Expresia „grasă și frumoasă“ nu a existat decât în tradiția populară, întrucât în percepția publică, o femeie cu forme nu a reprezentat niciodată un simbol. Din cele mai vechi timpuri, femeile s-au luptat și cu kilogramele în plus, și cu normele sociale.

În întâmpinarea dorințelor doamnelor, presa a inserat în paginile sale cure de slăbire ale unor medici vestiți, soluții la îndemâna tuturor, dar și metode de peste Ocean, cum ar fi scaunul electric, dormitul agățat în frânghii. Este obezitatea o boală? Sigur că da, scria publicația „Lupta“ în anul 1922. „Cel atins de obesitate devine şi bolnav şi infirm. Diabetul, guta, bolile de inimă cu toate urmările lor, varicele, nevroza, toate sunt urmările obezităței. Vin apoi arterio-sclerosa, angina de piept, miocarditele, grăsimea la inimă, cari toate fac ca să atârne asupra capului celui obez primejdia morţei subite“. În ajutorul acestor persoane a venit dr. Frumușeanu, cu volumul „Cura de întinerire“, care a studiat fenomenul: „Popoarele orientale, moleşite prin climă, moravuri şi supra alimentaţie bogată în grăsime, lucruri dulci şi prăjituri, fatalmente se vor îndruma spre generaţii grase, creind un teren foarte distrus la obesitate“.

Rețete de slăbit cu și fără grăsimi

În „Gazeta Transilvaniei“ din anul 1916, doctorul medical Mircea Mocanu publica mai multe rețete de slăbit. Metodele de slăbit, spunea el, se deosebesc numai în alegerea substanțelor alimentare. Toate dau rezultate, dar cele mai eficiente sunt cele care se fac în sanatorii speciale, sub supraveghere medicală. Spre exemplu, „cura de Karlsbad“ avea efecte miraculoase datorită apei medicinale care era prescrisă pe lângă restul tratamentului împotriva obezității.

Pentru cine nu-și permitea internarea într-un sanatoriu, medicul dădea și câteva rețete de slăbit. Astfel, dimineața începea cu „un ceai fără rum şi fără zahăr“ sau o cafea fără lapte și fără zahăr, 50 de grame friptură slabă rece, pâine graham. La prânz se puteau consuma între 60 și 100 de grame carne slabă sau peşte cu legume pregătite în apă sărată, dar „fără untură, poame și două păhărele de vin roşu“. După masă se putea bea un pahar de lapte fără zahăr, iar seara doar 40 de grame de carne slabă.

O altă cură permitea consumul de grăsimi nu numai în forma untului, ci amestecate și în mâncăruri, pornind de la principiul că, după ce se consumau aceste grăsimi, se producea senzația de sațietate. Iată în ce consta acest meniu: dimineața, un pahar de ceai rusesc fără rom şi fără zahăr, 50 de grame pâine prăjită cu unt cât de mult. La prânz se puteau mânca 150 de grame de supă grasă, 120 de grame carne grasă cu garnitură de legume sau salată sau compot de vișine, toate gătite fără zahăr. Ziua se încheia cu ceai amar, friptură grasă și 30 de grame de pâine cu unt mult.

Pe scaunul electric

Din dorința de a da jos cât mai repede kilogramele în plu s, doamnele de la începutul secolului trecut apelau la cele mai năstrușnice metode. Una dintre ele era scaunul electric. Cum acționa el, aflăm din paginile revistei „Realitatea ilustrată“:

„De când cu moda siluetei suple, s-au pus în circulaţie o întreagă serie de fricţiuni, pilule, săpunuri, săruri, rulouri etc. Nici unul din aceste mijloace însă nu e atât de original şi de uşor de întrebuințat, ca scaunul electric, de curând inventat, prin care femei prea «bine formate» pot pierde fără nici o suferință, din greutatea lor. Este cea mai recentă formă de tortură, în vederea frumuseții“, suna oferta noii metode. Scaunul electric, aflăm din articol, este capitonat şi confortabil, ca un divan. „Când pacienta se aşează, operatorul dă drumul la curent, care lucrează asupra diverselor părţi ale corpului, sau se concentrează într-o singură regiune, după cum e cazul. Prin plăci subţiri de metal care prind mâinile şi picioarele pacientului, operatorul face să circule un curent slab. Acesta stimulează celulele grase şi se presupune că are acelaş efect ca şi exercițiile fizice. Pe lângă plăcile de metal, maşina mai face uz şi de nişte greutăți, în cazuri de grăsime extraordinară. Aceste greutăţi se pun deasupra plăcilor şi se presupune că accelerează procesul de reducere“.

