Ofensiva aeriană lansată de Israel a luat prin surprindere autoritățile de la Teheran și a semănat panică printre civili. Locuitorii își părăsesc casele, caută adăpost sau, pur și simplu, speră că vor scăpa cu viață, scrie The Guardian.

A patra zi de lovituri israeliene asupra Teheranului/FOTO:X

Teheran, luni seara. Clădirile tremură sub suflul exploziei, iar praful gros pătrunde prin geamuri și fisuri. Nahid (numele au fost modificate pentru protejarea identității interlocutorilor publicației), o tânără de 25 de ani care lucrează în domeniul financiar, își apasă telefonul de piept: „Este un masacru. Exploziile nu se mai opresc. Copiii plâng, iar noi simțim cum moartea plutește în aer.”

Este a patra zi de confruntări între Iran și Israel, într-un conflict care escaladează de la o oră la alta. Duminică, în ciuda promisiunilor oficiale de control și ordine, capitala iraniană s-a transformat într-un oraș sub asediu. Rachetele israeliene au lovit clădiri guvernamentale și zone rezidențiale, iar sute de oameni au fost răniți. Cel puțin 138 de morți au fost confirmați neoficial, însă autoritățile nu oferă cifre clare.

În replică, Iranul a atacat o rafinărie de petrol din Israel și a avariat o parte a rețelei de electricitate. Războiul nu mai este doar o dispută geopolitică — a intrat în casele oamenilor, le-a strivit rutina și i-a obligat să se transforme, peste noapte, în refugiați în propria țară.

„Noi nu avem adăposturi. Nici în Teheran, nici în alte orașe. Nu ne-a pregătit nimeni pentru așa ceva”

„Noi nu avem adăposturi. Nici în Teheran, nici în alte orașe. Nu ne-a pregătit nimeni pentru așa ceva,” a declarat Mehdi Chamran, președintele Consiliului Municipal, într-o intervenție la televiziunea publică. Autoritățile au anunțat că vor deschide stațiile de metrou și școlile pentru a servi drept refugii temporare.

Dar oamenii nu au încredere. „Moscheile, școlile, metroul – niciunul nu e sigur. Ce se întâmplă dacă rămânem prinși sub ruine?” întreabă Nahid. Ea și surorile ei se pregătesc să plece din oraș, cu părinții și câțiva vecini.

Străzile din capitală sunt cuprinse de haos. Oameni care fug cu sacoșe de alimente, cozi la benzinării, ATM-uri rămase fără numerar. Reza, student la Universitatea din Teheran, povestește că a stat ore în șir pentru a-și umple rezervorul: „E periculos să ieși afară, dar nu avem de ales. Toți fugim în direcții diferite.”

Atentate cu mașini-capcană, nu numai atacuri aeriene

Rețelele de telefonie mobilă sunt instabile. Mesajele ajung cu întârziere sau deloc. Printre atacuri aeriene, au fost raportate și atentate cu mașini-capcană, care i-ar fi vizat pe unii oameni de știință implicați în programul nuclear iranian.

Totul se întâmplă pe fondul unei crize interne fără precedent. Inflația galopantă, deprecierea rialului, sancțiunile economice reimpuse de Washington după revenirea lui Trump la Casa Albă – toate au lăsat Iranul într-un echilibru precar. „Este cea mai gravă criză economică din ultimele decenii,” explică politologul Ali Fathollah-Nejad. În opinia sa, presiunea externă se suprapune peste un stat deja slăbit de ani de proteste și neîncredere internă.

Pe rețelele sociale, iranienii ironizează nepregătirea regimului. Clipuri cu generali care se lăudau că Israelul „nu va îndrăzni niciodată” să atace Iranul sunt distribuite frenetic. Televiziunea de stat difuzează doar secvențe din atacurile iraniene asupra Israelului, minimalizând pierderile din țară.

Cu toate acestea, unii dintre cetățeni – chiar și cei critici la adresa regimului – simt că nu mai au alternativă. Hadi, un bărbat de 60 de ani din capitală, afirmă că tot mai mulți cunoscuți consideră acum că Iranul ar trebui să își finalizeze programul nuclear. „Când ești atacat, te unești, indiferent ce părere ai despre guvern. Suntem iranieni și trebuie să ne apărăm.”