Voievodul cu cea mai misterioasă moarte din istoria românilor este Mircea cel Bătrân. Deși unul dintre cei mai faimoși lideri medievali români, cauza morții lui Mircea este necunoscută iar informațiile privind decesul acestuia sunt aproape inexistente.

Mircea cel Bătrân a fost unul dintre cei mai importanți lideri medievali din istoria românilor. A domnit timp de 32 de ani în Țara Românească, din 1386 până în 1418, asigurănd voievodatului o prosperitate deosebită pentru acea epocă. Provenea din ilustra familie a Basarabilor și se comporta ca un stăpân autocrat de factură bizantină. Un războinic și un reformator în același timp, faimos pentru rezistența opusă turcilor timp de aproape trei decenii.

Totodată, Mircea a fost un diplomat abil capabil să asigure pace și liniște jonglând cu marile puteri ale vremii. Deși este unul dintre cei mai faimoși voievozi români, Mircea cel Bătrân a ieșit în cel mai discret mod posibil de pe scena istoriei. Moartea sa reprezintă unul dintre misterele de nepătruns, până în prezent, ale istoriei medievale a românilor. De ce a murit Mircea? Deocamdată nimeni nu poate să răspundă.

„Murit-au Mircea vodă în domnie”

Singurul lucru care se știe cert despre moartea lui Mircea cel Bătrân este data la care a decedat și locul unde a fost înmormântat. Atât. Mai precis, voievodul s-a stins la 31 ianuarie 1418, la Curtea de Argeș. Avea 63 de ani. Destul de în vârstă pentru vremurile în care trăia dar nu suficient pentru a presupune că efectiv a murit de bătrânețe. A fost bolnav? Rănit? Asasinat? Cronicile sunt de o muțenie suspectă. Deși în mod normal Mircea mai avea ani de trăit (Ștefan cel Mare a fost mai longeviv, de exemplu), nu se vorbește nicăieri despre cauza decesului. Sunt date informații succinte, atât în cronicile românești cât și cele ale vecinilor.„Murit-au Mircea vodă în domnie şi l-au îngropat în mânstirea sa la Cozia“, scria Axinte Uricariul. În cronica sârbească, autorii spun aproape același lucru. „Anul 6926 (1418) s-a pristăvit marele voevod al Ungro-Vlahiei, Io Mircea, Ia ianuarie 31“.

Alte indicii nu există. Așa cum remarca și reputatul istoric român P.P. Panaitescu, despre omul Mircea Basarab nu știm aproape nimic. Ce pasiuni avea, dacă era în relații bune cu boierii sau nu, ce dușmani interni avea și care era relația cu fiul său Mihail, cel pe care-l asociase la domnie. Cunoaștem doar faptele lui Mircea cel Bătrân, voievodul Ungro-Vlahiei, așa cum apar în cronici, războinic cruciat, autocrat de modă bizantină și iscusit diplomat.

„Despre Mircea însuşi ştim prea puţin; cunoaştem faptele sale, adică rezultatele personalităţii sale, dar pe omul dinăuntru îl cunoaştem prea puţin. Ce departe suntem de dăruirea dinamică, aproape lirică a lui Mihai Viteazul în scrisorile sale; de la Mircea nu avem nici măcar proclamaţii şi scrisori politice ponderate de om de stat creştin, ca ale lui Ştefan cel Mare. Numai două scrisori ne-au rămas de la Mircea, în afară de tratate şi hrisoave oficiale scrise după tipicul îndătinat: scrisoare rezumată de Sigismund, prin care-i cerea ajutor acestuia împotriva turcilor şi scrisoarea de desvinovăţire adresată regelui Vladislav al Poloniei. E foarte puţin”, scria P.P. Panaitescu în „Mircea cel Bătrân”.

Jocurile periculoase care i-ar fi adus sfârșitul

În lipsa unor date precise pot fi emise doar speculații. Cert este că începutul sfârșitului pentru Mircea cel Bătrân se leagă de o aventură diplomatică foarte curajoasă a domnitorului român. Mircea era nu doar un războinic și un comandant de oști foarte curajos dar și un lider care nu se sfia să se implice în urzeli bine meșteșugite. După dezastrul de la Ankara din 1402, sultanul Baiazid este învins și capturat de mongolii lui Timur Lenk.

Imperiul Otoman a fost restrâns la Anatolia dar și la posesiunile sale balcanice. A fost însă împărțit în două. Anatolia (Turcia de astăzi) era condusă de Mehmed Celebi, fiul cel mai mic al lui Baizid, în timp ce Rumelia (Balcanii) era în stăpânirea lui Suleiman Celebi, fiul cel mai mare al lui Baiazid. Ambii erau vasalii lui Timur Lenk.

