Miracolul lui Orlando: paralizat de tetanos, a ajuns câine-ghid pentru nevăzători
Sarah și Orlando, câinele ghid Foto: Captură câine-ghid
Povestea impresionantă a labradorului a început pe când avea doar opt săptămâni, momentul în care a ajuns în grija britanicei Sarah Judd. Femeia se ocupă cu creșterea puilor pentru organizația caritabilă „Guide dogs”, găzduindu-i în locuința sa din Swanley, Kent, până când aceștia ating vârsta de 12-18 luni. Totul decurgea normal în procesul de dresaj al micului Orlando, până când un simptom aparent banal a trădat o afecțiune letală, relatează The Guardian.
„Cresc căței pentru organizația caritabilă Guide dogs. Cățeii vin să locuiască cu noi în Swanley, Kent, până la vârsta de 12-18 luni. Am început să-l dresez, dar într-o zi am observat că dădea din cap, ceea ce poate însemna că ceva nu este în regulă cu urechile unui câine. L-am dus la veterinar și, la a doua vizită, ni s-a spus să-l ducem de urgență direct la Spitalul Veterinar Regal pentru că avea tetanos” — Sarah Judd
Întrucât tetanosul este o boală rar întâlnită în rândul câinilor, aceștia nu primesc în mod uzual un vaccin preventiv. Din acest motiv, îngrijitoarea nici nu a realizat inițial gravitatea situației în care se afla puiul de labrador. Au urmat însă zile critice, pline de emoții pentru cei care îl îngrijeau, în care șansele de supraviețuire ale animalului păreau minime.
„În prima săptămână a fost îngrozitor. A rămas complet paralizat și eram trează în fiecare noapte așteptând un telefon care să-i spună că a murit. Era prea bolnav ca să continue dresajul ca și câine-ghid. A trebuit să învețe din nou să mănânce, să meargă și să facă aproape totul” — Sarah Judd
După o perioadă îndelungată de tratament, norocul i-a surâs lui Orlando, care s-a întors în căminul lui Sarah. Recuperarea a impus însă măsuri speciale de protecție: patrupedul nu avea forța necesară pentru a urca scările și nu rezista decât la plimbări foarte scurte. Pentru a preveni orice alunecare ce i-ar fi putut provoca răni, familia a acoperit podelele cu covorașe.
Pe măsură ce își recăpăta puterile, personalitatea lui Orlando a început să iasă din nou la iveală. Câinele dezvoltase un lătrat ascuțit, inconfundabil, prin care reușea aproape să comunice exact ceea ce își dorea. „Ai putea sta într-o cafenea și el îți spunea: gata, ne-am săturat de stat, e timpul să plecăm. Era și foarte obraznic. Lua șosetele urât mirositoare ale fiicei mele și apoi se uita la mine ca și cum ar fi spus: Ce? Nu am făcut-o eu”, își amintește îngrijitoarea.
Recuperarea completă i-a permis lui Orlando să își reia misiunea inițială. La vârsta de 17 luni, el a părăsit familia lui Sarah pentru a intra pe mâna unui dresor specializat din cadrul organizației Guide Dogs, reușind performanța de a-și finaliza pregătirea în mai puțin de jumătate de an.
„M-am simțit foarte emoționată, dar și mândră. E ca și cum copilul tău ar merge la universitate. În puțin sub șase luni, Orlando s-a calificat drept câine-ghid. Noua sa proprietară, care este parțial deficientă de vedere, aștepta de ani de zile unul. Am plâns când am citit e-mailul ei în care spunea cât de fericiți erau împreună. Fără Orlando, nu ar fi ieșit afară și nu ar fi făcut atât de multe lucruri pe cât face acum” — Sarah Judd
Transformarea unui cățeluș pe care mulți îl considerau fără șanse de supraviețuire într-un câine-ghid capabil să schimbe radical viața unei persoane nevăzătoare a lăsat o amprentă profundă asupra celei care l-a salvat. „Cunoașterea lui mi-a schimbat cu adevărat modul în care am grijă de câini. Sunt și mai conștientă de importanța atenției pentru lucrurile mărunte”, a concluzionat Sarah Judd.
Explorează subiectele:
