La peste 80 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial, în sud-vestul Poloniei, în Munții Bufniței, stă ascuns unul dintre cele mai enigmatice și sinistre proiecte militare ale regimului nazist: Riese — în traducere din germană, „Uriașul”.

O platformă de vizitare va fi construită pentru turiști în ruinele buncărului nr. 13/ FOTO:X

Proiectat ca o rețea vastă de buncăre, hale și tuneluri săpate în stâncă, complexul subteran avea să devină, potrivit unor mărturii, un posibil cartier general secret pentru Adolf Hitler. Însă ceea ce a rămas în urma acestui proiect neterminat nu este doar o amprentă a ambițiilor bolnave ale celui de-al Treilea Reich, ci mai ales o necropolă a durerii: peste 5.000 de prizonieri, majoritatea evrei și polonezi, și-au găsit sfârșitul aici, în condiții inumane de muncă forțată, scrie The Sun.

Construcția a început în 1943, în apropierea lagărului de concentrare Gross-Rosen, iar muncitorii, în mare parte deținuți politici și prizonieri de război, au fost aduși pentru a excava kilometri întregi de stâncă dură. În total, șapte complexe diferite au fost demarate, dintre care Osówka este astăzi cel mai accesibil vizitatorilor. Totuși, chiar și în zilele noastre, multe dintre coridoarele săpate în munți rămân neexplorate.

„Ceea ce vedem acum este un imens șantier abandonat. Nu s-a finalizat nimic din ce fusese planificat inițial,” explică Zdzisław Łazanowski, ghid local și cercetător pasionat al locului. Cu o rețea confirmată de peste 8,5 kilometri de tuneluri și numeroase alte zone prăbușite sau inaccesibile, misterul persistă: ce anume trebuia să fie acest uriaș labirint subteran?

Documente descoperite după război, inclusiv în arhivele din Praga, sugerează că proiectul ar mai fi avut nevoie de cel puțin un an de muncă silnică pentru a fi finalizat. Unele încăperi prevăzute cu generatoare, căi ferate, săli de mese sau un puț destinat unui lift industrial indică o infrastructură de mare amploare. Într-una dintre hale, pereții de beton ajung la 10 metri înălțime, iar un alt monolit ciudat, încastrat în piatră, conține zeci de țevi și canale fără o funcție clară.

Ce urma să ascundă Uriașul?

Ipotezele sunt numeroase: de la fabrici de armament protejate de raiduri aeriene, la un potențial centru de comandă al Wehrmachtului sau chiar locul în care s-au făcut teste pentru rachetele V1 și V2.

Unii visători mai cred, încă, în legenda „trenului de aur nazist” — un convoi misterios încărcat cu obiecte de valoare, ascuns de germani în ianuarie 1945 pentru a scăpa de Armata Roșie. Au existat inclusiv sesizări recente către autoritățile poloneze care indicau presupusa locație a trenului, dar niciuna nu a fost confirmată până acum.

O altă teorie, cel puțin la fel de fascinantă, face legătura dintre aceste tuneluri și Camera de Chihlimbar — celebra comoară a Rusiei imperiale, furată de naziști și dispărută fără urmă după 1941. Se speculează că aceasta ar fi putut fi ascunsă aici, dar până azi nu există dovezi concludente.

Cert este că Adolf Hitler nu a vizitat niciodată personal acest loc, dar arhitectul său, Albert Speer, l-a inspectat. Astăzi, Osówka și celelalte situri rămase din Proiectul Riese sunt deschise publicului, dar și memoriale tăcute pentru cei care au murit aici.

„Le spunem vizitatorilor că nu este doar o construcție abandonată. Este, mai ales, o mărturie a cruzimii și a sacrificiului uman. Trebuie să vorbim nu doar despre cei care au planificat acest loc, ci și despre cei care l-au săpat cu mâinile lor, în chin și umilință,” adaugă Łazanowski.

Pe 8 mai 1945, în ziua în care trupele sovietice au pătruns în Munții Bufniței, naziștii abandonaseră deja proiectul. Sovieticii nu l-au folosit, dar au luat cu ei tot ce au putut transporta: utilaje, generatoare, unelte. În tăcerea care a urmat, doar rocile și ecoul dureros al istoriei au mai rămas.