În tot acest timp marile regate creștine nu au reușit să se mobilizeze pentru a da lovitura de grație Imperiului Otoman. Mircea în schimb nu a ezitat să se implice în politica internă a Înaltei Porți. În 1409, Mircea îl susține pe Musa Celebi, un alt fiu al lui Baiazid pentru a se impune pe tronul imperial. Ba chiar îi dă și fiica de nevastă, pentru a fi sigur că nu va mai avea pe viitor probleme cu turcii. „El scrisese o epistolă de garanție și lui Musa Celebi prin care îl înștiința că, atunci când va sosi în acea parte, îi va pune la dispoziție țara sa și îi va da de soție pe fiica sa”, scria Hoca Sadeddin Efendi.

În același timp, voievodul valah pune mâna din nou pe Dobrogea, vechea sa cucerire și se proclamă cu mândrie. „Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

Musa ajunge în Valahia și, inclusiv cu ajutor românesc, în 1411 reușește să-l învingă pe fratele său Soliman. Ginerele lui Mircea devine sultan al Rumeliei. Lucrurile s-au schimbat radical, însă, în momentul în care Mehmed Celebi, stăpânul Antaoliei a ocupat Bursa (vechea capitală otomană) și s-a proclamat sultan al întregului imperiu.

Mehmed îl bate pe Musa în lupta de la Sofia în 1413. Ginerele lui Mircea este prins și ucis prin ștrangulare. Voievodul valah nu renunță și îl susține la tron pe un alt fiu al lui Baiazid, pe Mustafa. Nici de această dată nu-i iese. Mehmed era prea puternic și susținut de toți feudalii otomani. Așa cum oricine s-ar fi așteptat, Mehmed s-a pregătit să se răzbune pe Mircea pentru implicarea sa în politica otomană. În 1417, Mahomed a condus personal o expediție punitivă de mare amploare împotriva Valahiei. O coloană de armată turcească a cucerit Severinul, alta a ocupat Dobrogea.

Mircea cel Bătrân, un voievod în vârstă de 63 de ani, a rămas singur în fața pericolului. În sensul că puterile suzerane, Polonia și Ungaria nu i-au trimis niciun ajutor. Situația a fost cât se poate de gravă. În acele momente Mircea a acceptat plata tributului, în valoare de 4000 de galbeni, anual. Mai mult decât atât, și-a trimis unul din fii, pe Radu Praznaglava, ostatic la poartă, așa cum cerea obiceiul. După numai trei luni, Mircea avea să moară la Curtea de Argeș. Nevasta sa, doamna Maria Tolmay, refugiată pe domeniile sale de la Balaton (în Ungaria) din cauza invaziei otomane, nu avea să-și mai găsească soțul în viață, atunci când va reveni, în Țara Românească.

Rănit în luptă sau asasinat?

P.P. Panaitescu se întreabă dacă nu cumva Mircea cel Bătrân a dat o ultimă luptă înainte de a se închina turcilor . O luptă în care a fost rănit. Iar acele răni i-ar fi adus sfârșitul mai târziu. „Poate că această moarte aşa de curând venită după războiul cu turcii, câteva luni abia, să nu fi fost fără legătură cu acea ultimă luptă pentru creştinătate, să fi fost rănit bătrânul erou în război, dându-şi astfel viaţa pentru credinţa lui, sau poate va fi murit de amărăciune”, scria P. P Panaitescu în „Mircea cel Bătrân”.

Este luat în calcul și consumul psihic după acceptarea plății tributului. După 30 de ani în care încercase prin război sau diplomație să-și mențină independent principatul a fost nevoit să se închine la turci. Să fi fost bătrânul voievod lovit de o problemă cardiovasculară agravată de această dezamăgire? Cine poate spune?

Să fi fost asasinat voievodul la ordinele otomanilor? Chiar cu complicitatea boierilor? Era un principe incomod, atât pentru otomani, cât și pentru marii feudali, cu siguranță. Era un monarh autocrat, centralizator care cu siguranță ținuse în frâu tendințele de autonomie ale marilor boieri, care se doreau stăpânii absoluți pe domeniile lor.

Așa cum arată titulatura, dar și vestimentația, Mircea conducea ca un stăpân autoritar, bizantin. În aceste condiții era imposibil să nu fie avut și dușmani. O dovadă în acest sens este și asocierea la domnie a fiului său Mihail. Să fie sigur că nu vor fi lupte dinastice. Poate dornici de a avea pe tron un voievod-marionetă, i-a făcut pe boieri să scape de bătrânul domnitor, făcând pe plac și turcilor ? Dar, încă o dată, nu există nicio dovadă, nimic concret.