Miza alegerilor din Bulgaria pentru România. „Nu suntem pe nicăieri”

Bulgarii își aleg duminică viitorul, iar miza e una aparte, la fel ca în Ungaria. Analistul politic Ștefan Popescu explică, pentru „Adevărul”, din ce cauză mai suferă relațiile româno-bulgare și ce e de făcut.

Bulgaria este grav afectată de instabilitatea politică accentuată care a făcut ca numai în ultimii ani să se perinde șapte guverne la Sofia. Duminică, 19 aprilie, în țara aflată la sud de Dunăre va avea loc cel de-al optulea scrutin într-o jumătate de deceniu, iar miza e deosebită.

Partidul „Bulgaria Progresistă” al fostului președinte Rumen Radev conduce în sondajele din Bulgaria. Principalul contracandidat este GERB-SDS, iar pe locul al treilea se află Continuăm Schimbarea-Bulgaria Democrată (PP-DB) și DPS ar fi pe locul al patrulea.

Nu avem o politică de vecinătate

România, la fel ca toate țările vecine Bulgariei, nu poate rămâne indiferentă față de viitorul acestui stat. Cu toate acestea, relațiile bilaterale dintre cele două state au fost în general bune indiferent de cine s-a aflat la putere la București și la Sofia. Cu toate acestea, ele au fost mai degrabă superficiale și nu și-au atins niciodată adevăratul potențial, consideră analistul de politică externă Ștefan Popescu. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Ștefan Popescu explică din ce cauză suferă relațiile româno-bulgare, dar și ce ar fi de făcut, din perspectiva sa.

„Noi nu avem o politică de vecinătate, deci se poate întâmpla orice în Bulgaria. Oricine poate veni acolo, dar nu se va schimba nimic pentru noi atâta timp cât nu vom avea o politică adecvată. Nu este atât problema de cine se află la Sofia sau la Budapesta, ci de cine se află la București, de cine se ocupă de politica noastră externă. Asta este marea noastră problemă, nu că iese x sau y în Bulgaria. Pe de altă parte, și în Externe avem oameni buni, dar ei nu pot singuri să rezolve anumite deficiențe. Avem oameni, avem chiar ambasadori foarte buni. În Bulgaria, unul dintre cei mai buni ambasadori ai României este o doamnă admirabilă, doamna Brândușa Predescu, care sper că va continua, pentru că a făcut lucruri foarte bune acolo și este respectată, cu o carieră deosebită, exemplară. Deci avem oameni în anumite zone, adică se mai întâmplă și miracole să avem oameni potriviți la locul potrivit. Problema este că în politica externă a României de foarte mulți ani lipsește ceea ce se cheamă politica de vecinătate: Degeaba ne-am dori să iasă unii sau alții la bulgari dacă noi rămânem la fel și continuăm să nu avem o relație de vecinătate cu ei”, spune Ștefan Popescu.

Elitele românești nu știu să relaționeze cu vecinii

Singura țară cu care România a încercat să dezvolte o politică de vecinătate, dar nici aici din proprie inițiativă, a fost Ucraina. În acest caz, România a fost obligată indirect de aliați să strângă relațiile cu Kievul și să se implice mai mult.

„Scot Ucraina din politica de vecinătate pentru că noi o tratăm la „altceva”, nu face parte, n-aș include-o la politica de vecinătate. Așa că de asta vă spun: oricine ar fi la Sofia, un nou guvern contează foarte, foarte puțin”, mai spune Popescu.

Problema lipsei unei politici de vecinătate este cauzată de obtuzitatea elitelor de la București, crede expertul. Din această cauză, România nu a putut să valorifice potențialul relațiilor cu vecinii săi. România s-a bazat permanent pe relațiile cu Statele Unite ale Americii și cu Franța și Germania. Totuși, realitatea ultimilor ani arată că ar fi trebuit ca în paralel să dezvolte relații și alianțe mai solide și cu vecinii.

„Nivelul de relaționare al elitelor noastre, mai ales într-o perioadă de criză, trebuie să se facă cu elitele din vecinătate, din statele vecine. Pentru că vedeți foarte bine că există un grad mare de incertitudine al capacității marilor puteri de a-și proiecta influența în anumite zone. Nu mai pot să le acopere. Nici Statele Unite ale Americii - sunt suprasaturate de crize. Franța, de asemenea, are propriile ei probleme, la fel ca America, iar Germania nu stă nici ea mai bine și trebuie să facă și anumite ierarhizări. Și atunci, într-o perioadă de reașezare și de dificultate din partea puterilor mari de a-și asuma încotro merge direcția lor și asumarea anumitor spații, atunci politica de vecinătate trebuie să devină punctul cardinal alături de consolidarea internă”, explică Ștefan Popescu.

Ce fac marile puteri, iar noi nu vrem să facem

Deocamdată, însă, niciunul dintre guvernele care au condus România, incluzând și cel aflat la putere, nu a făcut aceste lucruri.

„Noi nu facem nici una, nici alta. Consolidarea internă nu o facem pentru că observ o dorință de a slăbi marile companii de stat profitabile, care au în derulare proiecte strategice de ordinul a miliarde de dolari. Și nici politică de vecinătate nu facem. Am încercat doar să avem relații bune cu Statele Unite, cu Franța și Germania. Și e foarte bine că am încercat asta, dar ar fi trebuit ca în paralel să fim atenți să dezvoltăm o politică de vecinătate. Ceea ce nu am făcut deloc”, mai spune Popescu.

Consolidarea internă este o altă noțiune goală de conținut, în ce privește România. Ștefan Popescu dă exemplul Franței, care a conștientizat marile provocări ale vremurilor și a decis, la fel ca Germania, SUA și alte state occidentale, să se concentreze pe elementele esențiale ce stau la baza strategiei unui stat care se respectă și care își asigură propria securitate, inclusiv energetică.

Primele teste esențiale pentru noua Ungarie. Profesor român de la Oxford: „Va trebui să precizeze viitorul raport cu Rusia”

„În România vrem să vindem companiile de stat care produc energie și care sunt pe profit. În Franța am văzut că EDF, dimpotrivă, de la 80% au naționalizat-o, au făcut astfel încât să fie 100% în cadrul statului francez, pentru că energia este primul element al competitivității. Ori în România se discută de gigafabrici, mari uzine, centre de stocare a datelor, care sunt mari consumatoare de energie, inclusiv de repornirea industriei de apărare. Vreau să spun că toate aceste proiecte sunt nerealizabile și ajunge să ne uităm doar la prețurile energiei. De ce ar veni un investitor în România în condițiile în care prețurile la energie sunt mai mari decât în toate țările din vecinătate? Dacă ne uităm pe o hartă a investițiilor, nu prea văd că vin mari investiții în România”, susține analistul.

Multe dintre companiile care ajung totuși în România merg pe asamblarea unor componente și mai puțin pe producerea lor aici.

„Depinde dacă ne raportăm la asamblarea unor produse sau la construcția efectivă, la producția propriu-zisă. Dacă aducem componente din altă parte, nu dezvoltăm nimic pe orizontală. România are nevoie să dezvolte pe orizontală. Asta înseamnă să creeze locuri de muncă. Și așa se anunță disponibilizări în toate părțile. Se gândește cineva la oamenii aceia unde se vor duce?”, mai adaugă el.

De ce rămâne subdezvoltată România

Statele occidentale au ales o cale diferită față de România, iar în fața crizei economice și energetice caută soluții, în timp ce România a rămas imobilă și se scufundă încet. Iar vestea proastă este că României îi lipsește și diplomația economică, pe lângă incapacitatea de a avea dezvolta relații strânse cu vecinii.

„În toate statele, și nu numai, în toată lumea occidentală vedem foarte bine că statul este planificator. Statul orientează capitalul către anumite direcții strategice. Se aleargă după capital pentru că nu întâmplător în ultimele 3-4 luni premierul Canadei, premierul Finlandei, președintele Franței, primul ministru spaniol au luat calea Beijingului. Pentru că merg în căutare de investiții. România nici diplomație economică nu face. Este dezinteresată și de acest lucru”, susține expertul.

Dacă partidul progresist al lui Rumen Radev pornește cu prima șansă în Bulgaria, Ștefan Popescu se arată prudent în abordare. În opinia sa, România trebuie să fie mult mai pragmatică, proactivă în privința relațiilor bilaterale cu vecinii și mai puțin reactivă. De fapt, indiferent dacă în Bulgaria va învinge Radev sau dacă opoziția grupată în jurul lui Assen Vassilev, din partidul „Continuăm Schimbarea”, va avea câștig de cauză, România va continua să aibă doar de pierdut din cauza inabilității sale de a dezvolta relații mai profunde cu Sofia. De asemenea, răspunsul în ceea ce privește viitorul relației bilaterale s-ar afla în primul rând la București, conchide expertul.

„În calitate de președinte, Radev a avut o atitudine, zic eu, constructivă față de România. Dar evit să mă raportez în bine sau rău, inclusiv față de Ungaria, în cazul recent. Mai ales că vedem că mai noi premierul Belgiei și chiar Franța tind să facă anumiți pași spre Rusia, așa că nu știu dacă trebuie să criticăm exclusiv Ungaria sau Bulgaria pentru că aleg să aibă cooperări pragmatice cu Rusia. Ei aleg acest lucru indiferent cine se află la guvernare acolo, iar acum am văzut declarațiile lui Péter Magyar care a spus că Ungaria va întreține relații pragmatice cu Moscova. Așadar eu cred că România, în relațiile cu vecinii ei, are anumite date structurale pe care putem construi. Și nu putem să nu ținem cont că Ungaria este a doua piață de export pentru România, România este o piață strategică pentru Ungaria, și viceversa cu Bulgaria. Trebuie să ne uităm la structura schimburilor. La milionul de români care în 2025 a vizitat Bulgaria. Deci orice guvern va fi la Sofia va ține seama de acest lucru și va avea o anumită deschidere. Dar nu ajunge, atâta timp cât noi vom fi pe mai departe pasivi”, punctează Popescu.

Soluțiile pentru dezvoltarea relațiilor cu Bulgaria

Raportat la potențialul relațiilor bilaterale cu Bulgaria, România este deocamdată repetentă. Ștefan Popescu spune care ar fi direcțiile de urmat.

Lecția Ungariei pentru România. Expert în comunicare: „Politicienii noștri joacă un meci în clepsidră pentru ei și bula lor”

„Sunt atâtea de făcut, iar aici mă refer în special la coridorul vertical, cooperarea energetică, dezvoltarea infrastructurilor de conectivitate rutieră, feroviară. Sunt foarte, foarte multe de făcut împreună cu Bulgaria. Și, bineînțeles, România are nevoie să creeze, alături de Bulgaria, un format regional. Pentru că noi nu suntem pe nicăieri”, sunt doar câteva dintre soluțiile propuse de Popescu.

În tot acest timp, țările baltice, statele nordice și Polonia dezvoltă diferite formate și cooperează exemplar. În lipsa unor idei originale, România ar trebui să ia aceste exemple, consideră Ștefan Popescu.

„Există Vișegradul, există tot felul de alianțe. Țările din Europa de Nord, nu mai vorbim, au dezvoltat o serie de structuri și colaborează admirabil. Observăm că Polonia caută să ducă ponderea spre zona Baltică prin integrarea și extinderea la țările Europei de Nord. România trebuie să creeze formate regionale în regiunea în care ea își poate afirma ponderea, că e cel mai mare stat din Europa de Sud-Est. În schimb, nu se vede nimic. Fără îndoială, ar trebui să ne îndreptăm și spre Turcia, pentru că ambele țări au relații foarte bune cu Turcia. Și Ungaria, și Bulgaria. Și, din păcate, fluxurile trec prin Serbia și nu trec prin România. Bulgarii colaborează mult mai mult cu Turcia, cu noi mai puțin, din păcate”, mai spune Ștefan Popescu.