Mirabela Grădinaru la Kiev fără șeful statului: O prezență ce naște dileme diplomatice

Absența președintelui Nicușor Dan de la ceremoniile Zilei Independenței Ucrainei, desfășurate luni la Kiev, a fost marcată de o situație diplomatică neobișnuită: România a fost reprezentată de Mirabela Grădinaru, partenera șefului statului, la evenimentele dedicate Primelor Doamne și Primilor Domni. Această prezență, în condițiile în care funcția de „Primă Doamnă” nu este reglementată de Constituție și nu conferă competențe diplomatice, a stârnit dezbateri aprinse și a ridicat întrebări serioase despre modalitatea în care statul român a ales să se manifeste la un eveniment de o asemenea importanță strategică.

Nicușor Dan, președintele României, nu a participat fizic la celebrarea Zilei Independenței Ucrainei, organizată luni la Kiev. În schimb, șeful statului a fost conectat prin videoconferință la o reuniune a „Coaliției de Voință”, un eveniment coprezidat de Marea Britanie, Franța și Germania, unde s-au abordat teme precum incidentele cu drone la frontierele NATO și securitatea Mării Negre.

Pe de altă parte, la Kiev a fost prezentă Mirabela Grădinaru, invitată de Olena Zelenska la un „Summit al Primelor Doamne și al Primilor Domni”. Delegația română a fost întâmpinată personal de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, iar Administrația Prezidențială de la București a utilizat explicit în comunicatele oficiale titulatura de „Prima Doamnă a României” pentru Mirabela Grădinaru.

Statutul de "Primă Doamnă" și reprezentarea diplomatică

Contextul vizitei la Kiev și utilizarea oficială a titulaturii de „Prima Doamnă a României” pentru Mirabela Grădinaru a generat discuții aprinse. Cătălin Done, expert în politică și securitate și vicepreședinte al ESGA România, subliniază că această funcție nu este reglementată prin Constituție și nu conferă nicio atribuție oficială, cu atât mai puțin competențe de reprezentare diplomatică. Asocierea acestei titulaturi cu participarea la un eveniment diplomatic major ridică semne de întrebare cu privire la statutul pe care Administrația Prezidențială îl atribuie, în fapt, partenerei șefului statului.

E o întrebare extrem de dificilă și extrem de complicat de explicat, pentru că prezența doamnei Grădinaru la Kiev, cu ocazia Zilei Independenței, sigur, și în absența președintelui, constituie, din punctul meu de vedere, un caz relevant pentru analiza raportului dintre reprezentarea diplomatică, legitimitatea simbolică și chiar construcția socială a autorității politice, de care președintele Dan suferă în momentul de față. Evenimentul este cu atât mai interesant pentru mine, cel puțin din punct de vedere social și antropologic, cu cât Administrația Prezidențială a utilizat explicit titulatura de «Prima Doamnă a României» în comunicatele oficiale. Cătălin Done

Analistul ridică, de asemenea, problema calității în care Mirabela Grădinaru a participat la evenimentele din capitala ucraineană. În diplomația publică, chiar și persoane fără o funcție instituțională clară pot juca un rol în transmiterea de mesaje politice și simbolice, însă modul în care statutul lor este perceput de gazde este esențial.

Ce anume a reprezentat, cu adevărat, doamna Grădinaru în acest moment, în acest eveniment? A reprezentat persoana, partenera șefului statului? A reprezentat o actriță autonomă a diplomației publice? Să știți că în diplomația publică se utilizează astfel de elemente. Sau a reprezentat statul român? Pentru că, în orice sistem social, am observat lucrul acesta de-a lungul anilor de cercetare, semnificația publică a unui act de reprezentare ca acesta nu este determinată exclusiv de intenția actorului, ci mai degrabă de codurile simbolice prin care comunitatea receptoare interpretează poziția acestuia. Cătălin Done

Mesajul din spatele absenței președintelui

Pe lângă prezența Mirabelei Grădinaru, absența fizică a președintelui Nicușor Dan la Kiev transmite, la rândul ei, un mesaj, chiar dacă România și-a reafirmat public sprijinul pentru Ucraina.

Cu alte cuvinte, atât actorul, partea ucraineană, cât și societatea românească pot intenționa să perceapă diferit această vizită. Pentru că, în diplomație, prezența este un mesaj, iar absența este, de asemenea, un mesaj. Statul român comunică nu numai prin discursuri și documente oficiale, ci și prin cine participă și cine nu participă la astfel de evenimente. Sigur, intenția declarată a fost una extrem de clară în comunicatul oficial al Administrației Prezidențiale, România se solidarizează și rămâne solidară cu Ucraina. Dar efectul simbolic posibil al acestei prezențe a doamnei Grădinaru este unul puțin diferit, pentru că România nu este reprezentată la nivelul șefului statului, ci prin partenera acestuia, într-un eveniment în care alte state sunt reprezentate fie de președinți, fie de persoane care ocupă deja un rol instituțional extrem de clar. Cătălin Done

Cătălin Done accentuează că delimitarea dintre reprezentarea oficială a statului și rolul simbolic al partenerei șefului statului este clară conform Constituției. Articolul 80 stipulează că președintele reprezintă statul român în relațiile externe, în timp ce funcția de „Primă Doamnă” nu beneficiază de un statut juridic și, implicit, nu are atribuții diplomatice.

Constituția României este foarte clară asupra aspectului reprezentării. Avem celebrul articol 80, care stabilește că președintele reprezintă statul român și este garantul reprezentării naționale. Constituția nu consacră o funcție de primă doamnă, iar legislația națională nu îi atribuie competențe diplomatice. Este foarte interesant, sau va fi foarte interesant, modul în care diplomația de la Kiev a perceput prezența doamnei Grădinaru și absența domnului președinte Dan, care, repet, este singurul actor la acest nivel, de șef de stat, care poate reprezenta statul român. Cătălin Done

Nivelul de reprezentare al României în relația cu Ucraina

Analistul Done consideră că episodul de la Kiev se încadrează într-un tipar mai larg al relației Bucureștiului cu Ucraina. Deși România a manifestat constant sprijin politic și instituțional pentru Kiev, există o discrepanță între această poziționare declarativă și nivelul la care România alege uneori să fie reprezentată la reuniunile esențiale pentru Ucraina.

România, cel puțin la nivel declarativ, la nivel discursiv, este solidară cu Ucraina. Dar în momentul în care vine vorba de gesturi simbolice, care în diplomație contează mult mai mult decât declarațiile pe care le facem prin comunicatele Administrației Prezidențiale, se pare că lipsim cu desăvârșire. Tot timpul alegem să avem parte de o reprezentare de nivel secundar. Ne aducem aminte că la diferite reuniuni cu privire la susținerea Ucrainei au fost trimiși ba secretari de stat, ba ministrul Afacerilor Externe. Cătălin Done

Participarea virtuală a lui Nicușor Dan la „Coaliția de Voință” este un aspect distinct de absența sa de la evenimentele oficiale din Kiev. Cătălin Done critică tendința Administrației Prezidențiale de a se eschiva de la asumarea unor poziții ferme prin prezență directă.

Când vine vorba de asumarea unei poziții clare, ferme, pare că Administrația Prezidențială se eschivează. Vizibilitatea nu este identică cu prezența. Lucrul acesta ar trebui să fie înțeles. Din punct de vedere diplomatic, relațiile au fost ridicate la nivel de parteneriat strategic. Lucrul acesta înseamnă că atât România, cât și Ucraina au dobândit încredere una în cealaltă, dar ar trebui ca acest parteneriat strategic să se concretizeze și prin beneficii nu doar pentru Ucraina, deci nu doar prin susținerea Ucrainei de către România la nivel instituțional european, ci și prin beneficii pentru interesul național al României. Cătălin Done

Parteneriat strategic fără o agendă comună clară

Specialistul subliniază că, deși există un parteneriat strategic declarat între București și Kiev, acesta necesită obiective concrete și o foaie de parcurs comună. Cătălin Done menționează formatul Odessa ca un exemplu de inițiativă care a rămas, în opinia sa, la stadiul declarativ, fără rezultate vizibile.

Noi nu vedem în momentul de față o articulare a intereselor comune ale celor două state. Din punctul acesta de vedere, cred că ar trebui să ne definim foarte clar această relație strategică, să ne definim obiectivele, să vedem dacă avem obiective comune, dacă avem obiective concurente și să încercăm să construim o foaie de parcurs comună a acestui parteneriat. Vedem formatul Odessa. A rămas, în momentul de față, doar pe hârtie. Există enunțate o serie de principii, dar ele rămân la nivel declarativ, nu se concretizează nimic în plan palpabil. Cătălin Done

România ar putea adopta modelul Turciei, care promovează cu fermitate propriile interese în politica externă, reușind să le extindă dincolo de spațiul său regional. Cătălin Done sugerează că România ar trebui să devină o portavoce pentru interesele sale și cele comune în Uniunea Europeană, în raport cu Republica Moldova și Ucraina, și să acționeze ca o rampă de lansare pentru strategii comune în domeniile politic și de securitate.

Totul depinde de modul în care diplomația românească, decidentul de politică externă și de securitate, alege să se raporteze în plan extern la interesul național al României. Declarativ, stăm foarte bine. În planul acțiunilor stăm prost și cred că, din punctul acesta de vedere, ar trebui să învățăm foarte multe de la Turcia, care reușește să își proiecteze interesele naționale dincolo de regiunea geografică în care se află. Cred că România ar trebui, în momentul de față, să devină o portavoce a intereselor proprii și a intereselor comune în Uniunea Europeană, raportându-ne atât la Republica Moldova, cât și la Ucraina. Și, de ce nu, să fie o rampă de lansare a strategiilor comune în domeniul politicilor și în domeniul securității. Cătălin Done

Dosare sensibile nerezolvate: minorități, Bâstroe, Transnistria

În ciuda parteneriatului strategic, relația dintre București și Kiev este încă marcată de o serie de dosare sensibile. Printre acestea se numără situația minorităților, disputele legate de canalul Bâstroe, precum și interesele României în Republica Moldova și în soluționarea conflictului transnistrean. Cătălin Done avertizează că aceste subiecte ar trebui incluse pe agenda bilaterală, mai ales în contextul unei posibile rezolvări a războiului din Ucraina.

Să știți că România și Ucraina, deși au ridicat nivelul relațiilor diplomatice la nivel de parteneriat strategic, au încă o serie de disensiuni care ne împiedică să aprofundăm această relație. Este problema minorităților pe care ați menționat-o, dar mai sunt și alte probleme, probleme legate de protecția mediului, pentru că România și Ucraina încă au dispute privind canalul Bâstroe. În domeniul frontierei, România are interese în Republica Moldova, în soluționarea conflictului transnistrean, care, dacă nu va fi pus pe agenda discuțiilor publice odată cu soluționarea conflictului din Ucraina, s-ar putea să ne trezim cu o mare problemă geostrategică. Cătălin Done

Explorează subiectele:

Mirabela GrădinaruUcrainaRelații diplomatice

Distribuie Distribuie Comentarii