Flaxlandernizarea

O altă metodă de slăbire, numită „Flaxlandernizare“, după numele celui care a inventat-o, dr. Flaxlander, făcea ravagii la începutul secolului trecut. Se pare că metoda acestui medic de origină germană, născut în Statele Unite ale Americii, în statul Wisconsin, fusese recunoscută la un congres medical din Washington ca fiind cea mai eficace dintre toate celelalte metode existente. „Metoda sa uzează printr-un procedeu special, de masaj intern. Apoi, pornind de la constatarea că, dormind culcat pe un pat, cineva recâştigă mai repede grăsimea pierdută, cu atâta greutate, în timpul zilei, dr. Flaxlander a găsit mijlocul de a face pe pacientele sale să doarmă atârnate de frânghii (...). Tot aşa, cu ajutorul unui fel de manşete prin care trece un curent electric, cele mai groase picioare devin mai fine decât acelea ale unei silfide în mai puţin de 15 şedințe, a câte zece minute fiecare. În America, mai toate oraşele mari au instalaţii pentru punerea în practică a metodei dr. Flaxlander şi se afirmă, că şi în Europa, Berlinul va imita acest exemplu spre fericirea domnilor şi doamnelor corpolente, care, în Germania mai ales, nu lipsesc“, scria ziarul „Universul“ în anul 1928.

Un kilogram jos după baia cu spumă

În anul 1939, o nouă metodă de slăbire în vogă printre femei era aceea prin băi de spumă. Așa cum anunța revista „Votre beauté“, după o singură ședință se topesc 700 de grame. Dar să vedem în ce consta această baie-minune: „După cântărirea prealabilă se intră în bae, care e tapisată în fund cu mai multe scândurele groase, legate între ele prin tuburi şi comunicând cu un vas cu aer comprimat. Scândurelele sunt pline de găurele minuscule prin care vine un amestec gazos ce răscoleşte spuma, o oxigenează şi o face din ce în ce mai abundentă şi mai tare. Foarte puţină apă în această bae, nu mai mult de douăzeci de cm înălţime, dar o impunătoare cantitate de spumă albă şi scrâşnitoare ca zăpada. E dată la o parte pentru a fi instalată «pacienta» şi apoi în întregime acoperită. Apoi spuma creşte depăşind chiar mărginile. Apa fierbinte de la început îi creşte temperatura până 40-41 grade. Apoi se dă drumul la gaz şi mii de mici balonaşe de săpun se insinuiază de-a lungul corpului, făcând un fel de masaj uşor. Se stă 20 minute şi în ultimele minute temperatura creşte din ce în ce, transpiri, sudoarea de pe faţă începe să curgă. După aceste 20 minute se ese din bae, eşti înfăşurată mai întâi într-un cearceaf foarte cald, întinsă pe un pat, şi înfăşurată în 7-8 pleduri. Deci continuă să-ţi fie cald, foarte cald şi să transpiri din ce în ce mai mult. Această odihnă plăcută, în care timp dormitezi, durează 40 minute. Eşti atunci scoasă din pleduri (cearceaful e ud să-l storci)! Faci un duş brusc. Te ştergi cu vigoare şi te urci iar pe cântar. Constaţi că într-un ceas te-ai «topit» un kilogram“.

Hipnotismul ca soluție

Doi profesori americani de la Universitatea din Miami (Florida), Batten şi Schwizer, au găsit un nou şi original mijloc pentru menținerea siluetei. E vorba de o cură de slăbire prin hipnotism, anunța „Opinia“ în anul 1933. Cum funcționa asta? „Persoanelor hipnotizate li s-a ordonat: «Nu veţi mânca alimente grase. Nu veţi mânca dulciuri. Nu veţi bea berea». Ordinul a avut efect şi persoanele au renunţat la aceste mâncăruri care îngraşă. După câteva săptămâni, pacienţii celor doi profesori americani au slăbit cu câteva kilograme. Avînd în vedere scopul important al menținerii siluetei, e sigur că femeile se vor supune și la tratamentul cu hipnotism“, mai scria publicația.

