el. „Dar în ultima vreme au început să schimbe tactica”.

„Doar șoarecii, pisicile și câinii mai sunt acum aici”

Soldații colonelului Khoda protejează în special piața orașului Velika Novosilka. Înainte de război, orașul avea o școală modernă și o grădiniță cu trei etaje. În prezent, acestea sunt abandonate și distruse.

Pe vremuri, în oraș locuiau circa 10.000 de oameni, iar acum sunt mai puțin de 200. „Doar șoarecii, pisicile și câinii mai sunt acum aici și se ascund și ei de bombardamente", a afirmat un soldat.

La un adăpost, reporterul BBC o întâlnește pe Irina Babkina, profesoară de pian. Aceasta este hotărâtă să rămână în oraș. Câteva zeci de locuitori trăiesc în acest adăpost, iar Babkina ajută la îngrijirea persoanelor mai în vârstă.

„Înainte era un loc atât de frumos", spune ea, vorbind despre oraș. În acel adăpost se aude o voce. Maria Vasilivna, în vârstă de 74 de ani, care și-a pierdut soțul de curând. Soțul acesteia, Sergii, în vârstă de 74 de ani, era prea bolnav pentru a veni la adăpost și a rămas în casa lor, însă o bucată de șrapnel l-a ucis.

„A sângerat până la moarte. Eu eram aici, iar el era acasă. L-am îngropat". Erau căsătoriți de 54 de ani.