Locul legendar de lângă Sarmizegetusa Regia, faimos pentru covoarele de ghiocei sălbatici din luna martie

Câteva poieni și păduri din Ținutul cetăților dacice sunt animate de covoarele de ghiocei sălbatici care înfloresc la începutul primăverii, oferind o imagine spectaculoasă. În trecut, locuri ca Platoul Vârtoapelor erau aproape necunoscute turiștilor, iar oamenii le atribuiau legende stranii.

Aflat în Munții Orăștiei, la mai puțin de zece kilometri de capitala dacilor, Sarmizegetusa Regia, Platoul Vârtoapelor de la Grădiștea de Munte (județul Hunedoara) a fost privit mult timp ca un loc al legendelor cu origini străvechi.

Culmea netedă, aflată la cota 900–1.000 de metri și mărginită de un șirag de stânci prăpăstioase, se înalță deasupra Văii Rea, pârâul care desparte dealurile acoperite în trecut de păduri seculare, străbătând locurile unor așezări antice.

Ranisstorum

La „Sub Cununi”, loc numit astfel datorită cununii de stânci care îl înconjoară, se văd urmele unor terase străvechi pe care au fost descoperite vestigii dacice, dar și romane.

„Pe prima dintre terasele de aici, cea mai vestică, se păstrează ruinele unei construcții romane, constând din ziduri cu mortar, țigle și cărămizi. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici au fost descoperite câteva inscripții, precum și peste 500 de denari romani republicani. Este așezarea romană cea mai apropiată de zidurile Sarmizegetusei Regia, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus că ar fi anticul Ranisstorum”, informa arheologul Ioan Glodariu.

Ranisstorum, numele unei așezări dacice necunoscute devenită cartier general al trupelor romane, este menționat pe monumentul funerar de la Filippi (Grecia) al generalului roman Tiberius Claudius Maximus.

Aici ar fi fost adus capul regelui Decebal, înainte de a fi trimis ca trofeu la Roma și aruncat pe treptele Gemonii, loc unde erau expuse trupurile dușmanilor împăratului, iar în cele din urmă ar fi fost aruncat în apele Tibrului. Platoul Vârtoapelor, Piatra Craivii și Poiana Omului au devenit parte din legendele misteriosului Ranisstorum.

Comorile lui Decebal

Platoul Vârtoapelor nu a păstrat doar legenda morții regelui Decebal. Sub cununa sa de stânci au fost identificate peșteri despre care localnicii relatau că ar fi fost locurile unde s-au descoperit comori antice, pe care regele dac le-ar fi ascuns în anii de război.

Unele galerii se adâncesc în munte și comunică în necunoscut, ieșind la iveală prin alte guri aflate la mai mulți kilometri distanță. Localnicii relatau că au observat în trecut cum flăcări stranii ieșeau din munte, în timpul unor nopți, semn că peșterile ar fi ascuns comori. Alte mărturii vorbesc despre călugării refugiați în chiliile greu accesibile, dăltuite în stâncă.

„Întreaga culme a Vârtoapelor, stâncoasă, calcaroasă, este împânzită de mici grote, care uneori au aspectul unor peșteri de dimensiuni mai modeste. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice. Deasupra izvorului pârâului Bodii, în stânca numită Piatra Bodii, se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un gang lateral spre sud, necercetată încă de arheologi”, arăta istoricul Ioan Glodariu.

„Alea Frumoase” de „Sub cununi”

Platoul Vârtoapelor se împodobește la început de primăvară cu covoare de ghiocei sălbatici, numiți luște, cărora localnicii le atribuiau în trecut unele legende deosebite. Se spune că apariția lor se datorează zânelor care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc cu flori. Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi spun că ființele supranaturale pot fi auzite noaptea cântând sau vibrând în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni.

„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas. Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, în 1981. Uneori cei care se apropie de Alea Frumoase sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, relatau oamenii locului, citaţi de Lucia Apolzan.

Ghioceii sălbatici (Leucojum vernum) de pe Platoul Vârtoapelor, numiţi şi luşte, sunt plante cu bulbi şi 3–5 frunze liniare, obtuze, din familia Amaryllidaceae. Florile sunt mari, albe şi plăcut mirositoare și se găsesc în păduri, tufărişuri şi fâneţe umede. Deși sunt confundate cu ghioceii, floarea luştelor este mai mare decât a ghioceilor, iar tulpina lor poate măsura între 15 și 25 de centimetri.

Turiștii atrași de poienile cu ghiocei

Frumusețea florilor sălbatice a atras în ultimii ani tot mai mulți călători pe Platoul Vârtoapelor. Turismul s-a dovedit însă neprielnic pentru natură. Mulți vizitatori își ușurează călătoria spre platoul montan urcând cu ATV-urile și mașinile de teren, pe care le parchează în poienile cu luște, strivindu-le sub greutatea roților. Alții le smulg pentru a-și face buchete ori lasă în urma lor gunoaie.

„Îi invităm pe oameni să admire aceste flori și locurile unde se găsesc, din Parcul Natural Grădiștea Muncelului–Cioclovina, însă ei trebuie să știe că este interzisă ruperea sau smulgerea florilor sălbatice. De asemenea, nu este permisă părăsirea drumurilor publice cu mașinile, motocicletele sau ATV-urile. Acestea pot cauza alte distrugeri naturii, la fel și deșeurile lăsate în urmă de turiști”, informau reprezentanții administrației Parcului Natural Grădiștea Muncelului–Cioclovina (APNGMC), pe teritoriul căruia se află Platoul Vârtoapelor.

Potrivit regulamentului parcului natural, sunt interzise: ruperea sau dezrădăcinarea speciilor din flora spontană, capturarea sau uciderea exemplarelor din fauna spontană fără autorizările necesare sau prin mijloace nelegale, colectarea de exemplare din flora sau fauna spontană fără avizul APNGMC, deranjarea cuiburilor și recoltarea ouălor, producerea unor zgomote care pot deranja populația locală și fauna spontană.