Mirosul pielii se schimbă după 40 de ani: substanța care rezistă la duș
Adesea remarcat în preajma persoanelor mai înaintate în vârstă, un anumit profil olfactiv tinde să fie pus în mod eronat pe seama hainelor vechi sau a locuinței. În realitate, originea acestuia este una pur biochimică. La baza fenomenului stă 2-nonenalul, o aldehidă a cărei concentrație crește treptat în țesutul cutanat pe măsură ce anii trec.
„Mirosul înaintării în vârstă” este real. Foto: Shutterstock
Specialiștii caracterizează această mireasmă ca având nuanțe uleioase, ierboase sau asemănătoare prafului, forța cu care se manifestă fiind însă extrem de variabilă de la un individ la altul.
Mecanismele celulare din spatele mirosului
Primele semne ale sintezei crescute de 2-nonenal pot apărea în jurul vârstei de 40 de ani, devenind mult mai pregnante după 50 de ani. Acest salt coincide cu o serie de transformări majore la nivelul dermului: bariera antioxidantă își pierde din eficiență, textura sebumului suferă modificări, iar expunerea îndelungată la factorii de mediu și razele solare accelerează stresul oxidativ.
Medicul dermatolog Sonal Choudhary, cadru didactic la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh, arată că degradarea firească a pielii implică mai multe procese simultane. În plus, factorii genetici, stilul de viață, mediul înconjurător și tipologia cutanată decid cât de pregnant va fi mirosul fiecărei persoane.
O etapă naturală, nicidecum o lipsă de igienă
Specialiștii țin să demonteze mitul conform căruia apariția acestei arome ar trăda o curățare deficitară a corpului. Potrivit declarațiilor făcute de dr. Choudhary pentru HuffPost , este vorba despre o reacție biochimică inerentă îmbătrânirii, perfect comparabilă cu formarea ridurilor sau accentuarea uscăciunii pielii.
La rândul său, dermatologul Naana Boakye punctează că sinteza de 2-nonenal este o manifestare frecvent întâlnită odată cu înaintarea în vârstă, însă volumele diferă substanțial. În același timp, dr. Delphine J. Lee menționează că mirosul nu este catalogat automat ca fiind neplăcut, percepția fiecărui observator fiind subiectivă.
De ce nu ne conștientizăm propria amprentă olfactivă
Cei care trec prin această schimbare rareori o remarcă la ei înșiși, explicația ținând de procesul de acomodare olfactivă. Creierul tinde să ignore semnalele senzoriale constante pentru a rămâne receptiv la stimuli noi. Este același fenomen care ne permite să simțim imediat atmosfera specifică din locuința unei alte persoane, rămânând complet insensibili la mirosul propriei case.
Întrucât nivelurile de 2-nonenal se acumulează progresiv pe parcursul anilor, sistemul nervos are tot timpul necesar pentru a se obișnui și a filtra acest stimul.
De ce spălatul repetat nu oferă o rezolvare
Spre deosebire de compușii rezultați din descompunerea transpirației, 2-nonenalul are proprietăți chimice care îl fac greu de neutralizat. Danielle Reed, director științific în cadrul Monell Chemical Senses Center, detaliază că molecula aderă puternic la nivelul epidermei și al țesăturilor textile, neputând fi îndepărtată complet doar cu apă și săpun.
Chiar dacă igiena zilnică atenuează parțial substanța de la suprafață, mecanismele biologice continuă să o producă neîncetat, motiv pentru care dușurile nu o pot anihila definitiv.
Soluții cercetate: de la extractul de kaki la polifenoli
În căutarea unor soluții, atenția cercetătorilor s-a îndreptat către Japonia, unde se folosesc de multă vreme produse bazate pe „kakishibu” — un extract astringent obținut prin zdrobirea și fermentarea fructelor necoapte de kaki. Bogat în taninuri, acest lichid a demonstrat calități promițătoare în interacțiunea cu moleculele generatoare de mirosuri.
Un experiment nipon a evaluat efectele unui săpun cu polifenoli extrași din kaki astringent și trei tipuri de ceai (oolong, tiencha și verde) pe un eșantion restrâns de 20 de bărbați cu vârste între 43 și 75 de ani. După patru săptămâni de utilizare, autorii cercetării au consemnat o diminuare a cantității de 2-nonenal și a mirosului resimțit. Totuși, dimensiunea redusă a testului împiedică formularea unei concluzii general valabile pentru toate produsele derivate din acest fruct, neexistând o rețetă miraculoasă tradițională omologată ca tratament.
Pe lista substanțelor analizate s-au aflat și compuși din extractul de vinete sau ciupercile champignon albe, ambele studiate pentru potențialul lor de a încetini formarea aldehidei. Totuși, datele strânse până acum sunt insuficiente pentru a valida o intervenție certă.
Până în prezent, comunitatea medicală nu dispune de nicio formulă capabilă să elimine definitiv compusul. Dermatologii reamintesc că procesul rămâne o etapă biologică normală a evoluției organismului, a cărei prezență și intensitate țin exclusiv de fiziologia individuală.
Explorează subiectele:
