Misterele unuia dintre cele mai controversate evenimente ale secolului XX. Moartea lui Kennedy, încă o poveste cu multe semne de întrebare

Asasinarea președintelui american J.F. Kennedy rămâne unul dintre cele mai analizate și controversate evenimente din istoria politică a secolului al XX-lea. Nici până astăzi nu există un consens privind numărul celor implicați în asasinat și cine s-a aflat cu adevărat în spatele acestuia.

Asasinarea președintelui american John F. Kennedy la 22 noiembrie 1963, în Dallas, rămâne unul dintre cele mai analizate și controversate evenimente din istoria politică a secolului al XX-lea.

Incidentul, care a avut loc în timpul unei parade prezidențiale, a declanșat o investigație oficială complexă și o dezbatere istoriografică persistentă privind circumstanțele atentatului, identitatea și motivațiile autorului, precum și posibilitatea existenței unei conspirații. Nici până astăzi, misterul nu a fost elucidat iar controversele eliminate. Mai ales în contextul în care, evenimentele care au survenit asasinării nu au făcut decât să alimenteze teoriile conspirației.

Mai precis, Lee Harvey Oswald, presupusul autor al asasinatului, a fost ucis la numai două zile, chiar în subsolul secției de Poliție, de către patronul unui lanț de cluburi de noapte. La rândul său, asasinul, asasinului moare după patru ani, din cauza unei embolii pulmonare.

Cum să ucizi un președinte

Dar să începem cu începutul. Pe data de 22 noiembrie 1963, președintele Statelor Unite, John F. Kennedy, se afla în orașul Dallas, statul Texas, ca parte a unui turneu politic de două zile, având ca scop principal lansarea neoficială a campaniei sale pentru alegerile din 1964. Printre altele, Kennedy dorea să reunească facțiunile rivale ale Partidului Democrat din Texas (liberalii conduși de senatorul Ralph Yarborough și conservatorii conduși de guvernatorul John Connally) pentru a-și asigura sprijinul statului în alegeri.

La ora 12.30, președintele se afla într-o coloană de vehicule oficiale care se deplasa pe Dealey Plaza, în orașul Dallas. Pe marginea drumului se aflau mii de oameni. Kennedy se afla într-o mașină decapotabilă, tip limuzină, marca Lincoln Continental alături de soția sa, Jacqueline Kennedy dar și de guvernatorul Texasului John Connally și soția acestuia. La un moment dat a fost tras un foc de armă care a ratat automobilul. Acesta a fost considerat un foc de probă. În câteva fracțiuni de secundă a venit și al doilea foc. De această dată, glonțul l-a lovit în plin pe Kennedy. Glonțul a traversat corpul lui Kennedy, ieșind prin spate și provocând răni relativ grave lui Connally.

A urmat și un al treilea foc. A fost de fapt glonțul fatal. Acesta l-a lovit pe Kennedy direct în cap, provocând o rană devastatoare. Mașina a demarat imediat către spital. Trăgătorul a fost identificat în persoana lui Lee Harvey Oswald. Acesta a tras cu o pușcă Carcano cu lunetă de pe o clădire cu șase etaje, din apropiere. Lee Harvey Oswald avea 24 de ani în momentul asasinării lui Kennedy. Era cunoscut de CIA ca un element dubios care fraterniza cu regimurile comuniste. A crescut fără tatăl natural. În octombrie 1956, Oswald a renunțat la liceu și s-a înrolat în Marina Statelor Unite. Un trăgător de elită competent, dar un pușcaș marin indisciplinat, Oswald a început să exprime opinii pro-sovietice și radicale din punct de vedere politic. A cerut să fie lăsat la vatră și 20 septembrie 1959, a plecat în Uniunea Sovietică unde a încercat să obțină, fără succes, cetățenia.

A locuit în Minsk și s-a căsătorit cu o rusoaică. După un an, s-a întors în Statele Unite, împreună cu soția și fiica sa. Ulterior, a început să comande arme prin poștă. Mai mult decât atât, a intrat în atenția CIA pentru prozelitism pro-comunism prin Comitetul „Fair Play for Cuba”. În septembrie 1963 a plecat în Mexico City, unde, potrivit Comisiei Warren, a încercat în zadar să obțină o viză pentru Cuba și permisiunea de a se întoarce în URSS. În octombrie a revenit în Dallas și s-a angajat la Depozitul de Manuale Școlare din Texas. Din clădirea acestei instituții a tras asupra lui Kennedy.

„Comisia Warren a acceptat o teorie care a depășit limitele credibilității”

Imediat după asasinat, noul președinte al Statelor Unite, Lyndon B. Johnson, a decis constituirea unei comisii federale pentru investigarea evenimentului. Această structură, cunoscută sub numele de „Warren Commission”, a fost condusă de judecătorul Curții Supreme Earl Warren. Deși concluziile oficiale au stabilit că principalul suspect Lee Harvey Oswald, a acționat singur, o serie de inconsecvențe percepute în probele materiale și în mărturiile contemporane au generat o literatură amplă de interpretări alternative. Sau mai bine zis a deschis cutia Pandorei în ceea ce privește teoriile conspirației.

Raportul final al comisiei Warren publicat în 1964 a concluzionat că Oswald a tras trei focuri de armă din clădirea Texas School Book Depository și că două dintre acestea l-au lovit mortal pe Kennedy. „Comisia nu a găsit nicio dovadă că Lee Harvey Oswald sau Jack Ruby( n.r. cel care l-a ucis pe Oswald la două zile de la asasinarea lui Kennedy) ar fi făcut parte din vreo conspirație”, arată raportul Warren.

Această afirmație a devenit punctul de referință al versiunii oficiale a evenimentelor, dar totodată și punctul de plecare al majorității criticilor ulterioare. „Comisia Warren nu a investigat asasinatul cu independența și temeinicia cerute de gravitatea evenimentului”, preciza avocatul și cercetătorul Mark Lane. La rândul său, istoricul David R. Wrone, autorul lucrării „The Zapruder Film: Reframing JFK's Assassination”, spunea că „Asasinarea lui John F. Kennedy rămâne unul dintre cele mai contestate evenimente din istoria americană modernă”.

În plus, însăși autoritățile americane, în anii 70, admiteau că ar putea exista și alte variante acceptate în cazul asasinatului. Una dintre cele mai dezbătute chestiuni ale raportului o constituie așa-numita „single-bullet theory”, conform căreia un singur proiectil ar fi provocat atât rănirea președintelui Kennedy, cât și a guvernatorului Texasului, John Connally, aflat în același automobil. Criticii acestei interpretări au susținut că traiectoria descrisă ar presupune un traseu neobișnuit al glonțului, motiv pentru care teoria a fost popularizată în literatura critică sub denumirea de „magic bullet”.

Istoricul și avocatul Mark Lane a fost unul dintre primii autori care au contestat concluziile raportului. „Comisia Warren a acceptat o teorie care a depășit limitele credibilității”, a precizat acesta în lucrarea „ Rush to Judgment” din 1966. În replică, susținătorii raportului oficial au argumentat că pozițiile ocupanților automobilului prezidențial și unghiul de tragere fac posibilă traiectoria descrisă, iar analiza balistică nu exclude ipoteza. „Dovezile că Oswald l-a asasinat pe președintele Kennedy sunt covârșitoare și dincolo de orice îndoială rezonabilă”, preciza istoricul și procurorul american Vincent Bugliosi, autorul lucrării „Reclaiming History: The Assassination of President John F. Kennedy”.

A existat un al doilea trăgător?

Evident, pe lângă aceste observații de bun simț și în general argumentate științific a existat o întreagă literatură dedicată conspirațiilor legate de moartea lui Kennedy. S-a speculat că Oswald făcea parte dintr-o organizație de spioni sovietici sau că pur și simplu a fost angajat de Mafie. Bugliosi considera că majoritatea teoriilor conspiraționiste se bazează pe interpretări selective ale probelor și pe neîncrederea publicului în instituțiile statului. În mod similar, istoricul american Robert Dallek a subliniat că dezbaterea publică reflectă mai degrabă climatul politic al anilor 1960 decât probele disponibile. „Persistența teoriilor conspirației spune mai multe despre climatul de neîncredere din societatea americană decât despre dovezile concrete care înconjoară asasinatul”, preciza acesta.

