Foarte interesante amănunte...
În multe nopți din ultima vreme, Donald Trump a postat obsesiv pe platforma sa Truth Social până în zori. Președintele, desigur, nu a fost niciodată genul care să se bucure de un somn odihnitor – sau de comentarii moderate și reținute pe rețelele de socializare –, dar starea lui emoțională pare să se deterioreze: în acest weekend, l-a atacat pe Papa Leon al XIV-lea, s-a prezentat drept Iisus Hristos și apoi a tastat pe telefon până în zori, scrie Tom Nichols într-un articol din The Atlantic .
<< Judecând după aceste postări, comandantul suprem se află într-o stare de suferință. Nimeni nu poate spune cu certitudine ce anume provoacă comportamentul bizar al președintelui. Poate că insistența narcisică a lui Trump că are întotdeauna succes în tot ceea ce întreprinde resimte durerea și presiunea multiplelor eșecuri publice, inclusiv prăbușirea campaniei sale de a înlătura regimul iranian, scăderea vertiginoasă a popularității, declinul economiei SUA și, duminică, înfrângerea zdrobitoare a unuia dintre colegii săi autoritari preferați, Viktor Orbán din Ungaria.
Dar, indiferent ce stă la baza acestei scăderi a autocontrolului lui Trump, americanii nu trebuie să treacă cu vederea ultima implozie a președintelui. Ar trebui să-și recâștige capacitatea de a se indigna; mai precis, trebuie să ceară reprezentanților lor aleși să pună întrebări despre cursul războiului și dacă Trump mai are capacitatea de a-și îndeplini datoria constituțională de comandant suprem. Miza este prea mare pentru a considera izbucnirile sale ca fiind doar o altă idiosincrasie: forțele americane se află în război de aproape șase săptămâni, iar China ar ajuta Iranul să se reînarmeze. Chiar dacă toate celelalte probleme, inclusiv economia, ar fi rămas stabile – și nu sunt –, America nu poate continua să ignore disfuncționalitatea comandantului suprem, singurul custode al codurilor unui arsenal nuclear masiv.
Trump s-a pierdut întotdeauna în propriile declarații publice, zbătându-se ca un înotător slab care încearcă să ajungă la malul unui râu furios. Dar președintele se zbate acum în ape mai negre și mai adânci. Amenințările cu genocidul împotriva iranienilor, cu care America se află în război, sunt destul de grave, dar apărătorii săi le vor scuza ca parte a abordării de buldozer a lui Trump în negocierile internaționale; a lansa tirade lungi împotriva papei, de parcă și el ar fi un dușman al Statelor Unite, nu este doar o nebunie, ci și complet inutil. Salva de critici a lui Trump împotriva primului papă american nu a fost doar de neînțeles din punct de vedere politic – 20% dintre americani sunt catolici, iar majoritatea dintre ei au votat pentru Trump –, ci a fost încă o dovadă că președintele se scufundă în furie și confuzie.
De ce era Trump supărat pe Papa Leo? Din același motiv pentru care Trump se supără vreodată pe cineva: Sfântul Părinte a îndrăznit să-l critice. Săptămâna trecută, președintele Statelor Unite a postat o amenințare plină de injurii – chiar în Duminica Paștelui – că va distruge civilizația străveche a Iranului. Susținătorii săi au considerat acest lucru o manevră inteligentă pentru a pune capăt războiului (ceea ce nu s-a întâmplat). Leo a calificat amenințarea drept „inacceptabilă”, a criticat „iluzia omnipotenței” care a dus la război și a spus: „Ajunge cu idolatria de sine și a banilor! Ajunge cu etalarea puterii! Ajunge cu războiul!”
Desigur, Trump nu avea de gând să accepte astfel de vorbe de la un fost profesor de științe din Chicago doar pentru că tipul este acum episcopul Romei. Așadar, la câteva minute după ora nouă duminică seara, Trump a postat o salvă de peste 300 de cuvinte pe Truth Social. Conform programului oficial al Casei Albe, tocmai aterizase la Baza Comună Andrews după călătoria sa la Miami și probabil posta din avion. Postarea sa a fost, din toate punctele de vedere, o nebunie. Președintele l-a acuzat pe papă că este „slab în fața criminalității” și „slab în fața armelor nucleare”. A spus că Leo „nu era pe nicio listă pentru a deveni papă” și că îl place mult mai mult pe fratele lui Leo, Louis, pentru că „Louis este în totalitate MAGA”.
Și așa a continuat, propoziție după propoziție de grosolănie și de egocentrism smiorcăit. Leo a fost ales, vedeți voi, doar pentru a se ocupa de Trump: dacă nu ar fi fost al 47-lea președinte, „Leo nu ar fi fost la Vatican”. Președintele nu este catolic (și nici eu nu sunt), dar pretinde că este creștin, iar un credincios obișnuit al lui Hristos s-ar opri o clipă înainte de a concluziona că Trump, personal, l-a motivat pe Duhul Sfânt să-i îndrume pe cardinalii de la Roma către un anumit succesor al Sfântului Petru.
Dar Trump nu a terminat. El a avut recomandări pentru pontif despre cum să fie un mai bun vicar al lui Hristos, spunând că „ar trebui să-și pună ordine în viață ca Papă, să folosească bunul simț, să înceteze să mai facă pe placul stângii radicale și să se concentreze pe a fi un Mare Papă, nu un politician”. Din nou, Trump nu este catolic – el s-a referit la împărtășanie ca la „puțin vin” cu niște „biscuiți mici” – iar istoricul său atât ca președinte, cât și ca persoană este plin de cele șapte păcate capitale (și probabil încă câteva care nu au ajuns încă pe listă). De asemenea, el este acum oficial cel mai nepopular președinte modern din istorie, așa că papa ar putea să refuze să-i accepte sfaturile, fie ele seculare sau spirituale.
Această tiradă împotriva liderului a unui miliard și jumătate de catolici era destul de îngrijorătoare, dar pentru Trump, a fost doar începutul unei nopți lungi. La doar 45 de minute după ce l-a atacat pe papă, Trump – acum întors la Casa Albă – a postat o imagine generată de IA în care apare (aparent) ca Iisus Hristos, vindecând un bolnav în timp ce soldați, asistente medicale și alți oameni albi plini de venerație privesc cu uimire, iar avioane militare zboară deasupra lor. Trebuie să vedeți imaginea pentru a-i înțelege cu adevărat ciudățenia și pentru a realiza cât de jignitoare, chiar eretică, ar putea fi pentru creștinii de orice confesiune majoritară. (Trump a șters între timp acea postare, susținând că a crezut că îl înfățișa purtând un costum de doctor – o negare care nu este doar ridicolă, ci și deloc liniștitoare în ceea ce privește sănătatea sa cognitivă. „Eu chiar fac oamenii mai buni”, a spus el ieri, „și îi fac pe oameni mult mai buni.”)
La cinci minute după acest sacrilegiu prostesc, Trump a postat o machetă a unui Trump Tower pe Lună. (Sigur, de ce nu.)
La douăzeci de minute după aceea, la ora 22:10, Trump a distribuit un meme ridicol despre cum Bernie Sanders, Chuck Schumer și Joe Biden arată cu toții bătrâni după atâția ani în funcție, spre deosebire de el însuși. Douăsprezece minute mai târziu, a postat un clip din emisiunea Rob Carson Show de la Newsmax. Douăzeci de minute mai târziu, a postat încă un clip Newsmax din aceeași emisiune.
O relativă liniște a cuprins apoi telefonul lui Trump până la ora 00:43, când a anunțat că Marina SUA va bloca porturile iraniene în dimineața următoare – de parcă ar fi fost doar o altă informație fără importanță pe care s-o împărtășească în fluxul său de știri.
Apoi, puțin mai mult de două ore mai târziu – la ora 2:35 a.m. – a postat un link către un site de știri de dreapta care aproba acțiunile sale împotriva Iranului. Aproape în același timp, a postat o altă știre de pe site despre familia Biden și Ucraina. Două minute mai târziu, a postat un articol despre retragerea lui Eric Swalwell din cursa pentru guvernator al Californiei. Câteva minute mai târziu, a postat din nou aceeași știre despre Biden.
Peste un minut, Trump a postat un link despre o hotărâre a curții de apel conform căreia putea continua să-și construiască sala de bal iubită până pe 17 aprilie. În cele din urmă, după o scurtă pauză, a încheiat totul postând un articol laudativ din New York Post – la ora 4:10 dimineața, cu puțin înainte de răsărit.
Acesta nu este comportamentul unui lider stabil și sănătos. Papa Leo, la rândul său, a spus că „nu se teme” de administrație și că va continua să predice mesajele Evangheliei. Noi ceilalți, însă, ar trebui să fim foarte îngrijorați de un comandant suprem care încearcă să guverneze țara între excesele de pe rețelele sociale, care atacă liderii religioși într-o frenezie narcisistă și care se imaginează a fi o zeitate. Dacă un părinte în vârstă ar face astfel de lucruri, majoritatea oamenilor ar fi îngrijorați. Faptul că președintele face astfel de lucruri este mult mai alarmant.
Poporul american nu trebuie să întoarcă privirea, așa cum a făcut-o de atâtea ori în trecut. Trebuie să acorde atenție deteriorării stării președintelui și să insiste ca Camera Reprezentanților și Senatul să înceapă să acționeze ca ramuri funcționale ale guvernului, cerând Casei Albe să explice ce se întâmplă, fără insulte sau evaziuni, sub ochii țării și ai lumii. >>
