Mascarada penibilă, şi care ar trebui să fie înjositoare pentru fiecare român, cu semnarea unui aşa-zis Pact pentru înzestrarea Armatei Române, pusă la cale la Cotroceni, s-a terminat. Ufff, putem răsufla uşuraţi după ce România s-a mai umplut odată, încă o dată, de ridicol. Realizează cineva despre ce vorbim? Vorbim despre echivalentul nevoii de a semna un pact că mâine, dacă suntem atacaţi, toţi ne vom apăra ţara. Pământul strămoşesc. Ca şi când acest fapt n-ar fi o obligaţie cu care ne naştem!

Bine, tot atât de adevărat este şi că atunci când era încă preşedinte Traian Băsescu, omul spunea mereu că trebuie să nu ne batem joc de aliaţi. Şi să ne mai facem şi noi datoria finaciară, să schimbăm hărdăboaiele ruseşti care cad din cer precum cazanele de ţuică de la Găgeşti peste boască. Iar scârba de Ponta râdea cu nesimţire, sprijinit în cot pe Antena3, şi spunea că ţara n-are nevoie de înarmare, că ţara are nevoie de pensii şi TVA scăzut la pâine.

Cum dracu se face că peste noapte, brusc după ce nu mai e Băsescu preşedinte, ne dorim ca tot poporul, sătul de pensii şi salarii mărite, să fie şi un pic mai înarmat. De ce a fost nevoie de un pact? 

Există oare, în România, cineva care trebuia obligat, şantajat cu un pact, pentru a da cei 2 la sută pentru Armata Română? De aceea a fost nevoie să-l cheme Iohannis de atâtea ori pe Ponta la Cotroceni? Până când Iohannis a fost nevoit să-l ia în cârcă, politic, cu acest Pact? Chiar aşa de handicapaţi politicieni avem?

Anul trecut, din postura de candidat şi prim-ministru în funcţie, Ponta a împărţit sute de milioane de euro fără să dea socoteala nimănui. Cu tupeul şi aroganţa cu care spune mereu, şi nimeni nu-l opreşte cu o palmă peste obrazu-i gros: Eu dau, eu împart, eu... . Atunci când vorbeşte, de fapt, despre banii noştri, despre banii ţării.

Pentru golăneala din 2014, tipic pesedistă, n-a mai fost nevoie de un Pact. Când e vorba despre o sumă modică pentru viitorul României ne fâţâim prosteşte pe toate feţele.

Distribuie Distribuie Comentarii