Mai ales în condițiile în care inclusiv statul american era ezitant în oferirea unei concluzii solide. În primul rând fiindcă erau totuși multe necunoscute. Una dintre cele mai ample probleme dezbătute a fost cea legată de numărul de trăgători. Comisia Warren și o parte a istoricilor sunt convinși că a fost doar Lee Harvey Oswald. Alții sunt de părere că au fost doi ucigași. O sursă esențială pentru analiza atentatului este filmarea realizată de martorul Abraham Zapruder. Această înregistrare reprezintă cel mai important document vizual al momentului asasinatului.

Interpretarea mișcărilor corpului lui Kennedy din film a devenit un punct central al dezbaterilor. Unii cercetători au argumentat că reacția bruscă a capului spre spate ar indica un impact frontal, sugerând existența unui al doilea trăgător. Alți specialiști au explicat fenomenul prin efecte biomecanice produse de impactul unui glonț tras din spate. În anii 70, Congresul Statelor Unite a decis redeschiderea parțială a investigației prin intermediul House Select Committee on Assassinations. Raportul final al acestui comitet a confirmat că Oswald a tras asupra președintelui, dar a sugerat, pe baza unei analize acustice, că ar fi existat o probabilitate ridicată a unui al doilea trăgător. Cine a fost acesta? Nimeni nu știe! Totuși, analize ulterioare ale aceleiași probe audio au contestat validitatea concluziei.

De-a lungul deceniilor, numeroase ipoteze au încercat să identifice posibili conspiratori: agenții guvernamentale, organizații criminale sau servicii de informații străine. Regizorul și cercetătorul Oliver Stone, cunoscut pentru filmul JFK (1991), a susținut în fața Congresului american că versiunea oficială rămâne insuficient explicată și nu este foarte credibilă. „Povestea oficială pur și simplu nu satisface”, adaugă acesta.

Misterele patronului de club de noapte și asasinarea asasinului

Teoriile conspirației au fost aprinse iar misterul adâncit, odată cu un alt eveniment care i-a făcut pe mulți să creadă că asasinare lui Kennedy era cusută cu ață albă. Practic, la numai două zile după atentat, Lee Harvey Oswald, principalul suspect și cel care putea da răspunsuri, a fost ucis de Jack Ruby, proprietarul unui club de noapte. Pe 24 noiembrie 1963, Ruby l-a împușcat pe Oswald în subsolul sediului poliției din Dallas, în timp ce suspectul era transferat către închisoare. Momentul a fost transmis în direct la televiziune și a devenit unul dintre cele mai bizare evenimente din povestea asasinării lui Kennedy. Jack Ruby era cunoscut de jurnaliști, polițiști, mafioți.

După arestare, Ruby a declarat că a acționat din dorința de a răzbuna moartea președintelui și de a o scuti pe soția acestuia, Jacqueline Kennedy, de trauma unui proces public. „Am făcut-o pentru poporul american”, declara Jack Ruby. Moartea lui Oswald a eliminat posibilitatea unui proces public în care suspectul ar fi fost interogat extensiv. Acest fapt a alimentat suspiciunile că Ruby ar fi putut face parte dintr-o conspirație menită să-l reducă la tăcere pe Oswald. Unele teorii au sugerat posibile legături între Ruby și mafia americană, serviciile secrete sau rețelele politice anti-comuniste.

Cu alte cuvinte, cei care îl angajaseră pe Oswald este foarte posibil să-l fi angajat și pe Ruby pentru a-l face pe asasin să dispară înainte de a mărturisi ceva. Totuși, investigațiile oficiale nu au găsit dovezi concludente care să confirme aceste ipoteze.

Comisia Warren a concluzionat că Ruby a fost pe cont propriu, fără complicitate. Cu toate acestea, cei de la House Select Committee on Assassinations, în anii 70 au recunoscut că anumite întrebări privind contactele lui Ruby rămân insuficient clarificate. Istoricul Gerald Posner, autorul lucrării Case Closed, a rezumat această problemă astfel: „Ruby era un om profund instabil care acționa impulsiv, nu ca parte a unei conspirații coordonate”. Nu mai vorbim de faptul că Ruby a început să-și dea drumul la gură în cadrul unor audieri. „Am fost folosit cu un scop”, preciza acesta.

Sau „dacă sunt eliminat, nu va mai exista nicio modalitate de a ști”. Cert este că Jack Ruby a fost condamnat la moarte pentru „crimă cu premeditare”. Condamnarea a fost anulată în 1966 și s-a deschis un nou proces. Ruby a murit în 1967 din cauza unei embolii pulmonare pe fondul unui cancer pulmonar.