Cu mii de ani înainte ca faraonii Egiptului să fie îmbălsămați și chiar înainte ca poporul Chinchorro de pe țărmurile aride ale Atacamei (Chile – Peru ) să își transforme morții în statui de lut și oase, vânătorii-culegători din sudul Chinei și sud-estul Asiei descoperiseră deja o metodă ingenioasă de a înfrunta timpul: uscau trupurile morților în fum, obținând cele mai vechi dovezi de mumificare artificială cunoscute până astăzi. Descoperirile , datând de peste 10.000 de ani, schimbă radical felul în care înțelegem originile acestui ritual funerar universal.

În continuare vei afla cum funcționa tehnica de afumare, de ce aceste comunități investeau luni întregi în păstrarea strămoșilor și ce legături surprinzătoare există între aceste practici asiatice, cele ale culturii Chinchorro și celebra tradiție a Egiptului antic.

Ritualuri funerare preneolitice în Asia: primele mumificări și tehnici de conservare

Cu mii de ani în urmă, la granița dintre sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului (aproximativ 12.000 – 4.000 de ani în urmă), morții nu erau întinși liniștit pe spate, așa cum se va întâmpla mai târziu în epoca neolitică.

În schimb, erau depuși în poziții ghemuite sau pe vine, uneori dezmembrați după moarte și adesea purtând pe oase urmele focului. Aceste scene funerare, surprinzătoare și încărcate de mister, au fost reconstituite de o echipă internațională condusă de Universitatea Națională a Australiei, care a analizat rămășițe provenite din 95 de situri arheologice, întinse din sudul Chinei până în Indonezia și Vietnam.

Cele mai vechi mumii din lume: tehnica avansată de uscare la fum în Asia de Sud-Est

Cercetările arată că multe dintre trupuri au trecut printr-un proces îndelungat de uscare la fum, deasupra focului, la intensități reduse, înainte de a fi îngropate. Această tehnică, surprinzător de sofisticată pentru epoca preneolitică, seamănă cu practicile funerare documentate etnografic în comunități indigene din Australia și Noua Guinee.

„Unele dintre mostrele analizate reprezintă cele mai vechi cazuri cunoscute de mumificare artificială de acest tip din lume”, notează cercetătorii . Practicile din sud-estul Asiei au persistat timp de peste 10.000 de ani, dovadă a complexității și continuității lor culturale.

Deși tehnica de afumare ar putea să fi fost utilizată încă de acum 17.000–19.000 de ani, cele mai bine conservate mumii descoperite până în prezent datează de aproximativ 10.000–14.000 de ani.

Comparativ cu alte metode, tehnica bazată pe fum „nu ar trebui considerată mai puțin avansată”, explică Hsiao-chun Hung, prima autoare a studiului, de la Universitatea Națională a Australiei. Spre deosebire de alte procedee, trupurile nu erau sigilate în recipiente, ceea ce limita durata conservării la câteva sute de ani, însă accentuează ingeniozitatea și adaptarea acestei metode la condițiile vremii.

Cum au supraviețuit peste 10.000 de ani primele mumii afumate din Asia de Sud-Est

De-a lungul mileniilor, mumiile afumate au fost depuse cu respect în peșteri, sub adăposturi stâncoase sau direct în sol, iar astăzi, din aceste ritualuri, au supraviețuit doar oasele. Rămășițele examinate au fost descoperite, de regulă, în poziții extrem de compacte, iar lipsa dezarticulării osoase – frecventă la cadavrele care se descompun – sugerează că trupurile au fost îngropate deja deshidratate, nu ca simple cadavre proaspete.

Indiciile descoperite arată că această practică sofisticată de conservare a început cu mult înainte de tradițiile mumificării din Chile și Egipt, în zonele umede și ploioase ale estului și sud-estului Asiei. Într-un climat unde uscarea naturală era imposibilă, cercetătorii arată că trupurile erau afumate pentru a întări și conserva pielea care învelea scheletele, demonstrând ingeniozitatea și adaptarea comunităților preneolitice la mediul în care trăiau.

Trei luni de îngrijiri: cum erau create și păstrate mumii afumate în Asia de Sud-Est

Rezultatele cercetării dezvăluie „o interacțiune unică între tehnică, tradiție, cultură și credințe”, explică Hsiao-chun Hung. Studiul arată că oamenii din trecut nu doar că au dezvoltat această practică sofisticată, ci au investit timp și efort considerabile pentru a păstra trupurile strămoșilor într-o formă vizibilă.

Conform înregistrărilor etnografice, crearea unei singure mumii afumate putea dura trei luni de îngrijiri continue, efectuate de familie sau comunitate – un angajament posibil doar datorită unei iubiri profunde și a unui devotament spiritual intens. Pentru cercetătoare, acest obicei reflectă „un impuls profund uman, prezent din Antichitate până astăzi: speranța durabilă că familiile și cei dragi pot rămâne «împreună» pentru totdeauna, indiferent de forma pe care o ia această legătură”.

În mod surprinzător, practica a persistat de-a lungul a milenii și chiar într-o vastă zonă, de la Paleoliticul târziu până în prezent. „Amploarea și rezistența acestei tradiții sunt extraordinare”, recunoaște Hung.

Mumii afumate și tradițiile istorice: Chinchorro și Egipt

Cea mai timpurie tradiție cunoscută de mumificare prin deshidratare este cultura Chinchorro de pe coasta Atacamei (Chile - Peru), datată în jurul anului 7.000 î.Hr., abandonată aparent în jurul anului 3.700 î.Hr.

În Egipt, primele încercări de mumificare prin îmbălsămare apar în Vechiul Regat (aproximativ 4.500 de ani în urmă), deși și în mormintele predinastice egiptene există dovezi de conservare naturală a trupurilor prin uscare.

Aceste comparații istorice evidențiază unicitatea și inovația mumificării prin fum în Asia de Sud-Est, cea mai veche și continuă practică cunoscută de acest tip, demonstrând ingeniozitatea, devotamentul și adaptarea comunităților preneolitice la mediul lor – informații esențiale pentru înțelegerea originilor ritualurilor funerare din întreaga lume.