Sbârciturile, urmările unei cure de slăbire nesănătoase

În paginile ziarului „Rampa“ din anul 1937 se vorbea și despre pericolele la care se expun cei care vor „să distrugă o grăsime inoportună“. Astfel, ei trebuie să fie preocupați în primul rând de eliminarea din organism a resturilor transformării clementelor grase în timpul curei de slăbire. „O parte din aceste resturi de grăsime se elimină prin piele, cu transpirațiuni, însă cea mai mare cantitate trebuie eliminată numai prin urină. (...) Pentru asta, cel care apelează la o cură de slăbire trebuie să bea o apă minerală foarte pură şi tot odată foarte uşoară şi foarte digestivă, spre exemplu apa de Charier sau de Vichy. Doza obişnuită trebuie să fie de o sticlă pe zi, băută în timpul zilei sau la masă amestecată cu vin care nu o alterează“.

Publicația „Oglinda lumii“, din anul 1924, era și mai drastică: aici, cititoarele erau informate că „trebuie să ne ferim de orice cură de slăbire, adoptată de cele mai multe ori pentru motive de cochetărie. Primul rezultat vizibil e că ne aduce sbârcituri“. Prin urmare, recomandarea era ca doamnele să țină cură de slăbire doar sub supravegherea unui doctor, iar postul „trebuie să fie supus unor reguli ce variază cu temperatura, unui regim purgativ şi hidratat care să favorizeze eliminarea resturilor și să lupte împotriva intoxicărilor“.

De aceeași părere era și autoarea care, în anul 1934, își avertiza cititoarele despre pericolul de a urma regimuri fără să se adreseze mai întâi medicului: „Dar pentru ca să arătăm bine şi să rămânem sănătoşi chiar şi atunci când cântarul arată 20-30 kg mai mult, cura de slăbire trebue combinată în mod raţional. De aceea medicul după ce ne-a consultat trebue să stabilească un plan de slăbire, care trebue urmat cu cea mai mare stricteţe. În nici un caz nu trebue să ne supunem unei metode care nu prezintă destule garanții. (...) Slăbirea obţinută prin dietă trebue completată prin gimnastică şi masaj, pentru ca mușchii să-şi păstreze vigoarea şi elasticitatea lor. Stratul de grăsime care în urma dietei s-a muiat va dispare cu totul sub acţiunea ciocănelelor electrice, iar gimnastica va reda pielei netezimea şi frăgezimea naturală. Prin masaj electric putem obține slăbiri locale, încât un corp neproporţionat va căpăta linia ideală“. De aceea, spunea autoarea, sportul are o influență pozitivă asupra corpului. Canotajul, înotul și turismul fac minuni, iar trândăveala și mâncatul pe furiș sunt cei mai mari dușmani ai siluetei elegante.

Ceaiurile-minune

În farmacii se vindeau diverse produse care promiteau pierderea kilogramelor fără prea mult efort. Un astfel de medicament erau „Sărurile Kruschen“, care se găseau la toate farmaciile și drogheriile din țară. Prețul unui flacon mare era de 95 de lei, iar flaconul mic costa 60 de lei. „Pentru a slăbi, trebue să luați în fiecare dimineață, pe stomacul gol, o jumătate linguriță de săruri Kruschen într-un pahar cu apă caldă. Cu cât e apa mai caldă, cu atât este efectul mai rapid“, suna reclama. Altă reclamă, din anul 1933, promitea un ceai vegetal minune care îți menține talia ca la 20 de ani. Era vorba de ceaiul „The Mexicain“ al Dr. Jawas, „acest minunat ceai pur vegetal unde sunt renumite și dozate plantele cele mai eficace pentru slăbire. O ceașcă dimineața și seara. Preț pentru public Lei 135“. Dacă unii voiau să slăbească, alții voiau să se îngrașe. Dr. A. Hoffmann, care avea cabinet pe strada George Enescu, la nr. 2, le rezolva pe toate, conform unei reclame.

Mussolini și problemele de rasă

Nu doar medicii prescriau rețete și își dădeau cu părerea despre obezitate, ci despre felul în care arată femeia aveau opinii și dictatorii. Astfel, aflăm dintr-un ziar din anul 1932 că „D. Mussolini s-a declarat în mod categoric adversar al curelor de slăbire la care se supun azi mai toate femeile spre a obţine silueta cerută de modă. D-sa a declarat la congresul medicilor că e de datoria acestora să puie stavilă tendinţelor impuse de modă, dintre care aceea a slăbirii forţate e o adevărată primejdie pentru rasă şi poate avea repercusiuni asupra sferei sociale. După d-sa, maturitatea nu distruge frumuseţea feminină, ci dimpotrivă, o mobilează. Părerea sa e că metodele moderne de a mânca, de a ne îmbrăca şi de a dormi cer o schimbare radicală“.