Misterul gravurii de pe poteca spre Mălăiești: urma unei loje din 1912
Pe poteca marcată cu bandă albastră ce leagă Valea Glăjăriei de abruptul nordic al Masivului Bucegi, pașii drumeților trec adesea pe lângă detalii istorice nebănuite. Fotograful Daniel Morar a remarcat recent pe marginea drumului un bloc masiv de conglomerat pe care timpul a conservat o gravură veche de peste un secol: un glob pământesc însoțit de text și date istorice.
Traseul montan din Bucegi. Foto: Daniel Morar
Semnul lăsat în piatră în primăvara anului 1912
Analiza detaliilor săpate în piatră oferă repere clare despre autorii inscripției. Pe cercul median al globului pământesc se disting inițialele „I.O.G.T.”, acronimul organizației internaționale Independent Order of Good Templars (Ordinul Independent al Bunilor Templieri). În proximitatea globului, acoperite parțial de mușchi și licheni, apar cuvântul „FESTE” și data de 17 martie 1912, zi care a căzut într-o duminică.
După cum a semnalat Daniel Morar pe pagina sa de Facebook , elementele converg către filiala locală din Râșnov a ordinului, denumită Loja nr. 11 „Feste Burg” („Cetate tare”). Mișcarea se stabilise deja în comunitățile săsești din Țara Bârsei, la Brașov activând încă din 1905 loja „Honterus”. Cel mai probabil, membrii organizației râșnovene au realizat gravura în timpul unei ascensiuni de duminică spre Mălăiești.
Punctul în care se află stânca este situat în apropierea poienii „La Blide”. Acolo funcționa în acea perioadă un refugiu ridicat în 1882 și refăcut în 1898 de Asociația Carpatică Transilvană (SKV – Siebenbürgischer Karpathenverein), organizație înființată la Sibiu în 1880 și responsabilă pentru marcarea multor poteci montane. Deși adăpostul de la Blide a fost distrus complet de o avalanșă în anul 1923, stânca inscripționată a rămas neatinsă, fiind ulterior încadrată vizual de marcajul turistic modern cu bandă albastră.
Originea Bunilor Templieri: lupta pentru sobrietate și egalitate
Departe de a avea vreo legătură cu ordinele militare religioase ale Evului Mediu, dincolo de rezonanța numelui, mișcarea a luat naștere pe continentul nord-american. Rădăcinile ei coboară în 1840, la Baltimore, unde șase persoane au semnat un angajament comun de abstinență. Forma oficială s-a cristalizat însă în 1851 la Utica, statul New York, sub titulatura „Good Templars” și sub deviza „Prietenie, Speranță și Caritate”.
De la bun început, asociația s-a remarcat printr-un caracter incluziv și democratic avansat pentru epoca sa, promovând egalitatea absolută între membri fără deosebire de gen, origine, religie sau rang social. Răspândită rapid în Canada, Europa, Australia, India și Africa, organizația a căpătat o anvergură civică globală.
În anul 1951, cu prilejul centenarului său, Ordinul Bunilor Templieri a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace de 23 de parlamentari din Suedia, recunoscându-i-se meritele în combaterea alcoolismului și susținerea înțelegerii internaționale. Astăzi, structura funcționează la scară globală sub denumirea de Movendi International, militând împotriva consumului de substanțe nocive și a influenței industriei alcoolului.
Influența mișcării în România și legătura cu excursiile montane
În spațiul românesc, principiile ordinului au pătruns în primii ani ai secolului XX, îndeosebi prin intermediul comunităților germane și săsești. O primă lojă s-a închegat la București în jurul anului 1905, prin eforturile unor sași și germani evanghelici, alături de intelectuali locali, venind în continuarea unor inițiative anterioare pornite de cercurile medicale împotriva efectelor alcoolului.
Articolele de epocă arătau că membrii îmbinau un fundament științific – tratarea alcoolului drept o substanță toxică – cu o disciplină internă riguroasă, ce cuprindea ritualuri specifice care uneori stârneau curiozitatea sau suspiciunea publicului.
Un element definitoriu al comunităților de Buni Templieri era pasiunea pentru natură și promovarea drumețiilor ca formă de recreere curată. Această deschidere a contribuit substanțial la dezvoltarea turismului organizat de la noi.
„Turismul aproape înființat de noi atunci a dat naștere mișcării drumețești de sub ocupație și, prin încadrarea ei cu Hanul Drumeților, în Touring Clubul României, acestuia. Turismul nostru nu era numai carpatin sau maritim și dunărean, ca al Societății Turiștilor Români sau chiar al Touring-Clubului. Pe lângă expedițiile mai lungi și cu tot dichisul la munte sau la mare, străbăteam în mers aproape zilnic ținutul înconjurător, satele din jurul Bucureștiului, văile necunoscute, crângurile și chiar câmpia din pragul golaș al Bărăganului, de dragul drumului în sine și nu al accidentului sau al monumentului.”
— Revista „Boabe de grâu”, 1931
Primul Război Mondial a dezorganizat cea mai mare parte a rețelei locale, mulți dintre inițiatori dispărând pe front. În anii interbelici, nuclee ale societății au continuat totuși să activeze în Transilvania, la Timișoara sub coordonarea inginerului Stanciu, la Brașov prin medicul Suciu, precum și la București sau Bazargic, lăsând în urmă mărturii rare, precum simbolul săpat pe poteca Mălăieștilor.
Explorează subiectele:
